Imaginați-vă cum erau oamenii acum 10.000 de ani. Înfrigurați, acoperiți cu blănuri de animale și luptând pentru fiecare îmbucătură de mâncare. Majoritatea timpului și-l petreceau căutând hrana: vânând, pescuind sau culegând puținele fructe, semințe, tuberculi sau ierburi pe care le puteau găsi. Imaginați-vă copiii plângând de foame. Nu este greu să ne imaginăm asta, plânsul copiilor nu s-a schimbat de-a lungul mileniilor. Viața era grea. Și deodată, unul dintre acei oameni preistorici a observat că mamiferele își hrăneau puii în același mod în care femeile își hrăneau copiii.
Puțină istorie
Așa începe povestea lactatelor. Instinctul natural de a asigura supraviețuirea puilor, viitoarea generație, i-a făcut pe oameni să înceapă să folosească laptele altor specii pentru a se hrăni. Au început să captureze capre și vaci sălbatice pentru a le colecta laptele. Au inventat și vase speciale pentru a face asta. Au observat că acel lapte nu rămânea proaspăt pentru mult timp, începând să fermenteze și să se separe în brânză și zer. Pentru că nu știau să spele acele vase, mereu rămâneau bacterii pe ele. Cu ajutorul acelor culturi de bacterii, au produs brânză gustoasă și hrănitoare care rezista mai mult timp decât laptele.
Astfel au reușit să își asigure o sursă constantă de hrană. Organismul lor s-a adaptat la lactoză și la coloniile de bacterii din lactate. Și-au eliberat o parte din timpul folosit până atunci pentru a alerga după hrană. Creierul lor s-a dezvoltat, permițându-le să facă și altceva decât să își asigure hrana. Dacă aveau iarbă și soare cu care să își hrănească mamiferele capturate pentru laptele lor totul mergea strună.
Apoi s-au gândit că au nevoie de adăpost pentru animale. Așa s-au născut fermele. Au observat că vacile dau cel mai mult lapte, așa că s-au axat mai mult pe creșterea lor decât pe alte mamifere. Au început să producă lapte și brânză și pentru cei care nu aveau vaci. Cei care aveau mamifere pentru lapte au devenit bogații acelor vremuri. Creșterea vacilor pentru lapte și carne și cultivarea pământului au dat naștere civilizației.
Oamenii au început să se înmulțească exponențial. Aveau nevoie de mai mult spațiu, așa au apărut orașele. Au început să crească animale în orașe, pentru a hrăni populația numeroasă. Și cum în orașe nu existau pășuni, hrăneau animalele cu resturi, uneori resturi de la distilerii. Animalele se îmbolnăveau, iar laptele lor a început să fie purtător de boli: tuberculoză, tifos, difterie, scarlatină. Aceste boli au început să facă ravagii în orașele aglomerate care, în acele timpuri, nu aveau sistem de epurare a apelor, canalizare și alte metode de a le menține curate.
La sfârșitul anilor 1800, s-a recunoscut că laptele produs în aceste condiții era periculos pentru sănătate și s-au propus două soluții. Pasteurizarea a fost una dintre soluțiile propuse pentru eliminarea bacteriilor patogene din laptele provenit din aceste condiții insalubre. Cealaltă soluție a fost producerea laptelui în condiții de igienă și cu animale sănătoase. Care credeți că a fost soluția adoptată? Bingo! Pasteurizarea. Laptele crud, obținut în condiții salubre, a devenit o raritate. Era folosit ca medicament, pentru hrana bolnavilor și copiilor ai căror mame nu îi puteau hrăni.
Pasteurizarea
De atunci pasteurizarea este folosită pentru a asigura lapte ”curat”. Laptele produs ca destinat pasteurizării și provenit din operațiunile concentrate de hrănire a animalelor este în general insalubru și nesigur pentru consumul crud. Un astfel de lapte este produs în condiții în care sănătatea animală este compromisă. Sunt utilizate antibiotice și hormoni pentru a stimula niveluri mai ridicate de producție de lapte. Și există o abundență de gunoi de grajd și o rată corespunzătoare de agenți patogeni. Acest tip de lapte este colectat în aceleași containere din mai multe ferme, ceea ce crește riscul de expunere patogenă.
Un astfel de lapte este pasteurizat, adică tratat termic la temperaturi între 63-72 de grade Celsius, timp de câteva minute, pentru a distruge majoritatea bacteriilor prezente în el. Acest lapte este apoi răcit rapid și ambalat în recipiente speciale, care sunt sterilizate și închise ermetic. Mai nou, s-a inventat și laptele UHT (ultra high temperature), al cărui proces tehnologic este asemănător, doar că sunt folosite temperaturi între 135-150 de grade Celsius, timp de câteva secunde, pentru a distruge toate microorganismele prezente în el. Acest proces face ca laptele să poată fi păstrat la temperatura camerei pentru mai mult timp, fără a fi necesară refrigerarea sau adăugarea de conservanți.
Pasteurizarea și UHT omoară bacteriile, și pe cele dăunătoare, și pe cele benefice, precum și enzimele prezente în laptele netratat termic.
Laptele de vacă
Compoziția laptelui variază în funcție de animalul de la care provine. El oferă ritmul corect de creștere și dezvoltare pentru puii din acea specie. Într-adevăr, consensul popular în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății este că laptele obișnuit de vacă, laptele de capră, laptele condensat, laptele praf, laptele evaporat sau orice alt tip de lapte nu trebuie administrat unui copil sub vârsta de un an. Acest lucru se datorează diferențelor în compoziția laptelui care au fost relevate de cercetările din ultimul timp. Laptele de vacă și laptele uman conțin un procent similar de apă, dar cantitățile de carbohidrați, proteine, grăsimi, vitamine și minerale variază foarte mult, aceste cantități fiind reglate pentru puii acelor specii de mamifere de la care provine respectivul lapte.
Cu cât conținutul de proteine plus leucină din lapte este mai mare, cu atât mai repede nou-născutul își dublează greutatea de la naștere. De exemplu, conținutul de leucină al laptelui de șobolan este de 11 grame pe litru, iar șobolanul își dublează greutatea de la naștere în doar patru zile. Laptele de pisică conține 8,9 grame pe litru, iar pisica are nevoie de 10 zile pentru a-și dubla greutatea de la naștere. Laptele de vacă conține 3,3 grame pe litru, iar vițelul își dublează greutatea de la naștere după 40 de zile. Laptele uman conține 0,9 grame pe litru iar sugarul uman, mamiferul cu cea mai mică rată de creștere, își dublează greutatea de la naștere după 180 de zile.
Încă un motiv pentru care laptele de vacă nu este recomandat pentru copii este că acesta tinde să aibă un conținut scăzut de grăsimi esențiale. Acestea sunt necesare pentru dezvoltarea creierului uman. O creștere rapidă a dimensiunii corpului este imperativă pentru vaci, mai mult decât dezvoltarea rapidă a creierului, astfel încât vacile produc lapte care este bogat în grăsimi saturate pentru a-și ajuta vițeii să crească rapid în dimensiune. Compoziția în acizi grași a laptelui de vacă este mai potrivită pentru un vițel decât pentru un om. Tot din același motiv laptele de vacă are de 4 ori conținutul în calciu al laptelui matern uman: pentru a crește rapid oasele vițelului ca să suporte greutatea corporală. Biodisponibilitatea calciului din laptele de vacă este foarte mică. Adică deși laptele de vacă are mult calciu, omul nu îl poate absorbi. Și conținutul în alte minerale și vitamine este complet diferit în laptele de vacă, comparativ cu cel uman, subliniind încă o dată neconformitatea lui pentru copii.
De aici se naște întrebarea: dacă tot corpul medical este în consens privitor la nerecomandarea laptelui de vacă pentru copiii de până la 1 an, de ce laptele de vacă ar fi bun pentru copiii peste 1 an și pentru adulți?
Să bem sau să nu bem lapte?
Mi-a fost foarte greu să îmi mențin obiectivitatea atunci când am scris acest articol. Am ocolit sursele de informație partizane, care susțin una dintre părți, desființând fără milă cealaltă parte. Am găsit studii ”serioase” care promovau consumul regulat de lapte, apoi alte studii ”serioase” care îl negau. Am căutat puncte comune ambelor tabere și am încercat astfel să ajung la o concluzie.
1.Laptele conține grăsimi saturate, care duc la boli cardiovasculare, Alzheimer și diabet de tip 2.
Aici partizanii consumului de lapte recomandă consumul de lapte degresat, fără a se renunța la acesta, iar negaționiștii consumului de lapte au astfel un motiv serios pentru a nu consuma lapte. Doar că în ultimul timp apar tot mai multe voci care spun că grăsimile saturate nu contribuie la bolile cardiovasculare. Iar lactatele degresate și pasteurizate nu mai au nicio proprietate benefică.
2.Laptele contribuie la declanșarea anumitor tipuri de cancer: ovarian, de sân, de prostată, de pancreas, de plămâni, etc.
Sunt studii care confirmă, altele care contrazic această teorie, mai mult, care spun că protejează împotriva unor tipuri de cancer.
3.Sănătatea oaselor.
La fel, sunt studii care confirmă, altele care contrazic. Se pare totuși că studiile care spun că laptele nu contribuie la sănătatea oaselor sunt mai noi, deci mai credibile. Într-un studiu, cercetătorii au urmărit dieta, exercițiile fizice și rata de fracturi de stres ale adolescentelor și au ajuns la concluzia că produsele lactate și calciul nu previn fracturile de stres. Un alt studiu efectuat pe 96.000 de oameni a constatat că, cu cât bărbații au consumat mai mult lapte în adolescență, cu atât au suferit mai multe fracturi osoase ca adulți.
Deci mitul care spune ”beți mai mult lapte pentru sănătatea oaselor” pică. Asta mă duce cu gândul la mine. Copil și adolescentă fiind, beam laptele ca pe apă. Asta nu m-a făcut să am oase puternice. Osteoporoza s-a instalat la mine cu mult înainte de vârsta medie prezisă pentru această afecțiune.
Există studii și în privința femeilor la menopauză, studii care spun că ele au o sănătate înfloritoare cu o dietă bazată pe legume și frunze verzi, fără lactate.
4.Intoleranța la lactoză și alergia la proteinele din lapte (APLV)
Prima este intoleranța la un tip de zahăr din lapte, iar a doua este alergia la proteinele din lapte. Prima este destul de supărătoare, dar nu pune viața în pericol, iar a doua este mai gravă și poate pune viața în pericol. Dacă ai intoleranță la lactoză poți tolera anumite tipuri și cantități de lactate, ca brânza maturată sau iaurturi și alte lactate fermentate. Dacă ai alergie trebuie să înlături cu mare grijă orice urmă de lactate din alimentație, uneori chiar și carnea de vacă, nu doar laptele.
Dacă ai intoleranță la gluten, care este o proteină din grâu, secară și orz, ai putea avea și intoleranță la lactoză sau la proteina din lapte. De aceea nu este suficient să folosești produse procesate din lapte cu mențiunea ”fără lactoză”, pentru că problema ar putea fi proteinele, nu lactoza.
5.„Lactatele nu sunt necesare în dietă pentru o sănătate optimă, dar pentru mulți oameni, este cel mai simplu mod de a obține calciul, vitamina D și proteinele de care au nevoie pentru a-și menține inima, mușchii și oasele sănătoase și să funcționeze corect.”
Așa spune Vasanti Malik, cercetător în domeniul nutriției la Harvard T.H. Școala de Sănătate Publică Chan.
Am găsit acest citat în mai multe surse din ambele tabere. Rezumând, lactatele nu sunt necesare, dar unii oameni sunt prea săraci sau prea comozi să caute forme mai puțin controversate de calciu, fier și proteine. Laptele nu conține vitamina D, ci este fortificat cu vitamina D, adică laptelui pasteurizat i s-a adăugat o formă sintetică de vitamina D. Cât despre calciu, fier și proteinele din laptele de vacă, am discutat în capitolul anterior.
Dacă renunțăm la lactate, cu ce înlocuim nutrienții din acestea?
În acest subiect se pornește de la o premisă greșită: înlocuirea lactatelor cu variantele lor vegane. Susținătorii lactatelor spun că lactatele vegetale nu sunt bune, pentru că nu au exact aceiași nutrienți ca și lactatele ”adevărate”. Normal că nu au aceiași nutrienți, nici măcar același gust, chiar dacă industria preparatelor vegane în creștere se străduiește din răsputeri. Lactatele vegane pot fi o alternativă la lactatele din lapte doar din punct de vedere al confortului psihic (am fost învățați să bem lapte și ne lipsește acest produs dacă renunțăm la el) sau în rețetele cu lapte. În privința nutrienților ar trebui să privim în altă parte.
Se pune foarte mult accent pe conținutul de calciu din lactate. Calciul nu are niciun efect dacă nu este însoțit de magneziu, vitamina D și vitamina K.
Există foarte puține alimente care conțin vitamina D, iar lactatele nu se numără printre acestea. Laptele procesat poate doar să fie fortificat cu vitamina D sintetică. Vitamina D naturală se poate obține doar prin expunerea la soare. Dacă nu avem această posibilitate, în anotimpul rece sau în cazul unor boli în care este interzisă expunerea la soare, putem lua suplimente.
Cu ce putem înlocui nutrienții din lactate? Cu legume cu frunze verzi, crucifere, semințe de susan, sardine cu tot cu oase. Proteinele le putem lua din ouă, carne, leguminoase, nuci și semințe.
Concluzii
Laptele produs de animale a început să fie consumat de oameni acum aproximativ 10.000 de ani, nu este un aliment prea ”vechi”. Umanitatea s-a adaptat la lactoza din lapte și se pare că lactaza (enzima care digeră lactoza) a fost un factor de selecție naturală la un moment dat. La nivel global, aproximativ 70% dintre oameni nu continuă să producă lactază după ce s-a terminat alăptarea.
Părerile despre consumul de lapte și lactate sunt împărțite în mod radical. Unii sunt pro și recomandă 3-5 porții de lactate pe zi, alții sunt contra și recomandă să nu consumăm niciun fel de lactate, niciodată.
Laptele industrial care există pe piață este procesat, pasteurizat, ca să elimine bacteriile dăunătoare existente în laptele colectat de la animalele crescute în condiții improprii. Odată cu bacteriile dăunătoare sunt eliminate și bacteriile benefice și enzimele (inclusiv lactaza care este prezentă în laptele crud).
În privința sănătății, dacă consumul de lapte declanșează anumite boli, sau dimpotrivă, le previn, la fel, sunt studii pro și contra. Alegerea dacă să consumăm sau nu lactate este personală. Este simplu să alegi dacă ai o alergie la proteinele din lapte sau intoleranță la lactoză. Este clar un ”nu” hotărât. Și dacă ai intestin iritabil sau SIBO, așa cum majoritatea celor cu boli autoimune au, la fel, spui ”nu” consumului regulat de lactate.
Dar ceilalți oameni, care nu au afecțiunile menționate mai sus? Cum am spus, alegerea e personală. Fiecare alege dacă să bea lapte sau să mănânce alte lactate, în ce cantitate, degresate sau nu.
Surse: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici,și aici.