Încă de copil am ținut jurnale. Nu aveam mai multe tipuri de jurnal, doar unul singur, personal și secret, desigur. Scriam acolo copilării, visuri și mici întâmplări din viața mea. Scriam corect gramatical, dar stilul lăsa de dorit😊. După ce am depășit adolescența, am încetat să mai scriu. Am reînceput după ce am depășit 40 de ani, atunci când am luat hotărârea să pornesc pe drumul de vindecare și am creat Oana fără gluten.
„Oana fără gluten”
La început, timid, scriam câte un articol scurt pe blog sau o postare din când în când. O rețetă uneori. După câțiva ani am hotărât să scriu zilnic pe pagina de Facebook. Mi-a fost foarte greu vreo câteva luni, pentru că nu găseam mereu ceva de scris. Uneori îmi chinuiam mintea să scot un subiect despre care să scriu, și apoi să îl îmbrac în cuvinte frumoase. Îmi amintesc că într-o zi am pus o poză cu textul: „Atât m-a dus capul astăzi😁”.
Nu am renunțat. Am continuat să scriu texte din ce în ce mai bune. Am făcut un curs de storytelling, unul de copywriting, unul de nutriție, am învățat content writing, research și SEO, am învățat să fac fotografii bune și să le editez, iar acum învăț să filmez și să editez video pentru canalul meu nou nouț de YouTube.
Wow! Abia acum, scriind toate astea, mi-am dat seama ce multe am învățat! Și totul a pornit de la hotărârea de a mă vindeca.
Ce au în comun vindecarea și scrisul?
Există studii care demonstrează că scrisul are beneficii fizice, cognitive și emoționale. Nu am știut asta atunci când am început să scriu, dar în cazul meu se pare că a avut efect. Sunt în remisie, analizele mele sunt normale. Ce mai este ”anormal” sunt doar modificările aduse de boală înainte să intru în remisie, precum și cele care vin odată cu înaintarea în vârstă. Memoria mea este mai bună, iar starea psihică și emoțională la fel. Tot ce am făcut din ziua în care am luat hotărârea să mă vindec au dus aici. Renunțarea la gluten, schimbarea mindset-ului, toate căutările mele, research-ul, tot ce am învățat. Și journaling-ul, adică scrisul. Am ținut diferite tipuri de jurnal, care m-au ajutat.
”Jurnalul este o dovadă a experienței și creșterii personale, nu o însumare a lucrurilor spuse și făcute”, spunea scriitorul și filozoful Henry David Thoreau.
Scriind, am devenit conștientă de mine, de emoțiile mele, de ceea ce îmi doresc și cum pot ajunge acolo, pornind de la ceea ce sunt acum. Gândurile zboară prin minte cu viteză, iar dacă le așezi pe hârtie, le disciplinezi. Am avut conștientizări puternice în timp ce scriam, parcă degetele îmi erau conduse de altcineva. Multe emoții ascunse adânc în interiorul meu nu ar fi ieșit la iveală dacă nu le-aș fi așternut pe ”hârtia” ecranului. Uneori, recitind un text, nu îmi vine să cred că eu l-am scris.
Ce fac eu deosebit față de journaling-ul obișnuit este că fac totul public, pe blog și pe pagina de Facebook. Conștientizările mele aduse la lumină prin tehnici de journaling mă ajută pe mine, dar vă ajută și pe voi, sau așa îmi place mie să cred 😊.
Haide să vedem ce tipuri de jurnal există.
Jurnal alimentar
Când am renunțat la gluten, am ținut un jurnal zilnic cu ce mâncam, simptomele, nivelul de energie, greutatea zilnică. Acest jurnal m-a ajutat să observ ce îmi făcea rău și ce îmi pria din noua alimentație pe care o implementam. Mi-am putut crea astfel un meniu care să nu îmi provoace dureri.
Am mai ținut un jurnal de conștientizare a ceea ce mâncam. Acest jurnal m-a ajutat să scap de mâncatul inconștient, de acele ronțăieli care îmi picau în mână. Am putut astfel să îmi reorganizez bucătăria, să nu mai am ”sertarul cu prostioare” din care să mă înfrupt mereu, să îmi stabilesc numărul de mese cu care să mă simt sătulă fără să mai simt nevoia să ronțăi ca hârciogul.
Am mai avut un jurnal al perioadei când am ținut AIP strict. Am pornit dintr-un puseu foarte dureros și am ajuns din nou la remisie cu ajutorul Protocolului Autoimun AIP. În jurnalul acelei perioade am documentat mai mult starea psihică avută, pentru că AIP este puternic vindecător, dar poate fi frustrant din punct de vedere al plăcerii alimentare. Găsiți acest jurnal aici.
Cu ajutorul celor 3 jurnale am acum o alimentație sănătoasă, am intrat în remisie și îmi mențin o greutate cu care mă simt bine.
Jurnal de activități
Cu acest jurnal nu m-am descurcat prea bine. Nu am reușit să îmi stabilesc un program riguros de activități, cu ajutorul căruia să fiu mai productivă. Încă las majoritatea activităților mele la voia inspirației de moment, ceea ce îmi creează destui timpi morți în timpul zilei, sau nu îmi pot respecta anumite activități programate, pentru că mă lovește inspirația și nu mă pot opri din scris.
Atunci când știi că pleci de acasă spre locul de muncă la ora cutare și te întorci la ora cutare e musai să te oprești din ceea ce faci și să pleci. Când lucrezi de acasă, e altă ciorbă. Ai nevoie de multă organizare ca să nu confunzi munca cu amestecatul în tocăniță sau întinsul rufelor. La mine, limitele sunt un pic șterse, pentru că amestecatul în tocăniță este parte din munca mea 😊
Jurnal de vise
Am avut perioade cu vise foarte intense. Un vis intens este un vis în care ai emoții pe care le simți în timpul somnului, un vis după care te trezești cuprins de aceste emoții. De obicei sunt vise pline de amănunte, culori, acțiune, personaje, care se pierd la scurt timp după trezire, așa că trebuie așternute pe hârtie imediat.
Îmi amintesc că am avut un vis, la 6 luni după moartea mamei mele, în care am visat-o cum îmi arăta drumul lung pe care îl aveam de parcurs înainte. Avusesem 6 luni grele după moartea ei, cu 2 operații, puseu de spondilită, bunica neputincioasă ce îmi rămăsese mie în grijă, rudele care voiau mereu ceva de la mine… și dor de ea. În vis mi-a arătat drumul, calea, apoi a dispărut. După acel vis mi-am recăpătat puterea și mi-am putut croi viața așa cum am vrut.
Să nu luăm visele în derâdere. Prin vise, subconștientul nostru vrea să ne comunice ceva. Este util să ne notăm visele, mai ales pe acelea care ne stârnesc emoții puternice. Poate nu le putem ”citi” ca pe o carte atunci, imediat, dar în timp ne pot da indicii importante despre partea noastră ascunsă.
Jurnal de călătorii
Nu am călătorit prea mult, dar când am făcut-o, mi-a plăcut să absorb energia locurilor vizitate și a oamenilor acelor locuri. Am transformat trăirile mele în articole de blog, cum ar fi acesta sau acesta.
Am învățat și să călătoresc singură, ceea ce mi-a transformat complet viața, am devenit mai puțin dependentă de oamenii dragi, de confort, de rutină. Am creat o categorie separată a blogului dedicată călătoritului solo, intitulată ”Viață și călătorii”, ca un jurnal al faptelor concrete, dar și al emoțiilor din călătoriile mele.
Jurnal de idei
Acest jurnal îl am pe telefon, pentru a-mi fi mereu la îndemână. Când îmi vine o idee: de articol, de postare, de rețetă nouă, mă opresc oriunde aș fi și orice aș face, și o notez. Altfel se pierde. În 5 minute a zburat fără urmă 😊.
**
Acestea sunt diferite tipuri de jurnal folosite de mine până acum, dar mai sunt și alte tipuri de jurnal. Poți ține un jurnal al recunoștinței, al obiectivelor concrete, un jurnal de dimineață (în care să stabilești obiectivele zilei care începe), sau de seară (în care să treci evenimentele, emoțiile sau gândurile zilei ce se încheie). Orice jurnal care te ajută să îți organizezi gândurile, activitățile, sentimentele sau emoțiile este binevenit. Cu ajutorul journaling-ului poți avea o viață conștientă, adică să aduci la suprafață ce este ascuns în adâncul tău, ceea ce nu te lasă să te bucuri de viață.