Nu mă dau în vânt după pâine, mănânc rar, dar când plec de acasă pentru câteva zile fac o tavă de chifle, pe care le car după mine în rucsac. Nu știu niciodată ce pot mânca pe drum, mai ales când merg în locuri necunoscute. Uneori îmi cumpăr niște mezeluri, sau o conservă de pește, sau un borcan de zacuscă. Acestea, împreună cu chiflele, rezolvă situația, nu mă duc în călătorii să pierd vremea să caut locuri unde pot mânca. Mai ales când fac o călătorie low budget. Astfel de călătorii le fac pentru suflet, nu pentru stomac.
*
Am mai multe rețete de chifle, cum ar fi aceasta de panini, sau aceste delicioase lipii. Dar chiflele de mei au un statut special: sunt chifle călătoare.
Așa că astăzi am frământat aluatul după rețeta mea. Am înmuiat 2 linguri de tărâțe de psyllium în 300 ml de apă călduță pentru câteva minute, apoi am adăugat un pliculeț de drojdie uscată, sare după gust si făină de mei cât cuprinde. La sfârșit am pus o lingură de ulei si am mai frământat un pic. Am format chiflele (ies 9 bucăți) și le-am pus pe hârtia de copt în tavă. Le-am lăsat să dospească în timp ce eu am făcut o baie fierbinte cu sare și lavandă, apoi le-am aruncat în cuptor în timp ce îmi făceam bagajul.
Constanța, păzea că vin!
aproximativ de cata faina de mei e nevoie pt cele 9 chifle calatoare ?
multumesc
Cristina