Mămico, ai grijă de tine!


Distribuie

Am primit mai multe mesaje în ultimul timp, în care mămici disperate îmi spun că puiul lor a fost diagnosticat cu boala celiacă. Le citesc mesajele și le simt durerea. Dacă ele ar fi fost diagnosticate cu celiachie, și nu copiii, poate ar fi ignorat diagnosticul într-o oarecare măsură și s-ar fi adaptat din mers. Dar în cazul copilului vor să facă tot ce este posibil să le fie bine.

E normal să simți neputință în fața unui diagnostic nou, pe care nu știi cum să îl gestionezi, și să vrei să faci totul perfect pentru copilul tău. Acum există posibilitatea de a te informa. Există multe materiale și oameni care au trecut prin experiența prin care treci tu acum, de unde te poți informa și poți adapta acele informații la situația ta.

 În acest context, aceste mămici m-au abordat și m-au întrebat ce să facă. Le-am răspuns fiecăreia în parte, punctual pe întrebările puse, iar în acest articol vreau să împărtășesc niște informații generale născute din experiența mea de viață. Nu m-am testat pentru boala celiacă, așa cum majoritatea dintre voi știți, dar am adoptat dieta fără gluten acum 12 ani pentru că mă ajută să îmi controlez mai bine boala autoimună pe care o am, spondilită anchilozantă. Nu am mai mâncat nimic cu gluten de atunci, iar dacă sunt sigură de ceva în viața asta, este că nu voi mai mânca niciodată gluten.

Iată sfaturile mele, născute din experiența mea de 12 ani fără gluten și 9 ani de blogging pe tema ”fără gluten”.

  1. Pentru început, bucătăria și cămara vor fi curățate.

Boala celiacă este singura boală autoimună al cărui mecanism este bine definit. Nu are nevoie de medicație agresivă, ca în cazul celorlalte boli autoimune. Remediul este clar: excluderea glutenului din alimentație pentru toată viața.

Tot efortul persoanelor cu boala celiacă, și a mămicilor în acest caz, trebuie să se îndrepte către înlăturarea glutenului din casă, din viață și din obiceiurile alimentare. Nu spun că este simplu, dar nu este nici foarte greu. Este nevoie de voință și de înțelegere din partea tuturor membrilor familiei. Sunt foarte multe materiale online despre ce trebuie făcut. Găsiți sfaturi în această privință și în cărticica mea, ”Fără gluten pentru începători”, pe care o puteți descărca gratuit.

  1. Toată familia va mânca aceleași mâncăruri fără gluten în interiorul casei ca și copilul.

Nu am copii și nu pot pretinde că știu ce simte o mamă atunci când copilul ei este nevoit să își schimbe alimentația. Dar am fost un copil de 8 ani diagnosticat cu hepatită la începutul anilor 80. Așa că am să vă povestesc din experiența mea de copil care a trebuit să mănânce ”de regim” pentru o perioadă.

Nu îmi amintesc prea multe din copilărie, dar o scenă mi-a rămas întipărită în memorie ca arsă cu fierul roșu. Eu plângând în fața unei mese încărcate cu bucatele vremii: aperitive apetisante (icre, mezeluri, salată de vinete), chiftele și cartofi prăjiți generos în ulei, prăjituri pline cu frișcă. Și mama spunându-mi că eu nu am voie să mănânc nimic din toate bunătățile alea, că sunt bolnavă și îmi fac rău. Mi-am mâncat suspinând cartofii fierți fără sare și o bucată de piept de pui la grătar.

O asemenea scenă poate fi o traumă pentru un copil. Cu mintea de acum, știu că mama făcea mari eforturi să găsească carne macră în 1979-1980. Nu putea să facă rost de carne ca să mâncăm toți grătar, ei mâncau ce se găsea. Dar în sufletul meu de copil a rămas că mi s-a refuzat mâncarea cu care eram obișnuită până atunci, că eram respinsă de la masa familiei și nu înțelegeam de ce nu mai aveam dreptul să fac parte din acel ritual.

Așa că este nevoie de mare atenție. Acum este abundență de alimente, fiecare poate găsi ce alimente dorește, există câte un stil de a mânca pentru fiecare persoană în parte. Dacă un membru al familiei dorește ceva cu gluten, poate consuma în afara casei. Fără pericolul de a contamina bucătăria de acasă cu gluten, și în afara razei vizuale a copilului. Toată lumea va sta la masă, acasă, și va mânca bucate gustoase fără gluten.

Am o experiență de 12 ani în alimentația fără gluten, vă asigur că există variante delicioase fără gluten ale tuturor mâncărurilor cu care sunteți obișnuiți. Nu am tânjit niciodată după ceva, fără să fiu în stare să găsesc o variantă fără gluten, sănătoasă și delicioasă. Există mii de rețete, și pe blogul meu puteți găsi câteva sute 😊.
  1. Fără gluten nu înseamnă musai sănătos.

Intestinul unei persoane recent diagnosticate cu boala celiacă este sever afectat și este nevoie de o regândire a întregii alimentații. Vezi punctul 2, asta îi poate ajuta și pe ceilalți membri ai familiei. Produsele fără gluten din comerț nu sunt cea mai sănătoasă mâncare pentru o persoană cu intestinul deteriorat de boala celiacă. Profitați de faptul că trebuie să regândiți alimentația copilului și a familiei și faceți asta pe baze cât mai sănătoase.

Nu îi dați copilului dulciuri fără gluten din comerț, învățați să le faceți acasă. Nu mai prăjiți alimentele în râuri de uleiuri vegetale, ci sotați, căliți, fierbeți, faceți la abur sau coaceți în cuptor. Împrieteniți copilul cu salate gustoase și diverse. Folosiți ingrediente natural fără gluten în starea lor integrală, spălați-le bine (carne, legume, leguminoase, fructe) și gătiți mâncarea de la zero. Folosiți produse etichetate fără gluten acolo unde există pericolul contaminării (făină, griș, drojdie, praf de copt, condimente). Sunt grupuri de Facebook unde puteți pune întrebări punctuale despre anumite produse.

  1. O persoană diagnosticată cu intoleranță la gluten poate avea și alte intoleranțe.

De exemplu, o mare parte dintre celiacii recent diagnosticați au și intoleranță la lactoză sau proteinele din lapte, așa că toate lactatele ar trebui excluse, măcar pentru o perioadă. Nu dați copilului lapte fără lactoză, ar putea fi alergic și la proteinele din lapte, nu doar la lactoză. Un regim de excludere, gen AIP, pentru câteva săptămâni ar putea fi binevenit, apoi reintroduse alimentele, rând pe rând, încet și cu răbdare.

  1. Explicați-i copilului ce se întâmplă, pe limba ”copilărească”.

 ”Nu ai voie să mănânci asta!” nu ajută, ba dimpotrivă, poate avea consecințe negative pentru mult timp. Puteți apela la ajutorul unui consilier sau a unui terapeut, care să vă ajute să explicați copilului ce se întâmplă. Responsabilizați-l, să poată să aibă grijă de el însuși în privința mâncării. Nu puteți fi cu el 24 de ore din 24, și nici nu ar fi sănătos așa. Va trebui să evite glutenul toată viața, și cu cât mai devreme învață asta, cu atât mai bine. Nu faceți o dramă, nu vă lamentați în fața lui. Abordați subiectul cu calm și fermitate.

  1. În acest caz, zicala ”este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil” este foarte actuală.

Salut mămicile care cer ajutor și se informează din surse diferite. Să nu se aștepte că totul va merge brici încă de la început. ”Satul” are un rol în încurajarea și susținerea mamei după eșec.

Probabil cel mai greu va fi să facem bunicii iubitori să înțeleagă despre ce este vorba. Să nu trateze copilul ca pe o victimă, ca pe un bolnav căruia trebuie să i se plângă de milă și să i se satisfacă toate capriciile. Se numește ”boala celiacă”, dar dacă se mănâncă corect, copilul nu este un bolnav, ci un mic omuleț normal, care va crește într-un adult responsabil cu propria persoană, în primul rând, și cu viitoarea familie și cu întreaga lume, în al doilea rând.

Copiii sunt în energia mamei

 Mămico, ai grijă de tine! Copilul îți simte îngrijorarea, disperarea, sentimentul de neputință. Când am avut hepatită, analizele mele nu s-au normalizat până ce mama nu și-a schimbat locul de muncă. Avea un loc de muncă bine plătit, dar foarte stresant, lucra în 4 schimburi, iar în cele 6 ore petrecute la job nu își aparținea. Nu avea un minut personal, să mănânce, să bea apă, ca să meargă la toaletă avea nevoie de programare. Nu îi păsa nimănui că are un copil bolnav acasă. Era mereu obosită, tracasată, nu avea niciun ajutor, iar, cum am spus, să faci rost de mâncare bună era greu în timpurile acelea.

Ea era epuizată, iar eu nu mă vindecam. A fost nevoită să își schimbe locul de muncă cu unul mai prost plătit, dar mult mai ușor. Avea 2 schimburi normale, de 8 ore, în care putea respira, mânca, bea apă și suna acasă, să vadă ce fac. În câteva luni, analizele mele s-au normalizat și am redevenit un copil sănătos.

Mămico, ai grijă de tine! Odihnește-te, nu dramatiza, îngrijește-te și bucură-te de viață! Ai un copil bun și frumos, care va mânca sănătos de acum înainte. Tu îi vei pune bazele alimentației acestea, și așa va mânca întreaga viață. Copilul tău are aceeași energie ca și tine, nu uita asta. Dacă tu ești epuizată, și el va fi epuizat. Dacă tu ești nervoasă, și el va fi nervos. Dar dacă tu ești senină și încrezătoare în viitor, așa va fi și el.