1 februarie
Da, așa cum spune Dr. Adrian Copcea. Diabet, Nutriţie, Boli Metabolice în postarea sa, „dovezile medicale pentru a evita glutenul în alte situații decât boala celiacă nu sunt puternice, sau nu încă”, dar noi, oamenii cu alte boli autoimune, știm că, după ce am eliminat glutenul, durerile au dispărut, markerii de inflamație au scăzut și boala a intrat în remisie, sau cel puțin simptomele s-au redus simțitor.
Nu vreau să intrăm în discuții despre motivul pentru care nu există încă acele dovezi medicale, deși s-au scris cărți întregi pe tema binefacerilor eliminării glutenului, nici de ce medicii nu recomandă evitarea glutenului. Aș vrea doar să depunem mărturie scrisă aici: pentru noi, oamenii cu alte boli autoimune decât boala celiacă, eliminarea glutenului înseamnă sănătate!
Voi începe eu: am spondilită anchilozantă de 33 de ani. Am avut durerile atroce, pe care orice om cu spondilită le cunoaște, până acum 12 ani, când am renunțat la gluten. În câteva zile de la eliminarea glutenului durerile au dispărut, iar markerii de inflamație au scăzut. În primul an am avut reacții urâte la orice urmă de gluten (durerile reveneau puternic), acum tolerez urme, dar de acum 12 ani nu am mai mâncat „gluten concentrat”, adică pâine, paste, cozonac, etc.
De acum 12 ani am mai avut un singur puseu puternic, când am intrat la menopauză, pe care l-am gestionat cu antiinflamatoarele recomandate de medicul reumatolog și Protocol Autoimun, o dietă nedemonstrată științific. Acum mai am doar mici „sâcâieli”, care nu mă împiedică să duc o viață „normală”. Desigur, în afară de o dietă fără gluten, am un stil de viață sănătos, despre care povestesc zilnic pe această pagină și pe blogul meu.
**
Pe voi, oameni cu alte boli autoimune decât boala celiacă, cum vă ajută dieta fără gluten? Ce boli aveți, ați eliminat glutenul și v-a ajutat? Sau poate ați eliminat glutenul pentru o perioadă, v-ați simțit bine, dar nu ați putut susține dieta fără gluten din diferite motive. Simptomele au reapărut după reintroducerea glutenului în alimentație?
Nu există dovezi medicale pentru excluderea glutenului în afara bolii celiace, dar existăm noi, cei care am eliminat glutenul și ne-a ajutat. Ce ziceți, ne-a ajutat?
2 februarie
Stil de viață sănătos
La postarea de ieri referitoare la beneficiile renunțării la gluten, mulți dintre voi mi-ați spus că dieta fără gluten a fost primul pas pe drumul către alte schimbări care v-au adus mai aproape de o viață sănătoasă, ”normală”. Dacă ai o boală autoimună știi la ce mă refer când spun ”o viață normală”: o viață fără dureri mari și plină de energie, așa cum aveai înainte de a te îmbolnăvi, și așa cum au majoritatea oamenilor sănătoși.
Acele schimbări fac parte dintr-un stil de viață sănătos. Este vorba despre un ansamblu de obiceiuri și alegeri care ne duc mai aproape de viața pe care ne dorim să o trăim. Schimbarea doar a unei componente a stilului de viață nu ajută să devenim sănătoși și radioși de fericire, dar ne poate ghida către celelalte schimbări necesare.
După ce am renunțat la gluten, acum 12 ani și am început să mă simt mai bine și să nu mai am dureri, mi-am dat seama că mai am nevoie să schimb și altceva. Îmi eliberasem corpul și mintea de durere și puteam percepe altfel lumea înconjurătoare. Oamenii sănătoși nu își închipuie ce înseamnă ca viața să fie în primul rând durere. Aceasta te acaparează și nu mai lasă loc pentru altele. Încet, treptat, am adăugat și alte schimbări stilului meu de viață, ce m-au adus mai aproape de persoana care îmi doresc să devin.
**
Un stil de viață sănătos variază de la persoană la persoană în funcție de mai multe aspecte: preferințe, educație, ocupație, vârstă, etc. Vreau să scriu un articol mai amplu cândva, dar voi schița în această postare componentele generale ale unui stil de viață sănătos.
- Alimentația echilibrată: renunțarea la gluten, includerea alimentelor bogate în nutrienți esențiali, precum și limitarea consumului de alimente procesate și zahăr. O cantitate moderată de mâncare. Tot la alimentație voi include și apa: beți apă cât este necesar. Apă, nu alte licori!
- Activitatea fizică regulată: activități fizice, cum ar fi mersul pe jos, alergarea, ciclismul, înotul, yoga sau practicarea unui sport. Fiecare ce poate și cum poate, importantă este mișcarea zilnică.
- Odihna și somnul adecvat: 7-9 ore de somn pe noapte, mers la somn între orele 21-23, trezitul fără ceas ar fi ideal.
- Controlul stresului: meditația, respirația profundă, yoga, plimbări în natură, deconectări periodice de la activitatea cotidiană.
- Renunțarea la obiceiurile dăunătoare: fumatul, limitarea consumului de alcool, limitarea ”timpului de ecran”.
- Menținerea greutății corporale sănătoase: fiecare are o greutate la care se simte bine, așa că să ne cunoaștem și menținem acea greutate.
- Relațiile sociale: este important să ne conectăm cu cei din jur și să avem o rețea de sprijin.
- Examenele medicale regulate: cei cu boli autoimune știu la ce mă refer, simțim starea bolii de obicei, știm când suntem în puseu puternic sau moderat, sau în remisie, dar e bine să ne facem controalele periodice.
- Dezvoltarea vieții spirituale și intelectuale: citiți, citiți, citiți! Prin citit cunoștințele și conștiiința vi se vor extinde și veți percepe viața mai frumos și mai împlinitor.
3 februarie
Cineva a comentat la postarea de ieri, spunând că boala autoimună i-a schimbat viața în bine, pentru că toate căutările sale de a-și înțelege și ameliora boala au făcut ca acum să se simtă mult mai bine decât se simțea înainte ca aceasta să se declanșeze. Este nevoie de înțelepciune pentru a ajunge la această concluzie. Este nevoie să treci prin toate cele 5 stadii ale pierderii să te ridici din propria cenușă și să te recompui pentru a avea această viziune.
Când mi s-a declanșat spondilita tocmai împlinisem 19 ani. În perioada anterioară primelor simptome în viața mea avuseseră loc mari schimbări, schimbări care ar fi dezechilibrat și un adult în toată firea, nu doar o adolescentă. Am intrat în viața de „om mare” chinuită de dureri trupești și sufletești, și așa s-au desfășurat următorii ani din existența mea. Nu am avut timp să îmi clădesc o viață, o familie și o carieră înainte de declanșarea bolii. Cu mintea de acum zic că ăsta a fost un lucru bun: nu am avut ce pierde.
**
O boală autoimună se declanșează în anii de adult tânăr, între 25 și 45 de ani (cu excepția spondilitei, care de obicei se declanșează în adolescență), atunci când ți-ai luat avânt în viață, ai investit în tine și aștepți să vezi rezultate. Nu e ușor să vezi cum toate așteptările tale se prăbușesc și trebuie să o iei de la zero. Că trebuie să renunți la tot ce plănuisei până atunci și să… să ce? Să îți pierzi viziunea. Nu mai vezi capătul drumului, acea viață tihnită, acel „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
Uneori te agăți de acea viziune, ții cu dinții de ea, te plângi că viața e grea, aștepți să fii salvat, cauți o minune. Iar alteori îi dai drumul. Înțelegi că aceea nu mai poate fi viziunea ta și o iei de la zero. Nu mai privești spre înaltul cerului, ci la un metru în fața ta, la următorul pas. La început te simți un om mai mic decât cel ce fusesei înainte. Vezi greutățile, dezavantajele, simți durerile, te compari. Iar după un timp, îți dai seama ce ai câștigat: ai învățat să ai răbdare, să te descurci cu puțin, să respiri corect, să mănânci bine, să ai grijă de tine, să te prețuiești, să spui un „nu” hotărât și un „da” cu recunoștință. Și să trăiești din nou!
Acum, mintea ta cuprinde mai multe decât înainte. Nu îți mai bați capul cu trecutul și nu te mai îngrijorezi pentru viitor, ci savurezi ziua de Astăzi. Ești un om nou. Și te bucuri cu toată Ființa ta. Ai renăscut.
4 februarie
„Zâmbetul este începutul iubirii”, a spus Maica Teresa. Ce poate fi mai frumos decât să îți începi ziua cu un zâmbet? Zâmbește, este duminică!
5 februarie
Pentru cine nu are răbdare și experiență, pâinea de casă poate fi un examen prea greu de trecut. Citim postări despre pâine care conțin termeni de specialitate: autoliză, stretch and fold, hidratare 100%, dospire la rece, boule și alte cuvinte în chineză de brutărie care ne descurajează să încercăm măcar să facem pâine. Iar dacă mai punem în ecuație și faptul că pâinea trebuie să fie fără gluten… acțiunea se complică.
Acele mixuri de pâine fără gluten fac ca executarea unei pâinici să devină simplă: se amestecă ingredientele într-o anumită ordine, iese un aluat moale, nu e nevoie de frământare și alte farafastâcuri, se toarnă în tavă, se lasă la crescut, se coace și gata pâinea. Simplu. Dar acele mixuri conțin ingrediente nenaturale: hidroxipropil metilceluloză, dextroză și alte ”bunătăți” îmbietoare.
Dar dacă ai putea face așa de simplu o pâine din ingrediente naturale?
Această pâine de mei fără frământare este foarte simplu de făcut: se amestecă ingredientele, se toarnă în tavă, se lasă la crescut și se coace. Vei obține rapid o pâinică pe care o poți prăji, o poți folosi la tartine, poți face ce vrei cu ea. Nu este amăruie, siropul de arțar și oul îndulcesc gustul natural al meiului.
Ce zici, încerci?
6 februarie
Sunt o persoană egoistă.
Mă gândesc în primul rând la mine. Atunci când fac ceva, mă gândesc la ce îmi folosește mie în primul rând.
Dacă simt că mă cuprinde invidia, mă gândesc: la ce îmi folosește să invidiez? Asta nu mă face să am ce are persoana invidiată de mine. Mă gândesc ce îmi lipsește mie, nu ce are altcineva.
Dacă îmi vine să îmi plâng de milă, gândesc: cu ce mă ajută să mă plâng? Plânsul de milă îmi ia puterea personală și o plasează în afara mea.
Dacă mi se pare greu să fac ceva și îmi vine să zic „nu pot”, îmi zic: cu ce mă ajută să zic nu pot? Ia să încerc, poate pot!
Dacă am prea multe de făcut, iar asta implică să muncesc până pic de oboseală, mă gândesc: ia să îmi testez limitele! Chiar dacă voi pica de oboseală, bucuria lucrului împlinit este neprețuită!
Dacă cineva îmi cere ceva și eu nu vreau să îi dau, privesc persoana în ochi și îi spun: îmi pare rău, nu voi putea face asta pentru tine!
Dacă simt nevoia să mă compar cu altcineva, îmi spun: la ce îmi folosește? Nu mă ajută cu nimic să mă simt mai mică sau mai mare în comparație cu alții. Asta nu spune nimic despre mine, decât că am un orgoliu mare.
Dacă îmi vine să arunc un ochi critic în ograda altcuiva, îmi spun: la ce îmi folosește să bârfesc? Ce îmi lipsește mie de vreau să plec din mine să caut în afară?
**
Da, sunt o persoană egoistă, mă gândesc în primul rând la mine. Să îmi fie bine. Dacă toți am fi egoiști, lumea ar fi plină de oameni mulțumiți de sine și bucuroși de viață. Dacă toți am avea grijă de noi în primul rând, i-am ajuta pe cei din jur, degrevându-i de povara de a avea ei grijă de noi. Am interacționa între noi fără ascunzișuri și interese ascunse, fără disperare și orgolii, fără agresivitate și intoleranță. Am dărui cu bucurie din bucuria noastră. Astfel s-ar naște adevăratul altruism!
Ce zici, tu ești egoist?
7 februarie
Hrana umană este formată din macronutrienți (proteine, grăsimi, carbohidrați) și micronutrienți (vitamine și minerale). E musai ca toate să facă parte din alimentația zilnică, în diferite cantități și procente, în general, și în particular, pentru fiecare persoană în parte.
Când ținem o dietă de excludere, aceasta trebuie să fie ținută pe o perioadă determinată și cu mare atenție la nutrienții de care v-am spus mai sus.
Am citit o postare în care cineva spunea că ține AIP, și în cadrul AIP a ținut tot postul Crăciunului. Atunci când ții AIP și elimini toate produsele de origine animală, elimini cam toate sursele de proteine. Pentru că sursele de proteină vegetală sunt interzise în AIP: leguminoasele, nucile, semințele, cerealele. Se mai găsesc ceva proteine rătăcite prin legume și drojdie inactivă, dar prea puține pentru cerințele corpului uman.
Proteinele sunt cărămizile celulelor corpului. Fără cărămizi nu se poate construi o casă. Pe structura construită de proteine se așază liantul reprezentat de lipide (grăsimi) și combustibilul reprezentat de carbohidrați.
Fără proteine casa care este corpul nostru se prăbușește. O lipsă de proteine din alimentație are efecte pe termen lung și poate face mai mult rău decât afecțiunea pentru care vrem să ținem AIP.
Ce sunt proteinele, ce rol au și de ce oamenii cu boli autoimune ar trebui să fie foarte atenți la consumul de proteine, am scris în acest articol.
8 februarie
Despre carnea de organe.
Dr Sarah Ballantyne spune despre organe, în cartea sa The Paleo Approach, că sunt „cea mai concentrată sursă de aproape orice nutrient, inclusiv de vitamine, minerale, grăsimi sănătoase și aminoacizi esențiali”. În dietele de vindecare a bolilor autoimune organele sunt folosite foarte des datorită acestor proprietăți vindecătoare și a densității nutriționale. Pentru că în aceste diete este descurajat consumul de leguminoase și cereale, organele sunt surse minunate de proteine.
Despre toxicitatea organelor.
Acestea sunt filtre pentru toxine. Filtrează toxinele și dacă sunt în exces le depozitează în grăsime, nu rămân în organe. Asta teoretic, pentru că dacă excesul este mare mai rămân ceva și pe acolo. În fine, această teorie este controversată și nu mă bag în contradicții. Un alt dezavantaj este conținutul mare de colesterol și purine.
Rămâne la latitudinea fiecăruia cum și dacă folosește carnea de organe. Părerea mea este să le folosim. Dr Ballantyne, o somitate în dieta Paleo, le folosește zilnic cu succes, în cantități moderate. Eu aș zice că o dată, de 2 ori pe săptămână ar fi de ajuns.
Ce gust au organele?
Fiecare are o impresie despre gustul organelor, pro sau contra. Mie mi-au plăcut dintotdeauna, deci nu pot spune că am făcut un efort să le integrez în dieta mea după ce am aflat cât sunt de benefice pentru sănătatea persoanelor cu boli autoimune. Dacă nu aveți o părere prea bună despre gustul organelor, sau aveți un „pitic” în creier care protestează (cum, domne, să mănânc ficați, pipote, inimi sau rinichi!?) vă sugerez să vă trimiteți piticul la plimbare și să încercați rețetele mele.
În primul comentariu vă prezint o minunată și mirobolantă tocăniță din inimi și pipote de curcan. În secțiunea „Rețete AIP” a blogului găsiți și alte rețete cu organe.
9 februarie
„Este scump să mănânci sănătos!”
Știți de câte ori am auzit asta? De obicei mă uit la omul din fața mea, ca să înțeleg ce l-a făcut să gândească în felul acesta. Motivele sunt multe, și nu au legătură cu costul legăturii de pătrunjel din piață (e scump 😊).
- Te invidiez! (Și nu în sensul bun, de admirație. Încă încerc să înțeleg resorturile invidiei acelea dușmănoase, pe care o simți puternic din partea celuilalt. Vă anunț când reușesc 😊).
- Nu am chef să îmi bat capul cu schimbările de alimentație! Eu așa am învățat de la mama, să mănânc cartofi prăjiți cu pâine, așa fac! Punct!
- Am fost odată la cineva și mi-a dat să mănânc kale. Nu mi-a plăcut, deci nu voi încerca niciodată ceva nou, că nu e bun! Și sigur e scump!
- Eu nu fac niciodată salată verde (aici puneți orice „mâncare sănătoasă” vă vine în minte), pentru că soțul (copilul, mămica, etc.) nu mănâncă. Deci cumpăr doar cartofi, pentru că sunt ieftini, salata e scumpă! (Da, avem resorturi în minte care ne fac să credem că de fapt altul este motivul pentru care respingem ceva).
- Sunt scumpe chipsurile de kale, sunt mai ieftini pufuleții! Știi cât costă un sac de cartofi dulci?! (Cred că și acum mai există oameni care își iau toamna 2 saci de cartofi și 3 de ceapă, să fie acolo, că poate vine apocalipsa).
- Influensărul Cutare, cu milioane de urmăritori, zice să mâncăm avocado, goji, spirulină și ashvaganda. Păi ăla are bani, ce, pot eu să îmi iau avocado în fiecare zi? (ce o fi ăla avocado? Oare ce gust o avea?)
**
Mâncatul sănătos vine din schimbarea modului de a gândi. Iar schimbarea modului de a gândi vine din autoeducație, din curiozitate și din curaj. Așa că… hai, curaj! Renunță la ideea preconcepută din capul tău, care îți spune că e scump să mănânci sănătos, și găsește adevăratul motiv care te face să respingi ideea de a mânca sănătos.
10 februarie
Spui că vrei să găsești fericirea.
Crezi că dacă lumea îți va da dreptate, asta te va face fericit? Ești dispus să lupți până la moarte pentru dreptatea ta? Cum îți va aduce starea de luptă fericirea?
Aștepți ca alții să te facă fericit sau ca circumstanțele să se schimbe, tu nefăcând nimic în direcția asta?
Bombăni mereu cât ești de nefericit? Spui mereu „eu nu pot să fiu fericit”?
Te aștepți ca fericirea să fie o explozie de norișori roz, sau o ploaie de bani, sau regretele eterne ale dușmanilor tăi care te imploră cu lacrimi în ochi să îi ierți?
Tot auzim în jurul nostru că fericirea este o alegere, și mulți dintre noi nu înțelegem cum vine asta. Simplu spus e cam așa: nu mai aștepta ca fericirea să vină din exterior, de la alții, de la obiecte sau de la bani.
Nu mai aștepta fericirea, începe să o cultivi în tine!
Când ceva nu merge în viața ta, există 3 alternative care te pot face fericit: accepți, schimbi sau renunți. A patra alternativă, să rămâi acolo și să suferi, nu te face fericit. Iar a cincea, să rămâi și să vrei să îi schimbi pe ceilalți, nu doar că nu te face pe tine fericit, dar îi nefericește și pe alții.
Dacă ne-am aduna Ființa din exterior și am fi mai mult în interior am avea mai multe șanse să fim fericiți. Zici că nu găsești fericirea, ai căutat-o în locul potrivit?
12 februarie
Atunci când vorbim despre pește, toată lumea este de acord că este sănătos, și din acest punct de vedere ar trebui consumat cât mai des.
Dacă vom compara recomandările pentru consumul de pește cu cele pentru consumul de carne, cele mai multe voci vor spune să consumăm carne puțină spre deloc, iar pește, din nou, cât mai des.
Dacă din nou vom compara consumul de carne cu cel de pește, de data aceasta referindu-ne la procentul de grăsime, vom primi recomandarea: carne slabă, pește gras. Da, ar trebui să consumăm pește gras, nu slab. Peștele gras este bogat în Omega 3, Vitamina D, Vitamina A, Vitamina B12, și alte bunătăți benefice pentru sănătate. Iar dacă vom consuma pește cu tot cu oase, cum ar fi peștele mic (sardine, șprot, etc.), vom beneficia și de o porție bună de Calciu asimilabil.
Da, peștele este ceva mai scump decât restul alimentelor, dar dacă suntem hotărâți să ”lucrăm” pentru sănătatea noastră, vom găsi metode să îl consumăm fără să ne facem portofelul să plângă: vom căuta oferte, vom cumpăra un fel de pește mai ieftin, comparativ cu alte specii de pește, vom cumpăra conserve de sardine, etc. Metode există, doar să vrem să le găsim.
Cum gătim peștele? Păi dacă tot facem efortul să consumăm pește, atunci să îl gătim cât mai sănătos, dar fără să facem rabat de la gust.
Iată cum prepar eu peștele în așa fel încât să fie și sănătos, și gustos, și nici să nu umplu toată casa de miros de pește. Noua mea rețetă pe YouTube, o rețetă simplă, de păstrăv la cuptor în crustă de condimente. Las în comentarii o variantă scrisă a acestei rețete, de data aceasta cu crap.
13 februarie
Femeia modernă merge la muncă full time, apoi vine acasă, se ocupă de copii, gătește, spală, face curățenie… Dacă își permite financiar, externalizează treburile casei și duce copilul la after school. Ca să poată munci și mai mult, să facă și mai mulți bani.
După un timp, obosește. Chiar dacă îi place ceea ce face, obosește. Observă că a obosit, dar nu se oprește. Nu știe să facă altfel. Este ca un șoricel într-un carusel, în care aleargă în continuare, pentru că un carusel nu are început și sfârșit, este un cerc. Până când nu mai poate alerga.
Când o femeie se îmbolnăvește de o boală autoimună care o aruncă din caruselul vieții de până atunci, totul se schimbă pentru ea. Are dureri și simptome debilitante, dar nu e numai asta. Cea mai mare durere este că nu mai poate face ce făcea până atunci: muncă fizică și intelectuală. La serviciu sau afacerea proprie și acasă. Muncă nonstop. Nu mai poate FACE.
**
„A FACE” este un verb masculin, yang. Implică acțiune, mișcare continuă, viteză, forță. Desemnează persoana care stă în exterior, providerul.
La capătul celălalt este „A SIMȚI”. Verbul feminin, yin, care arată contemplarea, curgerea, armonia. Persoana predominant feminină folosește exteriorul pentru a hrăni interiorul.
Dacă ne închipuim masculinul ca pe un stejar imens, puternic, care nu se apleacă în bătaia vântului, atunci femininul este ca o trestie mlădioasă care dansează odată cu orice adiere. Yang este puternic, yin este flexibil.
Toți oamenii au și energie masculină, și energie feminină, diferă doar proporțiile. Femeile despre care vorbesc în această postare sunt predominant în energie masculină. Iar boala le oprește din A FACE. Le forțează să treacă în energie feminină. Să stea, să se observe, să SIMTĂ. Să nu mai facă.
La început va fi greu, pentru că tot vor dori SĂ FACĂ ceva, să caute remedii, să forțeze, să lupte cu boala. Tot în energie predominant masculină. Abia când se vor opri, vor respira lent și vor privi în interior, vindecarea poate începe.
Fiecare are proporția yin-yang cu care se află în echilibru. Femeile au nevoie și de energie yang, altfel ar fi ca niște cloști care nu coboară din cuibar. Când vor găsi acel echilibru interior dintre A FACE și A SIMȚI, vindecarea poate începe.
Când își vor permite SĂ SIMTĂ fără teamă, când își vor acorda timpul să caute în interior fără prejudecăți, când nu se vor mai simți vinovate că s-au oprit pentru o clipă, o oră sau o zi din A FACE pentru A SIMȚI, vindecarea poate începe.
14 februarie
Dacă apa este cel mai consumat lichid de pe planetă, cafeaua este al doilea. 60% dintre oameni beau cel puțin o ceașcă de cafea pe zi. Ținând cont de faptul că se bea de trei ori mai multă cafea de luni până vineri, comparativ cu consumul din weekend, tragem concluzia că ”băutura neagră” este asociată cu munca, nu cu relaxarea. Cei mai mulți oameni își încep ziua de muncă cu o cană, sau mai multe, de cafea.
Deși consumul de cafea a crescut și continuă să crească, în țările în care ceaiul face parte din cultura tradițională (Marea Britanie, China și India) tot ceaiul rămâne cea mai consumată licoare. Ceai verde, ceai negru, și alte specialități locale, tot cofeina este în top 😊.
Eu nu am băut cafea până la 40 de ani. Am încercat, nu mi-a plăcut. Nu știu exact ce mi-a venit, dar încet, încet, a început să îmi placă și să o consum zilnic, preparată de mine, la ibric, îndulcită cu o jumătate de linguriță de zahăr brut. Acesta îi dă o savoare deosebită, nu am nevoie de alte adaosuri. Nu am o marcă preferată, le schimb des și le savurez pe îndelete.
Este bine să bem cafea? Are beneficii pentru sănătate, sau dimpotrivă, ne face rău? Am scris un articol în care schițez câteva caracteristici ale cafelei.
15 februarie
Într-o boală autoimună, durerea nu este doar fizică
Când suntem diagnosticați cu o boală autoimună, doctorii se concentrează pe corpul nostru și toate terapiile se adresează fizicului. Iar dacă medicul nu ne întreabă de sufletul și mintea noastră, de emoțiile și gândurile noastre, noi cum să înțelegem cât de important este ca vindecarea să se petreacă pe toate laturile noastre: corp, minte, suflet?
Ne este greu să înțelegem că dacă avem spondilită, de exemplu, nu putem vindeca inflexibilitatea și durerea articulațiilor dacă ignorăm inflexibilitatea mentală și durerea psihică.
Persoanele care au fost supraponderale și au slăbit au nevoie de ani de zile ca mintea lor să înțeleagă că au ajuns la o greutate normală. Deși cântarul și oglinda le arată adevărul, mintea și sufletul lor au rămas tot la greutatea inițială. Vor continua să meargă la raionul de haine xxl și să își acopere cu rușine corpul.
Îmi amintesc că atunci când mi-a intrat un ciob în călcâi am avut nevoie de un mare efort mental și de multe zile să nu mai continui să calc pe vârful piciorului după ce călcâiul se vindecase. Pentru că doar corpul (călcâiul) se vindecase, în minte și în suflet durerea era încă vie.
Când corpul suferă, atunci avem cea mai mare nevoie să ne ajutăm mintea și sufletul. Pentru că noi nu suntem doar corpul vizibil, suntem mai mult de atât, avem corp, minte și suflet pe care ar fi bine să le menținem în armonie.
19 februarie
”Întrebarea nu este la ce anume te uiți, ci ce anume vezi”
Nu este prea multă activitate pe grupul de spondilită. Din când în când cineva întreabă de medicamente antiinflamatoare sau biologice. Cei care vorbesc despre schimbarea stilului de viață și cât de mult i-a ajutat în diminuarea activității bolii sunt rapid reduși la tăcere: așa ceva nu există! Medicii nu ne vorbesc de schimbarea stilului de viață, deci e bullshit! Nu ne mai mințiți cu aiureli! Ți-am văzut pozele pe profil, nu ești bolnav. Păi ce, așa arată un bolnav de spondilită!?
Așa că cei cu ștate vechi de boală și succes în managerierea simptomelor își văd de treaba lor și nu mai activează pe grup. Din când în când mai vine câte un novice cu câțiva anișori de boală și spune că l-a ajutat schimbarea dietei, psihoterapia, practicarea constantă a mișcării. Imediat apar scepticii. Îmi amintește de pilda cu coșul cu raci. De câte ori un rac mai îndrăzneț încerca să se cațere pe pereții coșului ca să evadeze, ceilalți raci îl trăgeau înapoi. ”Ia uite ce bolnav sunt eu după 30 de ani, 40 de ani, 50 de ani de la diagnostic, deci tu nu ai cum să fii bine! Eu nu am găsit remediul (nici nu l-am căutat), deci nici tu nu ai cum să îl găsești!”
**
Spondilita anchilozantă este caracterizată prin înțepenirea și, în timp, anchilozarea coloanei vertebrale. Coloană inflexibilă. Inflexibilitate fizică ce se transferă minții. Și invers, inflexibilitatea mentală se transferă corpului și astfel încep simptomele. Durerea din corp se transferă minții, sau invers, durerea emoțională se transferă corpului. Mulți dintre cei cu spondilită au avut primele simptome după ce au experimentat o traumă emoțională majoră.
Sigur, reumatologii nu ne spun asta. Pentru că nu este treaba lor, treaba lor sunt articulațiile și inflamația. Nu nutriția, nici traumele psihologice. Unii dintre ei ne pot recomanda mișcarea, sub forma kinetoterapiei, dar majoritatea ne măsoară amplitudinea hipercifozei cervicale și ne dau antiinflamatoare, sulfasalazină sau biologice. Pentru că asta este treaba lor! Treaba lor nu este să ne vindece pe noi, asta este treaba noastră.
Dacă putem ieși un pic din inflexibilitatea noastră, vom vedea că există remedii, dacă le acceptăm existența și credem în ele. Dacă vom spune, ca proverbialul țăran al lui Marin Preda când a văzut pentru prima oară o girafă, ”Așa ceva nu există!”, vom rămâne cu durerile noastre. Și vom avea satisfacția de a fi avut dreptate: pentru noi nu există remediu.
2