E luni dimineață. Alarma sună cu insistență, iar tu apeși cu furie butonul de snooze. Astfel, ai câștigat încă 5 minute de somn. Așa crezi, așa speri, că ai câștigat încă 5 minute de somn. Dar tot ce ai ”câștigat” sunt 5 minute în care te perpelești în pat. Ți-e prea cald sau ți-e prea frig, ai nevoie la baie, dar te agăți cu disperare de așternuturi. Inima îți bate cu putere, știi că inevitabilul nu poate fi amânat prea mult, va trebui să te ridici. Poate chiar ațipești. Iar alarma sună din nou, nemiloasă. Gândurile îți năvălesc cu forță în cap, unele peste altele. ”E luni, o zi de cacao, mă duc la scârbici, traficul va fi infernal, iar trebuie să mă spăl pe dinți!?” Bei cafeaua pe stomacul gol. Te doare stomacul. Pui niște haine la repezeală pe tine și pleci. Te întorci. Ai uitat cheile de la mașină.
Să schimbăm perspectiva. E luni dimineață. Sună alarma. Zâmbești. Iar i-ai luat-o înainte, te-ai trezit deja. Respiri adânc, privind pe fereastră. Va fi o zi călduroasă. Ți-ai pregătit deja hainele din seara trecută, așa că ai timp să îți prepari un mic dejun consistent și o cafeluță. Inspiri aroma cafelei. Ce bine miroase! În timp ce stai sub duș, închizi ochii și simți cum ultima urmă de amorțeală nocturnă se scurge pe canalizare odată cu apa. Te uiți în oglindă și îți zâmbești înainte de a ieși din casă. Va fi o zi frumoasă.
Fiecare zi este o sărbătoare
Osho spune că fiecare zi din viață ar trebui să fie o sărbătoare. Să punem haine de sărbătoare în fiecare zi, nu doar de Crăciun, de Paște, de aniversare sau de 1 Decembrie. Aceste zile de sărbătoare sunt doar o compensație, pentru că societatea a luat din viața oamenilor toată sărbătoarea. De ce să nu sărbătorim în fiecare zi? De ce să nu scoatem paharele de cristal într-o seară obișnuită și să sărbătorim încă o zi normală de viață? De ce să nu ne bucurăm într-o dimineață de luni?
”Sărbătoarea adevărată trebuie să vină în viața ta din tine. Și sărbătoarea adevărată nu e conform calendarului, nu-ți impune o anumită dată în care trebuie să sărbătorești. Nu e ciudat ca tot anul să fii nefericit, și apoi, dintr-o dată, pe 1 noiembrie, să zicem, să scapi de nefericire și să începi să dansezi? Fie nefericirea a fost falsă, fie 1 noiembrie e fals, nu pot fi adevărate ambele. Și odată ce a trecut 1 noiembrie, te întorci la nefericirea ta, la neliniștea ta.”
Ceremonia ceaiului
”În Japonia există ceremonia ceaiului. În fiecare mănăstire zen și în fiecare casă care își permite există un mic templu pentru băut ceai. Ceaiul nu mai e un lucru obișnuit, profan: a fost transformat într-o ceremonie. Templul pentru băut ceai este făcut într-un anumit fel. Într-o grădină frumoasă, cu un eleșteu frumos, cu lebede și flori de jur împrejur. Musafirii vin și își lasă încălțările afară: e un templu. Iar când intri în templu nu ai voie să vorbești; trebuie să-ți lași gândurile și vorbirea afară, cu pantofii. Te așezi într-o poziție de meditație, iar gazda, femeia care îți prepară ceaiul, se mișcă în jurul tău de parcă dansează, pregătește ceaiul cu mișcări grațioase, îți pune dinainte cești și farfurioare ca și cum ai fi zeu. Se înclină adânc cu mult respect, iar tu primești ceaiul cu același respect.
Ceaiul e preparat într-un samovar special, care scoate sunete frumoase, o muzică a lui. Și ca parte din ceremonial, toată lumea trebuie mai întâi să asculte muzica ceaiului. Așa că toată lumea tace și ascultă, afară în grădină păsările ciripesc, iar samovarul își cântă cântecul. Pacea coboară…
Când ceaiul e gata și e turnat în cești, nu se bea așa cum îl beau pretutindeni oamenii. Mai întâi miroși aroma ceaiului, apoi îl sorbi de parcă ar veni de dincolo, pe îndelete, fără grabă. Cineva începe să cânte la flaut sau la sitar. Un lucru obișnuit, un simplu ceai, a devenit un festival religios. Fiecare participant iese din el hrănit, proaspăt, simțindu-se mai tânăr, mai plin de viață.”
Și ce s-a făcut cu ceaiul se poate face cu orice altceva, cu hainele, cu mâncarea. Chiar și cu lucrurile și stările percepute de noi ca negative, ca de exemplu boala.
Boala este parte din viață
”Dacă te îmbolnăvești și cazi la pat, poți să faci din acele momente de zăcut la pat momente de frumusețe și de bucurie, momente de relaxare și odihnă, momente de meditație, momente de ascultat muzică sau poezie. N-ai de ce să fii trist că ești bolnav. Trebuie să te bucuri că toți sunt la serviciu și tu stai în pat ca un rege, relaxându-te. Cineva îți prepară ceaiul, samovarul cântă, un prieten s-a oferit să vină să-ți cânte la flaut…
Aceste lucruri sunt mai importante decât orice medicament. Când ești bolnav, chemi un doctor. Dar mai important este să îi chemi pe cei care te iubesc, pentru că nu există medicament mai important ca iubirea. Cheamă-i pe cei care pot să creeze în jurul tău frumusețe, muzică, poezie, căci nimic nu vindecă așa cum vindecă starea de spirit de sărbătoare. Noi ne bazăm pe medicamente, și suntem ursuzi și triști, de parcă am pierdut vreo mare bucurie de la serviciu!”
Viața e foarte simplă, e un dans plin de veselie
”Și întregul pământ ar putea fi plin de veselie și de dans, însă există oameni care au tot interesul ca nimeni să nu se bucure de viață, ca nimeni să nu zâmbească, care spun că viața e un păcat, că e o pedeapsă. Cum să te bucuri de viață când ți se spune continuu că viața e o pedeapsă, că suferi din cauză că ai făcut lucruri rele, și că viața e un fel de pușcărie în care ai fost azvârlit să suferi?
Să faci totul în mod creator, să transformi răul în bine, asta numesc eu arta de a trăi.”
O gândire pozitivă nu înseamnă că nimic rău nu se poate întâmpla, sau că nimic rău nu există pe lume. Ci, așa cum spune Osho, să avem înțelepciunea să transformăm răul în bine și să sărbătorim viața în fiecare zi, bucurându-ne de fiecare clipă.
Citatele sunt din cartea lui Osho ”Maturitatea, responsabilitatea de a fi tu însuți”
Everything is very open with a really clear description of the issues. It was definitely informative. Your site is useful. Thank you for sharing!
Thank you!
Головоломка 2