Atunci când oamenii merg la medic și li se dă o rețetă, o treime din ei nu cumpără medicamentele din acea rețetă, o treime le cumpără, dar nu le iau așa cum le-au fost prescrise, și doar o treime iau medicamentele în mod corespunzător. În schimb, atunci când merg cu pisica sau cățelul la veterinar, 80% dintre oameni le administrează acestora medicația așa cum a fost prescrisă.
Oare de ce oamenii nu pun preț pe sănătatea și starea lor de bine nici măcar cât pun pe cea a animalelor?
De ce își neglijează propria persoană și pun mai presus de ei orice altă persoană sau chiar animalul de companie? Pentru că oamenii, spre deosebire de animale, au conștiință de sine. Doar oamenii au conștiința binelui și răului, și, conștient sau inconștient, își percep răul din ei, iar neglijându-se se autopedepsesc pentru acesta. Noi avem în noi și bine și rău, e un dat, nu suntem doar ființe de lumină. Ar trebui să acceptăm și să ne trăim viața în consecință.
Atunci când vom accepta răul din noi vom accepta și răul din ceilalți și nu vom mai fi așa de intoleranți și nu vom mai avea resentimente. Când vom fi conștienți de răul din noi ne vom iubi îndeajuns de mult încât să ne îngrijim și să ne croim propria cale, fără să ne mai ascundem după „bunătatea” pe care o afișăm în fața celorlalți. Când vom îmbrățișa întunericul vom putea vedea lumina.
Nu ești un om bun atunci când spui „da”, deși interiorul tău urlă „nu”, ci ești un om slab și autodevalorizat. Nu pui preț pe tine nici cât să-ți recunoști prioritățile.
Nu ești un om bun atunci când îi lași pe alții să se vaite constant la tine sau să își verse veninul în bârfe. Nu pui preț pe tine încât să-ți păstrezi energia întreagă și neîntinată.
Nu ești un om bun atunci când faci pentru alții ceea ce pot face singuri. Faci din ei niște profitori și neputincioși, iar din tine un om inferior.
Nu ești un om bun când nu poți spune „nu” celor pe care îi consideri superiori, pentru că îți vei vărsa frustrarea acumulată pe cei inferiori sau aceasta te va mânca pe dinăuntru și te vei îmbolnăvi.
Jordan Peterson în cartea sa ”12 reguli de viață” spune că hrănindu-se din resentimente și transformând ranchiuna în cea mai aprigă dintre dorințe, omul devine cu adevărat un monstru.
Iar aceste resentimente apar din neputințele noastre, din păstrarea aparenței de om bun, din incapacitatea de a refuza un om sau o acțiune care ne prejudiciază. ”Ai responsabilitatea de a te ajuta; comportă-te ca atare”.
Să învățăm să spunem „nu” cu fermitate, dar și cu respect. Poate că vom pierde astfel unele relații, dar vom face loc pentru altele, mai împlinitoare și mai pline de iubire și adevăr.