Bolile autoimune sunt boli de sistem. Teoretic, o boală autoimună țintește doar o anumită parte a corpului (articulațiile în spondilită anchilozantă și poliartrită, tiroida în Hashimoto și Basedow, mușchii în Miastenia Gravis, pielea în psoriazis, vasele de sânge în vasculită, intestinul subțire în celiachie, etc). Dar de fapt implică întreg organismul pentru că părțile corpului sunt interdependente. Așa că o disfuncție a unui organ implică disfuncția întregului organism. Nu am pregătire medicală și nu vreau să țin o lecție despre bolile autoimune. Aș vrea ca oamenii să înțeleagă că o boală autoimună implică întreg corpul, chiar dacă inițial pornește doar de la un organ.

O boală autoimună o dată declanșată nu se vindecă, dar poate avea perioade de remisie, în care să te simți relativ bine.

Dar ea este mereu cu tine și oricând se poate declanșa un puseu care să îți reamintească asta. Cum poți intra în remisie și ce îți poate declanșa un puseu? Întotdeauna este vorba despre un cumul de factori, iar acesta este specific pentru fiecare în parte. În mare, este implicat stilul de viată: alimentația, mișcarea, stresul, somnul, felul de a vedea viața. Dar și anumiți viruși, bacterii, intoxicații.

Ce putem face noi, autoimunii? Să ne căutăm propriul echilibru.

1. Să învățăm să prioritizăm, adică să învățăm să spunem ”nu” anumitor solicitări. Când eram sănătoși poate că puteam muta munții din loc, dar acum ne simțim ca niște koala obosite. Ar fi bine să conștientizăm că asta este starea de fapt acum și să ne așezăm viața în consecință. Să spunem celor dragi că așa suntem acum și probabil toată viața vom fi așa, iar celorlalți… ”îmi pare rău, nu te pot ajuta”. Nu ne ridică nimeni statuie dacă ”ne sacrificăm”, de fapt probabil asta a fost ceea ce ne-a îmbolnăvit.

2. Să nu tragem de noi când nu mai putem, când suntem obosiți, când avem dureri, când avem o zi mai proastă. Dacă nu merge, asta e, nu merge.

3. Să învățăm să ne organizăm astfel încât să avem mereu un back-up în cazul în care avem o zi proastă. Să știm că nu ia casa foc sau pierdem un proiect dacă ne-am trezit cu dureri și nu ne putem da jos din pat sau am dormit prost și dimineața avem mintea cioburi și nu putem gândi corect. Și în general să fim organizați ca să ne putem îndeplini îndatoririle cât mai ușor și să avem cât mai mult timp de odihnă.

4. Să știm ce ne face bine când avem un puseu mai lung sau mai scurt. Un medicament, un ceai, o baie caldă cu sare, un masaj, un scurt program de gimnastică, sau doar să avem răbdare și să ne odihnim.

5. De cele mai multe ori nu știm ce declanșează un puseu, dar uneori observăm factorii declanșatori. Eu știu că după o viroză de orice fel urmează un puseu de spondilită, așa că iau măsuri. Și am răbdare să treacă. Răbdarea calmă este esențială. Nu negarea, nu resemnarea, nu disperarea sau statul ca pe jar că ”iar mă doare și nu mai trece”.

6. Mergeți la medic în perioadele stabilite pentru evaluare. Este bine să știm în ce stadiu este boala noastră. Dar nu faceți o obsesie din asta. Este bine să avem o relație bună cu medicul, dar este esențial să avem o viață normală, personală. Să simțim că viața noastră ne aparține, că noi hotărâm, că noi ne-am îmbolnăvit și că tot noi suntem responsabili de starea noastră de bine. Medicii ne ajută doar. Dacă pot.

7. Am spus că trebuie să avem răbdare. Dar asta nu înseamnă că așteptăm să pice vindecarea din cer în timp ce noi ne încăpățânăm în obiceiurile noastre proaste sau sperăm să se inventeze pilula minune (vezi punctul 6). Să căutăm activ metode care să ne facă să ne simțim bine. Un anume fel de alimentație (nu dietă, ci un stil de a mânca pe care să îl implementăm pentru toată viața sau pentru o perioadă lungă de timp), un program de mișcare, suplimente alimentare, slăbire și menținerea greutății, o mentalitate care ne pune pe noi în centrul universului nostru, gestionarea gândurilor negative, etc.

8. Doar Dumnezeu, Buddha și alți zei mai mult sau mai puțini umani au atins perfecțiunea. Noi restul suntem oameni, cu bune și cu rele. Avem voie uneori să fim supărați, mânioși, disperați, egoiști, invidioși. Doar să ne observăm în acele momente, să păstrăm o fărâmă de luciditate în aceste stări, ca și cum ne-am privi din afara noastră cu îngăduință pentru condiția noastră de muritori. Dacă suntem disperați că ne doare și nu mai trece, să ne spunem: ”Știu că doare. Mă mai las în starea asta o oră, apoi văd ce pot face să mă simt mai bine”. Dacă suntem mânioși: ”Mă mai las mânios 5 minute, sparg o farfurie, apoi mă calmez și văd ce pot face să remediez situația”.

9. Nu îți pierde speranța. Niciodată. De obicei rezolvarea este în afara sferei noastre de înțelegere din momentul respectiv, dar există, este acolo, iar noi o vom găsi la momentul potrivit.