Am primit un comentariu la rețeta de fursecuri gălbioare. ”Normal avem voie până în 5 grame de zahăr pe zi, ce depășește este bombă. Pe mine diabetul, celiachia, intoleranțele și dizbioza intestinală m-au blocat să mănânc multe lucruri. Chiar citeam ce scriați dumneavoastră în legătură cu poftele. Așa este, foarte greu psihologic să te abții și să urli în interior că dintr-o dată trebuie să spui stop la tot ce îți plăcea… lucru mare trebuie făcut. Știu, îmi trebuie răbdare de fier și optimism, dar e greu… Vă mulțumesc.”
Și încă un comentariu, la aceeași rețetă. ”Zahărul cere mai mult zahăr. Știu din propria experiență că nu ai nevoie ca ceea ce mănânci sa fie dulce sau sărat sau condimentat pentru a avea gust.”
Frustrare
Da, și eu am învățat pe pielea mea ce greu este să te abții de la ceea ce îți place. Mi-am impus diete, mi-am impus restricții, mi-am impus să muncesc până pic de oboseală și durere. Îmi lustruiam aura de martiră, mângâindu-mă pe cap că ce fată bună sunt și înghițind în sec în fața unei cafeluțe aburinde la care pofteam. Durerile fizice se potoliseră, dar eu sufeream psihic, închisă între gardurile atâtor restricții.
Până când am hotărât că rolul de victimă nu mi se mai potrivește și trebuie să abordez altfel lucrurile. În loc să privesc vitrinele patiseriilor cu ochi lăcrimoși de câine neglijat, am început să trec pe lângă ele repetându-mi în minte cu umor: ”ce e gustos, e nesănătos, imoral și îngrașă” sau ”e câh” sau ”toate pateurile alea sunt stricate”.
Am contracarat frustrarea cu umor. Nu moralist, nu îi judecam pe cei care se înghesuiau la coadă și nu îi priveam dușmănos pe vânzători. Făceam mișto de mine și de atitudinea mea anterioară. A fost nevoie de un efort conștient pentru a îngloba în mine noua atitudine. Însă după un timp patiseriile alea nu mai însemnau nimic pentru mine, nu îmi mai declanșau salivație și reflexul de victimă.
Nu poți trăi toată viața în restricții
În primul rând aceste restricții sunt mentale. Da, restricțiile sunt mentale, nu fizice. Noi nu avem nevoie de nimic, doar mintea noastră are. Noi nu avem nevoie de dulciuri, de zahăr, de cafea, de pâine, de pateuri… asta ca să vorbim doar de alimente. Mintea noastră le cere. Corpul are nevoie de apă și foarte puțină mâncare.
Mintea declanșează o emoție, care la rândul ei favorizează eliberarea unui anumit hormon, depinde ce emoție simțim. De acolo pornesc poftele alimentare, starea noastră de moment și… bolile.
Așa că educă-ți mintea
Dacă tot timpul ai gânduri negative despre orice și despre oricine, dacă tot timpul te vaiți de ceva sau îți impui restricții, ce hormoni crezi că va elibera corpul tău? Gândurile negative declanșează emoții negative: frică, supărare, furie, mânie, deznădejde… pfui, și câte mai sunt! Din ce sunt alcătuite gândurile? Din cuvinte. Noi gândim în cuvinte. Dacă cuvintele pe care ni le repetăm, în minte sau cu voce tare, sunt: nu am voie, m-au blocat, e greu, îmi vine să urlu, aș vrea, dar…, nu mi se dă, aoleu… ce emoții se declanșează în urma acestor cuvinte?
Nu e ușor să schimbăm gândirea,. Aceasta vine dintr-o anumită mentalitate, care ne-a fost impusă de familie și de mediul în care am crescut. Creierul nostru are poteci bătătorite, poteci pe care mergem mereu. Este contraintuitiv să mergi pe ”arătură”, acolo nu sunt poteci, riști să te rătăcești sau să te rănești. Dar dacă vei rămâne pe potecile bătătorite nu vei scăpa de frustrarea și durerea care te macină.
Important este să înțelegi mecanismul schimbării și să încerci. Nu vei reuși din prima, vei da greș de multe ori, dar perseverează. Poate cei din jur te vor percepe ca pe o ciudățenie pe care nu o vor mai recunoaște, poate nu te vor susține, dar nu te lăsa. Sănătatea ta depinde de schimbarea gândurilor, a mentalității, a mindset-ului, sau cum vrei să o numești.
Începe prin a înlocui cuvintele negative cu variantele lor pozitive și scoate din vocabular expresiile ca: nu mai vreau să fiu bolnavă. Înlocuiește-le cu: vreau să fiu sănătoasă. Nimeni nu te blochează, nimic nu este imposibil, doar mintea ta te face să crezi asta. Crede în tine, în puterea ta de schimbare, în capacitatea ta de a învăța lucruri noi. Crede într-un viitor în care vei putea fi fericit prin puterea minții tale educate.