Plăcerea gustului dulce este în natura umană. Așa am fost creați, să ne placă și să poftim la dulce. Să nu ne simțim vinovați dacă ne dorim dulciuri și să savurăm o prăjitură cu toate simțurile.
Doar să facem asta cu măsură. Plăcerea gustului dulce este bine cunoscută și exploatată cu sălbăticie de făcătorii de industrie alimentară. Se pune zahăr în orice produs comercial procesat, iar astfel putem deveni dependenți și de muștar, în care, pe lângă boabele de muștar, se pune și zahăr. Și ne trezim că nu mai putem mânca muștar decât dacă are o tentă de dulce. Nu mai putem mânca gogonele normale, ci doar pe cele dulci-acrișoare, altfel ni se face gura pungă și refuzăm ceea ce era normalitatea înainte: murăturile erau acre, pâinea ușor amăruie, iar biscuiții erau tari și nu prea dulci.
Acum ne-am obișnuit ca mâncarea să fie dulce și moale. Ni s-au atrofiat mușchii maxilarului, de la refuzul de a mușca și de a mesteca alimente tari, iar dinții și gingiile se deformează și se strică de la prea mult dulce.
Să renunțăm la dulciuri?
Sunt oameni care pot renunța la dulciuri și gustul dulce. Pentru mine, a renunța la dulce înseamnă a renunța la copilărie, la joacă, la bucuria de a fi în fața unei farfurii pline cu fursecuri sau alte bunătăți. Înseamnă restricții autoimpuse, ceea ce nu face bine la psihic, ne fură bucuria de viață și ne dă un fals sentiment de control. După părerea mea, nu ajută să renunțăm la dulce, la dulciuri, la zahăr. Asta nu ne face mai sănătoși. Ba dimpotrivă, ne face mai depresivi, mai anxioși și mai… acri.
Dar asta nu înseamnă să ne îndopăm tot timpul cu prăjituri, bomboane și biscuiți, ci să ne bucurăm de gustul dulce cu măsură și cu cap. Ar trebui ca porția de dulce să fie bine definită, în termeni de cantitate și periodicitate, și să aibă locul bine stabilit în zi: desert după masa principală, porție mică și fără zahăr în exces.
Stil de viață sănătos
Acum mai bine de 10 ani am reușit să ating greutatea optimă, cea pe care am visat-o încă din adolescență și cea la care mă simt bine în pielea mea. Privind retrospectiv, nu pot spune că mi-a fost ușor. Am încercat toate curele posibile și imposibile, dar tot ce făceam era să slăbesc pentru o perioadă, și apoi să mă îngraș la loc. Și aveam mereu inflamație în corp, care îmi provoca dureri.
Mi-a luat mult timp să înțeleg că ceea ce aveam eu nevoie nu era o cură de slăbire sau un leac minune pentru dureri, ci de modificarea stilului de viață. Este vorba despre un ansamblu de obiceiuri și alegeri care m-au dus mai aproape de viața pe care îmi doream să o trăiesc. Schimbarea doar a unei componente a stilului de viață nu ajută să devenim sănătoși și radioși de fericire, dar ne poate ghida către celelalte schimbări necesare. Puteți citi aici articolul despre componentele stilului de viață sănătos, așa cum le văd eu.
În cadrul stilului de viață sănătos, alimentația este doar una dintre componente, iar desertul este partea dulce a acesteia.
Cum să te bucuri de dulciuri în siguranță
Mai jos vă prezint metodele mele de a mă bucura de dulciuri fără a mă îngrășa și fără a crește inflamația din corp:
Niciodată dulciuri cumpărate. Doar făcute de mânuța mea.
Calculez riguros cantitatea de zahăr necesară, adică folosesc minimul necesar pentru ca dulciurile să fie gustoase. Sunt unele rețete în care zahărul are rol structural, nu este doar pentru gust, iar în aceste cazuri sunt atentă ce cantitate mănânc din dulcele respectiv. Ca exemplu pot aduce pricomigdalele sau cookies cu ciocolată. Acestea necesită o anumită cantitate de zahăr (mai mare). Nu mănânc mai mult de 2 bucăți pe zi, oricât ar fi de gustoase și îmbietoare.
Știați că sarea potențează gustul dulce?
Întotdeauna pun sare în dulciuri, și astfel pot scădea cantitatea de zahăr din ele.
Mănânc dulciurile ca desert după masa principală. Niciodată în altă parte a zilei.
Această regulă o folosesc pentru a nu crește glicemia, iar astfel să se declanșeze faimosul spike de insulină, dar și pentru a-mi fi clar în minte că acolo este locul dulciurilor, la desert.
Îmi pun în farfurie exact porția pe care o voi mânca la acea masă.
Probabil că ați observat asta în reel-urile de pe pagina de Facebook cu prânzurile mele. Nu îmi așez în față tot platoul cu fursecuri, ci îmi pun 2 fursecuri pe o farfuriuță. Astfel nu voi mai fi tentată să mai iau încă un fursec.
Dulciurile sunt principala sursă de carbohidrați ”grei” a acelor mese.
Adică dacă am fursecuri, nu mănânc pâine, pizza, orez, năut, linte, cartofi sau altă sursă „grea” de carbohidrați la acea masă. De obicei mesele mele sunt sărace în carbohidrați, așa că acele dulciuri vin să echilibreze frumos nutrienții.
Nu ”trișez” înlocuind zahărul cu îndulcitori.
Așa cum am spus și în acest articol, îndulcitorii sunt controversați. Chiar cei promovați ca ”naturali”, de fapt nu sunt naturali deloc, sunt doar o parte a unui produs natural. Sunt zahărul extras dintr-un produs natural, de obicei prin metode chimice, ceea ce numai ”natural” nu este. De exemplu, fructoza din fructele întregi este sănătoasă și naturală, dar cea din zahăr sau cea extrasă din fructe este nocivă. Iar despre îndulcitorii artificiali au început deja să apară studii despre nocivitatea lor. Deci… mai bine zahăr.
**
În felul acesta mă bucur de bunătăți dulci fără să mă îngraș și fără să cresc inflamația din corp, și tot astfel păstrez proporția de nutrienți potrivită pentru mine. Cu ajutorul acestor metode și a respectării celorlalte componente ale stilului de viață sănătos, îmi păstrez un corp și o minte armonioase, fără să simt nevoia să cresc cantitatea de dulciuri și să mănânc în exces.