Mă preocupă de ceva vreme diferența dintre bucurie și fericire. Când am înțeles, în adolescență, că fericirea este ceva intens, chiar pasional, aș putea spune, iar bucuria este ceva călduț și confortabil, mi-am dorit să fiu fericită. Să ard ca o flacără, cu pasiune, făcând doar ceea ce îmi place. Aveam în minte toți acei guru, care spun ”Namaste” cu mâinile aduse la piept și o jumătate de zâmbet pe față, și care ne învață cum să trecem senini prin viață, fără exaltări și fără prea mult entuziasm. ”Nu, mulțumesc”, ziceam eu atunci.
Cei mai mulți oameni își doresc să fie fericiți. Este ceva normal să îți dorești fericirea, adică acel sentiment de satisfacție sau chiar exaltare care te face să te simți bine. Când ești fericit, te simți în al nouălea cer, este ca un shot de dopamină și adrenalină. Dar exaltarea se stinge curând, și rămâi nemulțumit sau trist că s-a terminat. Ai dori să ai mai multe asemenea momente sau chiar să îți trăiești viața în acea stare de beatitudine. Credeți-mă, ar fi imposibil să rămâi în acea stare pentru mult timp. Eu am încercat și nu mi-a ieșit. Dar, desigur, experiența mea este valabilă doar pentru mine. Așa că am căutat să văd ce spun experții.
Și așa am aflat că, de fapt, ceea ce ne dorim se numește ”bucurie”. Fericirea și bucuria sunt deseori confundate, dar ele sunt foarte diferite.
Fericirea este atunci când obții ceea ce îți dorești, bucuria este să îți placă ceea ce ai deja
Aceasta ar putea fi definiția scurtă a diferențelor dintre cele două. Însă experții serioși ne explică mult mai bine. Hai să vedem care sunt diferențele dintre fericire și bucurie și de ce ar trebui să ne dorim mai mult bucuria, și nu fericirea, așa cum am înțeles eu în ultimul timp.
Fericirea este un sentiment de mulțumire sau satisfacție, care se întâmplă în momentul prezent, și se bazează pe ceea ce facem și cum ne comportăm. Fericirea este trecătoare, deoarece este creată de factori externi și este o reflectare a ceva ce ni se întâmplă. Fericirea este o emoție de bază, la fel cum tristețea, surprinderea, furia, dezgustul sau frica sunt emoții de bază. Atunci când simțim o emoție, răspundem la un declanșator. Fericirea poate fi declanșată de situații, oameni, evenimente sau chiar gânduri.
Bucuria este o emoție mai profundă decât fericirea, este ceva care vine din interior, dintr-un sentiment de scop și sens și din relațiile cu ceilalți. Bucuria nu se bazează pe evenimente externe, ci trebuie să facem muncă interioară, identificându-ne valorile și punctele forte și aliniindu-ne viața cu ele. Bucuria este o emoție, dar și o stare de spirit. Prin urmare, durează mai mult decât fericirea.
Pe scurt, fericirea este o emoție trecătoare, deseori declanșată de un anumit moment sau eveniment care aduce un sentiment de emoție sau entuziasm. Bucuria, pe de altă parte, este o stare de lungă durată, caracterizată prin mulțumire și satisfacție cu viața în general.
Dacă ai bucurie, poți fi fericit. Dacă ai bucurie, poți fi și nefericit
Atunci când ai bucurie, nu crezi că totul ți se cuvine, știi că viața este alcătuită din perioade cu ”bune” și perioade cu ”rele”, și că aceste perioade se succed într-o ordine aleatorie. Iată câteva întrebări pe care ni le putem pune când vine vorba despre bucurie și fericire:
Putem fi bucuroși și fără a fi fericiți?
Sigur că da, așa cum am văzut, bucuria nu depinde de stimuli exteriori, ci este o stare profund interioară. Nu avem nevoie de ceva sau de cineva care să ne aducă bucurie, doar noi o putem face.
Putem fi fericiți fără a fi bucuroși?
Sigur că da, când primim o validare exterioară, de exemplu un job nou, pe care ni l-am dorit, dacă promovăm un examen, sau dacă suntem îndrăgostiți, dacă facem sport, dacă mâncăm ceva bun, sau dacă primim multe like-uri la o postare. Dar când noutatea stimulului s-a stins, nu mai este de ajuns pentru a fi fericiți, ne vom dori mai mult. Fericirea se stinge.
Putem fi bucuroși și în momentele grele?
Dacă am făcut munca interioară pentru a atinge bucuria, vom ști că momentele grele sunt trecătoare. Aceste momente ne vor întări și ne vor îmbogăți experiența de viață. Vom ști că nu putem trece prin viață fluierând, încărcați tot timpul de dopamina fericirii. Vom ști să stăm în tristețea doliului atât cât avem nevoie, sau în frica creată de un diagnostic medical, nu ne vom pierde capul în stresul vieții cotidiene, și ne vom asculta organismul când ne cere lucruri firești: apă, hrană nutritivă, mișcare, pauze.
Bucuria implică recunoștință și faptul de a te baza pe ceea ce ai, nu dorința și validarea exterioară cerute de fericire. Așadar, da, putem fi bucuroși și când trecem prin momente grele în viață. Ele sunt inevitabile, dar trecătoare.
Atunci când cultivăm bucuria, momentele de fericire sunt mai savuroase și mai pline de sens
Fericirea este mai intensă atunci când se așază peste fondul de mulțumire generală adus de bucurie.
Imaginează-ți așa: Ești fericit atunci când în sfârșit îți găsești cheile în haosul pe care îl ai în casă și reușești să nu întârzii la serviciu. Este doar un moment de fericire, pentru că atunci când te întorci acasă, îți vei arunca pantofii în bucătărie, și vei căuta nervos minute în șir ibricul pentru a-ți face o cafea. Iar a doua zi o vei lua de la capăt, căutând pantofii, pe care i-ai aruncat fără să te gândești la ei, în bucătărie. Îi vei găsi într-un final, dar deja ai întârziat, așa că nu vei mai fi fericit. Vei pleca bombănind, cu pantofii murdari și flămând, pentru că nu ai avut timp să mănânci.
Însă dacă o casă curată și bine organizată, fără obiecte inutile, în fiecare dimineață vei lua micul dejun în tihnă, pantofii vor fi curățați la intrare, iar cheile vor fi agățate mereu în cuier, lângă ușă. Va fi o normalitate să iei cheile și pantofii, acesta nu va fi un motiv de bucurie, disperare sau enervare. Nu îți vor mai capta atenția, atenția ta se poate duce spre lucruri și activități mult mai importante și mai pline de sens decât căutatul cheilor.
Vrei ca momentele tale de fericire să fie mărunte, sau vrei ca bucuria din sufletul tău să îți aducă momente de fericire pline de sens? În povestioara de mai sus, casa este interiorul tău. Când ai bucurie în interior, și momentele de fericire sunt pline de sens și recunoștință.
Când cultivi bucuria, devii tu însuți
Când ai bucurie, ești mult mai fericit atunci când te îndrăgostești, pentru că știi că persoana de care te-ai îndrăgostit este persoana potrivită pentru tine. Nu vor exista drame, neîncredere, gelozie și necinste. Bucuria te-a făcut să te iubești îndeajuns încât să ai încredere în tine și să știi să îți stabilești limite pe care nu vei permite nimănui să le încalce. Și bucuria te-a făcut să apreciezi la celălalt însușiri frumoase, cu care rezonezi.
Când ai bucurie, fericirea de a reuși la un examen pentru care ai muncit este sclipitoare. Reușita nu îți va exarcerba orgoliul și nici nu va păli ușor, ci va mai așeza o cărămidă la Sinele tău. Ești valoros nu doar prin ceea ce faci, ci mai ales prin ceea ce ești, un om muncitor și inteligent, care acum își cunoaște bine valoarea, fără a fi înfumurat.
Când ai bucurie, vei dori să faci sport nu pentru a demonstra, ție sau altora, cât ești de puternic, fit și frumos fizic, ci vei face mișcare cu plăcere, pentru că știi că mișcarea face parte dintr-o viață sănătoasă și armonioasă. Când ai bucurie, nu simți nevoia să demonstrezi nimic nimănui.
Să ne bucurăm când suntem fericiți, dar și când suntem triști sau furioși
Cele 6 emoții de bază (fericirea, tristețea, dezgustul, frica, furia și surprinderea) sunt ca niște furtuni de vară, vin și trec, dar bucuria poate fi permanentă, sau măcar de lungă durată.
Fericirea este ca o plantă perenă, spontană, dar care se ofilește repede și dispare iarna, iar bucuria este ca o plantă cultivată cu grijă și perseverență, însă odată aclimatizată în mediul nostru interior, nu dispare niciodată.
Fericirea este un apus de soare spectaculos, bucuria este recunoștința pentru acel apus, care mi s-a oferit necondiționat, în seara de Paște. Am învățat să nu mai caut exaltarea oferită de momentele de fericire, dar să mă bucur de ele atunci când vin. A avea bucurie și fericire ne este mereu la îndemână, iar a cunoaște deosebirile dintre ele ne este de mare ajutor.