Nu am gust și miros din cauza covidului, iar asta m-a făcut să reflectez. Ne raportăm la gust așa cum facem cu majoritatea lucrurilor din viața noastră, adică în extreme. Pentru mine este foarte important gustul, sunt creator de rețete, iar lipsa gustului și mirosului înseamnă… că nu mai sunt creator de rețete. Așa, și? Asta înseamnă că nu mai sunt nimic? Doar rețetele mele mă definesc? Sunt o persoană complexă, cu multiple valențe, iar concentrarea doar pe una din aceste valențe mă limitează.
Sunt mai mult decât gustul meu. Știu să scriu, să fac fotografii, iar în prezent îmi cultiv și alte valențe. Se numește învățare. Mai jos este o reflecție despre zahăr, omiprezentul, omnipotentul și adictivul zahăr.
Cât este de periculos zahărul?
Dacă vă arăt o prăjitură colorată, cu multă cremă dulce și o poză cu un terorist, mai mult ca sigur că vă veți dori prăjitura și veți avea un fior de frică în fața teroristului. Dar dacă vă spun că în anul 2010 zahărul a ucis 3 milioane de persoane în întreaga lume, iar terorismul 7697 de oameni, oare de cine ar trebui să vă temeți mai tare?
Suntem învățați cu gustul dulce de când avem doar câteva luni, odată cu diversificarea alimentației. Și atunci e normal că un copil își va dori o gustare din biscuiți dulci, nu din morcovi sau mere. E normal că va refuza legumele și va întinde mâna după desert. E normal?
“Dar eu nu mănânc multe dulciuri!”
Zahărul alb este adăugat în absolut toate produsele procesate: pâine, mezeluri, brânzeturi, muștar, maioneză, conserve de toate felurile, murături, cafea… Noi nu mai cunoaștem gustul normal al alimentelor. Suntem dependenți de gustul intens de dulce. Zahărul alb este un aliment inutil, el nu aduce niciun beneficiu organismului. Conține doar ”calorii goale”.
Desigur, am putea să îl consumăm ocazional, să ne bucurăm de gustul său, ca de un pahar de vin bun la un eveniment. Dar nu mai putem face asta. Pentru că suntem deja dependenți. La fel ca un alcoolic care nu mai poate bea doar un pahar de vin la o aniversare. Dependența de zahăr e chiar mai grea, pentru că zahărul se ascunde în orice, nici nu ne dăm seama că am consumat și atunci ne dorim mai mult și nu știm de ce. E un cerc vicios fără scăpare.
Și atunci de ce ne e frică de terorism și nu de zahăr? Credeți că riscul ca un terorist cu arma în mână să apară în cartierul nostru e mai mare decât riscul de a muri de diabet, de boli cardiovasculare sau de a face depresie din cauza dereglărilor hormonale induse de consumul de zahăr? Păi nu e.
Să consumăm zahărul în mod conștient
Dar nouă ni se spune că teroristul e rău iar prăjitura buuuună, dulce, zemoasă. Ia salamul ăla pentru tine și copilul tău. Ia biscuiții ăia, că sunt buni, “sănătoși” și sunt o gustare perfectă pentru când “îți e puțin foame”. E prea târziu pentru noi să scăpăm de adicție, dar măcar să fim conștienți de asta, să nu ne mai lăsăm manipulați și să încercăm să reducem cantitatea de zahăr pe care o consumăm. Facem sosurile în casă, cumpărăm muștar bio care nu conține zahăr, facem pâinea acasă, dulciurile la fel, există chiar și rețete de mezeluri de casă, ca aceasta. Citim etichetele cu atenție.
Treptat ne vom obișnui cu gustul mai puțin dulce al alimentelor și vom descoperi gusturi noi, alte arome și savori neîntâlnite.