Boala ca un animal de companie

Spuneam în postarea anterioară că ” atunci când vom înțelege că boala nu ne conduce viața, ci noi avem putere asupra bolii, aceasta ne va asculta, ca un câine credincios pe care îl hrănim și îl îngrijim după dorința noastră”.

Cineva a spus că un câine nu trebuie îngrijit după dorința noastră, ci așa cum are nevoie. Total de acord. Și cine stabilește cum are nevoie? Animalul nostru de companie este responsabilitatea noastră. El este complet dependent de noi toată viața sa. Noi stabilim armonia din această relație, spre deosebire de relația dintre doi oameni, unde responsabilitatea dinamicii se împarte în mod egal.

În relația cu un animal, pentru ca ambii parteneri să se simtă bine, această responsabilitate ne revine în totalitate. Să zicem că uiți să îl hrănești, îl lovești sau îl neglijezi într-un fel. Atunci animalul suferă. Era responsabilitatea ta să îl hrănești și să ai un comportament corect față de el.

Acum să trecem de partea cealaltă și să zicem că animalul tău de companie îți roade papucii sau canapeaua. Sau îți fură mâncarea de pe masă. Sau te mușcă atunci când vrei să îi faci baie sau să îi administrezi un medicament.  Este el de vină pentru toate astea? Nu, tot tu ești responsabil și pentru acțiunile partenerului de relație în acest caz. Pentru că, spre deosebire de un copil care face nebunii când e mic, dar învață din ele, iar când ajunge la maturitate încetează, un animal nu va avea discernământ toată viața.

*

Un cățel nu gândește ca noi. Nu știe ce este responsabilitatea. El domină sau va fi dominat. Nu intru în amănunte aici cum să îți educi cățelul. În mare spus, cu răbdare și respect. Dar hai să ne închipuim acum că în locul cățelului este boala ta cronică. O lași să te domine? Sau cu aceeași răbdare și respect înveți să o domini?

Cu boala cronică vei trăi toată viața. Ce preferi, să ai alături un animal care ți se urcă în cap când are chef, îți domină casa și viața, sau un animal fericit care te iubește așa cum știe el, îți înțelege orice privire și îți stă ascultător în poală?

Așa cum ne hrănim cățelul după dorința noastră, da, adică la ore fixe, în castronul lui, la locul lui, așa să ne ”hrănim” și boala, după voința și dorința noastră, cu respect, dar ferm. Pentru că boala este parte din noi. Având răbdare și respect cu boala avem răbdare și respect cu noi înșine. Înțelegând boala, simptomele, cauzele și toate manifestările ei, ne înțelegem pe noi.