1 ianuarie
Sănătatea, la fel ca și banii, nu ar trebui să fie un scop în viață, ci un mijloc de a ne atinge scopul, menirea. Un mijloc important, pentru că nu te poți bucura de orice ai obține în viață dacă ești bolnav și sărac lipit. Dar dacă ne dorim în primul rând să ne însănătoșim după o boală și să facem bani prin orice mijloc, neavând un alt țel, vom fi săraci sufletește.
„Dar eu vreau să mă însănătoșesc!” De ce vrei asta? Ca să poți bea ca înainte să faci ciroză? Ca să poți pierde nopțile ca înainte să faci diabet? Ca să poți munci ca înainte să cazi în burnout? Ca să te poți întoarce la viața fără sens pe care o aveai înainte să faci o boală autoimună?
„Dar eu vreau să am bani!” De ce vrei asta? Să îți construiești o casă cu 2 etaje, ca să moară vecinii de ciudă? Să îți iei cea mai bengoasă mașină, cu care să dai pe spate toate fetele tunate? Sau poate pentru că părinții tăi nu au avut bani, și dorești ca tu să îți răsfeți copiii cu tot ce nu ai avut tu?
**
„Dacă mă voi însănătoși și voi avea mulți bani voi fi fericit!” E plină lumea de oameni sănătoși, bogați și nefericiți. De ce crezi că tu vei fi altfel? Ce le lipsește acelor oameni? O menire, un sens, un scop în viață căruia să dedice acei bani și acea sănătate.
Acel scop este pentru suflet. Acel scop te face fericit. Gândește-te ce își dorește cel mai mult sufletul tău, ceva ce poți face, ce îți vine ușor să faci, ceva care ar contribui la binele altor oameni. Acela este scopul tău.
Ca să îl atingi va trebui să înveți o meserie sau mai multe, să călătorești poate, să îți cumperi uneltele potrivite, să ai un acoperiș deasupra capului. Pentru asta vei avea nevoie de bani. Va trebui să ai putere de muncă, o minte limpede și un trup lipsit de dureri, ca să poți face acea muncă utilă sufletului tău și pentru binele altora. Pentru asta ai nevoie de sănătate.
Nu îți dori bani să impresionezi pe alții, să îți satisfaci capricii sau să lenevești.
Nu îți plânge sănătatea pierdută pentru că ai dus o viață în care ți-ai abuzat trupul și sufletul. Începe să repari ce ai stricat și fii recunoscător că ți s-a arătat calea spre scopul tău.
Nu lupta pentru bani și sănătate. Dacă te vei disciplina ca să îți poți atinge scopul, acestea vor veni firesc la tine. Pentru că sunt mijloacele cu care tu îți vei împlini menirea.
Gânduri cu care m-am trezit în prima dimineață din an.
2 ianuarie
În dimineața aceasta mi-am mutat biroul în pat. Sunt răcită, strănut în rafale, iar nasul e înnodat. Dar sunt bucuroasă, de obicei fac febră, frisoane și mă ustură în gât. Acum am răcit și eu ca un om normal: muci, tuse și strănuturi.
2 ianuarie. E dimineață, e mohorât, e calm. Aud cum pornește centrala. Liniște. Momentul meu preferat al zilei.
Mă pregătesc pentru un an plin de evenimente. Am încheiat un an de vibrație 7, un an de stat și cugetat, de integrat învățăminte, un an de „aha”-uri. Începe un an de vibrație 8, an karmic. Ce e menit, se va întâmpla. Este un an de ieșit în lume și de făcut. Anul trecut am învățat, ne-am deșteptat, acum punem osul la treabă și trecem la proba practică. Banii și lucrurile materiale devin importante din nou. Muncă. Bani. Karma. Planificat frumos pe puncte și pus în practică.
3 ianuarie
Cineva a comentat la un reel, întrebându-mă dacă este permisă cafeaua în bolile autoimune, pentru că a citit că este proinflamatoare. Eu am răspuns: ”cafeaua este controversată, unii o ridică în slăvi, alții dau cu ea de pământ. Așa că să luăm toate „informațiile” și „știința” din jurul cafelei cu un grăunte de sare și să ne vedem de treaba noastră. Eu, după multe încercări, am ajuns să beau 2 căni de cafea nu prea tare, cu o jumătate de linguriță de zahăr fiecare, prima după micul dejun, la ora 7, a doua după a doua masă, la ora 14. Așa mă simt eu bine. Fiecare ar trebui să caute acest echilibru personal.”
Am făcut doar un pic de research, și am găsit așa:
Argumente pro cafea:
Numeroase studii au demonstrat că aceasta poate avea un efect pozitiv asupra sănătății. Cafeaua conține antioxidanți puternici, care pot reduce riscul dezvoltării unor afecțiuni cronice, cum ar fi bolile de inimă, diabetul și unele tipuri de cancer. De asemenea, conținutul de cofeină din cafea poate stimula sistemul nervos central și poate îmbunătăți temporar performanța cognitivă și starea de alertă. Anumite studii au indicat chiar că un consum moderat de cafea poate fi asociat cu un risc redus de dezvoltare a bolii Parkinson sau a unor afecțiuni neurodegenerative.
Care sunt acei antioxidanți din cafea?
- Acizii clorogenici: Acești antioxidanți sunt prezenți în cantități ridicate în cafea și au fost asociate cu beneficii precum reducerea inflamației și a riscului de boli cronice, cum ar fi diabetul de tip 2 și bolile de inimă.
- Acidul ferulic: Este un alt antioxidant puternic din cafea, care poate contribui la protejarea celulelor împotriva deteriorării oxidative și la reducerea riscului de boli cardiovasculare și de cancer.
- Acidul cafeic: Acest acid fenolic este responsabil pentru unele din proprietățile antioxidante ale cafelei, fiind implicat în prevenirea deteriorării celulare și protejarea organismului împotriva stresului oxidativ.
- Quercetina: Este un antioxidant prezent în cafea, care este cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii și antivirale și pentru capacitatea de a proteja organismul împotriva radicalilor liberi.
Acești antioxidanți din cafea pot ajuta la neutralizarea radicalilor liberi din organism și la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, contribuind astfel la sănătatea generală și la reducerea riscului de boli cronice.
Argumente contra cafea:
Consumul excesiv de cafea poate duce la dependență și la simptome de sevraj, cum ar fi dureri de cap sau oboseală. Acesta este cel mai puternic argument contra consumului de cafea: consumul excesiv dăunează. Ca orice consum excesiv de orice (zahăr, pâine, dulciuri, etc.), și cafeaua dă dependență și face rău. Apoi ar mai fi câteva categorii de oameni care ar trebui să fie atenți cu consumul de cafea.
- Persoanele cu probleme de somn sau insomnie – cafeina, conținută în cafea, este un stimulant care poate afecta calitatea somnului și poate duce la dificultăți în adormire sau la treziri frecvente în timpul nopții.
- Persoanele cu afecțiuni cardiace – cafeaua poate crește ritmul cardiac și poate provoca palpitații la persoanele cu probleme cardiace, precum aritmii sau tahicardii.
- Persoanele cu probleme digestive – cafeaua poate declanșa sau agrava problemele digestive precum arsurile gastrice, refluxul gastroesofagian sau sindromul de colon iritabil.
- Femeile însărcinate – consumul excesiv de cafeină poate afecta dezvoltarea fătului şi poate crește riscul de avort spontan sau naștere prematură.
- Persoanele cu hipertensiune arterială – cafeina din cafea poate crește tensiunea arterială şi poate fi contraindicată în cazul persoanelor cu hipertensiune arterială.
- Persoanele cu anxietate sau tulburări de panică – cafeina poate amplifica simptomele anxietății și poate provoca atacuri de panică.
Deci, cafeaua nu este considerată proinflamatoare. De fapt, studiile au arătat că poate fi chiar antiinflamatoare datorită conținutului său de antioxidanți și compuși bioactivi.
5 ianuarie
Când merg în natură, merg ca un oaspete. Știți cum e, când mergi în vizită, respecți regulile casei respective. Dacă ești rugat să te descalți la intrare sau să nu fumezi în casă, te conformezi. Nu te cațeri cu bocancii pe canapeaua gazdei. Îți place sau nu cum a decorat, nu e treaba ta. Nu te apuci să îi muți mobilele prin casă, că așa îți place ție. Faci asta la tine acasă.
Pe litoralul românesc, noi oamenii suntem musafirul ăla nesimțit care a venit cu boxa de acasă să asculte muzică la maximum în casa bunicii. Sau ăla care toarnă niște vin în vasul de apă al pisicii gazdei, doar așa, să se amuze să vadă pisica amețită.
Cum treci granița prin Vama Veche, găsești pe malul mării peisaje sălbatice care îți taie răsuflarea. Aceeași mare, doar 20-30 km mai jos. Același țărm, doar fără vile până în buza mării și cluburi de fițe. Același castel al reginei Maria, doar că în Balcic este restaurat și îngrijit, cu grădinile intacte, pe când în Mamaia este părăsit și degradat, iar grădinile au fost ocupate de hoteluri bengoase.
Bulgarii știu să fie musafiri în casa naturii.
6 ianuarie
Mă plimbam aseară prin Balcic cu prietena mea, vorbind câte în lună și în stele. Eram acostate de pisici, aici e țara pisicilor moi și prietenoase 😊. Era cald, fără vânt, castelul reginei Maria se profila măreț pe cer. Admiram apusul cu niște culori amețitoare.
O seară perfectă. Și ne-a ieșit în cale acest perete pictat. Bulgara mea e ruginită rău, dar imediat am tradus: „binele este peste tot”. Ne-am bucurat amândouă de mesaj, dar nu ne-am minunat și nici nu ne-am îndoit. Pentru că noi știm că binele este peste tot dacă alegi să crezi asta. Iar providența o confirmă doar.
9 ianuarie
Dincolo de ingrediente, de cât sunt ele de sănătoase, proaspete și corect combinate, dincolo de nutrienții din ea, mâncarea este sacră. Mâncarea este HRANĂ. Mâncarea ingerată, mestecată, descompusă, va ajunge să ne hrănească fiecare celulă a corpului, fie că acea celulă este parte componentă a rinichilor, a oaselor, a creierului, a pielii sau a unghiilor. Mâncarea nu doar ne umple stomacul, ci ne asigură creșterea, viața. Este energie asigurată prin calorii și nutrienți, dar și un alt fel de energie, mai înaltă.
Când merg în supermarket sau în piață, observ cum manevrează vânzătorii marfa, alimentele care curând vor ajunge în organismul nostru. Uneori aruncă indiferenți castraveții în pungă. Stau toată ziua printre castraveți și nu le mai pasă. Alteori sunt nervoși, supărați și se răzbună pe bucata de carne, aruncând-o în galantar. Iar uneori manevrează alimentele cu ură. Își urăsc viața, urăsc să fie acolo, urăsc acel loc de muncă, urăsc că sunt nevoiți să așeze mereu acele alimente pe tarabă sau în galantar. Ne urăsc hrana, și astfel o încarcă cu o energie nu tocmai benefică.
**
Nu putem alege întotdeauna să cumpărăm alimentele de la oameni iubitori. Asta e viața. Dar când ajungem acasă, să tratăm noi cu respect și iubire mâncarea cumpărată. Să o așezăm în frigider sau în cămară ca și cum ar fi o ființă. Să nu o trântim pe masă, ci să o așezăm cu grijă, ca pe un copil. Să o îmbibăm cu energia noastră. Chiar să o mângâiem, ca pe un pui de pisică. Și să o gătim cu dragoste. Oricât am fi de obosiți, de tracasați sau de îndurerați, să tratăm și să gătim mâncarea ca o mamă care are grijă de puii ei. Pentru că mâncarea este parte din HRANA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE, alături de gânduri, cuvinte și emoții.
10 ianuarie
Ce înseamnă să fii egoist?
”Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității.”
Așa cum este descris, egoismul este văzut ca o trăsătură negativă de caracter, nu-i așa? Să fii egoist înseamnă să te pui pe tine pe primul loc în viața ta. Este rău să te pui pe primul loc în viața ta? Dacă răspunsul tău la această întrebare este „da” analizează mai bine, pentru că nu știi ce este bine si ce este rău PENTRU TINE.
**
Observă de câte ori folosești cuvântul „nu” când este vorba despre tine. Spui „nu pot”? „Nu am voie să mănânc asta”? „Aș face asta, dar nu am timp, bani, forță…”? „Nu sunt așa de… ca să pot să…”?
Observă de câte ori faci lucruri pe care nu ai vrea să le faci, nu le faci din inimă, cu bucurie. Ai un serviciu care nu îți place? Acasă faci multe lucruri care nu îți plac? Ești înconjurată de oameni care nu te apreciază, în preajma cărora simți că nu poți să lași garda jos și să fii tu însuți?
Observă de câte ori faci întâi lucruri pentru alții, și abia după faci și pentru tine, dacă mai ai timp și energie.
Observă cât de mult atenția ta este focusată pe alții, și nu pe tine. Îți pasă ce spune cumnata despre tine? Ce operații estetice și-a mai făcut vedeta x? Care sunt ultimele teorii ale conspirației în știrile de la ora 5? Ce a mai făcut Juan Alfonso în telenovela aia interminabilă?
Observă ce crezi despre tine. Îți plângi de milă? Te crezi neînțeles, neiubit, „prost de bun”, ”ceilalți nu mă merită”? Sau, preferata mea, „cine mă place, mă place și așa”? Nu te uiți în oglindă, sau te uiți rar și nu îți place ce vezi?
Antonimul cuvântului „egoist” este „altruist”.
Ce înseamnă să fii altruist?
„Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora”.
Crezi că ești altruist atunci când faci lucruri pentru alții, deși nu vrei, nu îți face plăcere? Deși știi clar că vrei ceva în schimb, că nu ești dezinteresat? Ce ziceți de asta: „Am făcut totul pentru copilul meu, iar el nu mă ascultă”? „L-am iubit, dar ticălosul m-a lăsat pentru alta”? „L-am ajutat și uite cum mă răsplătește”? „I-am dat totul și credeam că mă apreciază”?
Crezi că ăsta este altruism? Nu, este egoismul cel mai pur. Este troc. Îți dau ca să îmi dai. Pentru că eu nu pot sau nu știu cum să îmi dau singur, aștept asta de la alții. Pentru că nu mă respect îndeajuns, vreau să cumpăr cu „fapte bune” respectul. Pentru că eu am o părere proastă despre mine, vreau ca ceilalți să creadă că sunt „bun ca pâinea caldă”.
**
Hai să fim egoiști. Hai să ne fie drag de noi. Iar când sufletul nostru va fi plin de bucurie vom ști să fim și altruiști. Adică să dăruim altora dezinteresat, fără să așteptăm nimic în schimb. Să nu mai facem troc cu sufletul nostru, e bunul nostru cel mai de preț! Colectivitatea este formată din indivizi, iar o sumă de indivizi sănătoși la minte și la trup formează o colectivitate sănătoasă și unită.
11 ianuarie
Ieri mă oprește o vecină: „Aoleu, mamă, ce slabă ești! Ești bolnavă?” I-am zâmbit: „Sunt bine. Aceasta este greutatea la care mă simt cel mai bine.” Sunt obișnuită cu astfel de interpelări. Și sunt obișnuită cu mirarea de pe fața oamenilor când le spun că am 53 de ani.
Nu fac această postare ca să mă laud. Ci ca să fac oamenii să conștientizeze cât de greșit este percepută greutatea corporală în zilele noastre. Am văzut o fotografie din 1936 de la un ștrand din București. Absolut toți oamenii arătau ca mine. Supli, fără burtă. Oameni normali, ca mine și ca tine. Oameni care mâncau mâncarea acelor vremuri și aveau stilul de viață de atunci. Am fost curioasă și am mai căutat fotografii vechi. Doar unele femei trecute de a doua tinerețe aveau câteva kg în plus, în rest oamenii erau supli.
În mai puțin de o sută de ani, femeile au ajuns de la un IMC mediu de 23 la unul de 27,5. Asta în anii 2000, nu am găsit o estimare pentru ultimii 20 de ani, dar ne putem închipui că a crescut, mai ales după pandemie.
Nu se prea ia în serios „pandemia” de obezitate. Și totul pornește de la percepția generală: „E normal să ai burtă. E normal să mănânci la fast food. E normal să mergi tot timpul cu mașina, să urci cu liftul, și în general, să faci tot ce îți stă în putință să nu mergi pe jos. E normal să nu ai habar ce bagi în gură. E normal să pui 20 kg pe tine când intri la menopauză.”
**
Sindromul broaștei fierte e al naibii de actual când vine vorba de distanța dintre o greutate normală și obezitate. Nu mai știm să mâncăm normal, să mergem pe jos și să avem grijă de noi.
Nu mai știm cum arată un om… normal. Pe stradă sunt ori oameni supraponderali sau obezi, ori oameni „lucrați” cu grijă la sală.
Cum ar trebui să arate un om normal în ziua de astăzi?
12 ianuarie
Nu îmi plac chestiile complicate. Cu cât ceva este mai complicat, cu atât este mai greu de pus în practică și mai mâncător de timp. Iar timpul este bunul nostru cel mai preț. Nimic nu este mai important decât timpul. Nici bunurile materiale, nici sănătatea, nici relațiile, nici jobul. Pe toate le putem recupera dacă le pierdem, dar timpul odată pierdut, nu se mai întoarce.
Aplic această filozofie și în bucătărie: nu îmi plac rețetele complicate. De ce mi-aș pierde timpul cu straturi multiple de ingrediente, cu tăierea lor cât mai… într-un fel, cu timpi multipli de pregătire și alte bibiluri, când sunt atâtea de făcut în viață? Gătitul ar trebui să fie cât mai simplu și necomplicat, ca să poată fi accesibil tuturor. În felul acesta toți oamenii ar găti acasă și nu ar mai cumpăra toate prostiile din supermarket.
Această rețetă de lipii de hrișcă se încadrează în categoria ”simplu și repede”. Cine știe, poate câțiva dintre voi se vor lăsa cuceriți de aceste lipii și nu vor mai da fuga la magazin să cumpere pâinea aia buretoasă și scumpă.
13 ianuarie
Acum câteva zile, mi-a apărut în casă un fluture. Un fluture frumos, alb sidefiu, cu buline negre, din aceia care zburdă vara pe câmpii, printre flori. A apărut în ianuarie, la mine în casă. La început era micuț, se vedea că abia ieșise din cocon, acum aripile lui s-au mărit și s-au îndreptat. L-a alergat odată pisica, îmi era frică să nu îl prindă. De atunci, fluturele s-a refugiat în bucătărie, aproape de tavan. Parcă știe că pisica nu are voie în bucătărie și nu poate ajunge pe tavan.
L-am căutat pe Google. Este fluturele alb al verzei, Pieris Brassicae, un ”dăunător” care se hrănește cu plante din specia cruciferelor: varză, conopidă, muștar, varză de Bruxelles. V-am spus că eu mereu am varză și conopidă în casă, nu? 😊.
Acești fluturi nu iernează în regiunea noastră, ci migrează în sud. ”Așa ceva nu există!” a exclamat țăranul lui Marin Preda când a văzut o girafă. Dar fluturele acesta există. Este în bucătăria mea, pe perete, simbol al schimbării ce va veni. Este așa de cald în ultimele ierni, că natura, plantele, insectele și-au schimbat cursul știut. Acum câteva zile am văzut țânțari și buburuze.
**
Dacă natura se poate schimba, noi de ce nu am putea? Dacă nu ne schimbăm de bunăvoie, vom fi forțați să ne schimbăm. Schimbarea este firească, este de ajuns să ne uităm la poze mai vechi cu noi și vom vedea că ne-am schimbat. De ce să fim nostalgici, privind mereu la ce am fost? Este ca și cum am merge pe un drum privind în urmă, în loc să privim pe unde mergem și la peisajul ce se desfășoară în fața noastră.
”Așa ceva nu există!” s-a încăpățânat țăranul să constate, după ce a stat ore întregi fixând girafa. Prezentul există, indiferent că ne place sau nu, că îl acceptăm sau nu, că ne e frică de el sau nu. Dacă poți vedea și atinge girafa, atunci ea există. Schimbările de tot felul există, ar fi bine să le urmăm și să ne adaptăm la ele. Doar așa ne putem făuri un viitor bun. Trecutul… a trecut, nu mai este și nu se va mai întoarce.
15 ianuarie
Multe sunt problemele cu care se confruntă femeile când intră la menopauză. În mintea mea era: Ok, ce poate fi așa de grav? Ce poate fi așa de neliniștitor? Sunt adultă, nimic nu mă mai poate surprinde. Ca să explic pe înțelesul celor care nu au trecut prin menopauză încă, e ca la pubertate. Azi erai copil, iar mâine începe să îți apară păr prin locuri neașteptate și să îți crească niște chestii pe piept. Cam așa e. Doar că invers. Azi erai tânără și în vigoare, iar mâine îți apar riduri, și mușchii încep să se topească. Plus alte 70 de simptome, majoritatea lor necunoscute în viața de adult tânăr.
Ridurile sunt niște ”șanțuri” pe piele. Neplăcut, dar nu e periculos. Însă mușchii sunt vitali, mai ales în etapa de viață în care ai intrat, menopauza. Am făcut un research serios și am rămas mută de uimire. Mușchii sunt mult mai importanți în economia organismului decât ne închipuim. Au rol multiplu, nu doar să ne susțină corpul și să ne ajute să desfacem capacul borcanului cu gem.
Am vrut să scriu un articol pe această temă, dar au ieșit două. Subiectul era prea important ca să nu îl detaliez. Citește astăzi primul articol din serie.
15 ianuarie
Află cum un stil de viață sănătos îți poate reduce simptomele bolii autoimune!
Te-ai hotărât să faci o schimbare în viața ta, vrei să excluzi glutenul din alimentație și ți se pare complicat?
Ai o boală autoimună și vrei să îți reduci simptomele?
Numele meu este Oana, voi mă cunoașteți ca Oana fără gluten de aproape 10 ani. Am o boală autoimună, spondilită anchilozantă, iar de când urmez un stil de viață sănătos, simptomele bolii s-au estompat până la remisie.
Primul pas pe care eu l-am făcut a fost să renunț la gluten. După ce am făcut acest pas major, celelalte schimbări au venit firesc, iar acum am o alimentație antiinflamatoare și un stil de viață sănătos. Chiar am făcut un curs de nutriție, pentru a putea explica mai bine cititorilor în ce constă alimentația antiinflamatoare.
De 10 ani, timp în care am implementat treptat un stil de viață sănătos, mă simt bine, nu mai am durerile atroce provocate de spondilita anchilozantă. Acum sunt focusată pe pozitiv, pe ceea ce trebuie să fac pentru a fi bine în continuare.
O alimentație antiinflamatoare și un stil de viață sănătos:
– Pot ajuta medicația să funcționeze mai bine.
– Te vor ajuta să reduci inflamația din corp, iar astfel să scapi de dureri și alte simptome neplăcute
– Îți pot ameliora simptomele digestive provocate de intestinul permeabil. Persoanele cu boli autoimune au adesea un intestin permeabil, iar experții cred că ar putea exista o legătură între inflamație și permeabilitatea intestinului.
– Îți pot crește nivelul de energie și vitalitate.
– Te pot ajuta să pierzi în greutate.
– Te pot ajuta să dormi mai bine.
Ce zici, ți-ar plăcea să afli cum am ajuns eu de la o viață plină de durerea provocată de o boală autoimună, la o viață normală, fără durere?
P.S: acesta este o parte a unui proiect la care lucrez. V-ar convinge acest text să mă citiți?
16 ianuarie
Momentul meu preferat al zilei este dimineața. Mă culc devreme și mă trezesc devreme pentru a savura răsăritul. Respir adânc, îmi beau cana cu apă, medicamentele, îmi prepar micul dejun și cafeluța și mă așez înapoi în pat. Creierul meu se umple de endorfine și procesează mai cu spor.
Ieri am avut o zi plină. Din 3 activități care începeau la aceeași oră, a trebuit să aleg una. Nu a fost greu să aleg. M-am întrebat: ce este mai important PENTRU MINE acum ? Primul răspuns a fost: toate. Am întrebat din nou: ce este mai important pentru SUFLETUL MEU acum? Și am ales. Sufletul meu vrea bucurie, iar asta pot obține doar prin evoluție, prin dezvoltare.
Am ales să mă dezvolt. Dezvoltarea înseamnă efort. Dar un efort plăcut, atunci când vezi ce minunății ies din mâinile și creierul tău. Și un efort și mai plăcut atunci când nu ești singur, ci în compania selectă a unor oameni care au același scop în viață și vor același lucru ca tine: bucurie.
Așa că în dimineața aceasta îmi beau cafeluța în pat, cu bucuria lucrului împlinit. Ieri a fost o zi plină de muncă, dar și plină de bucurie. Va urma.
17 ianuarie
Vrei să fii sănătos? Gătește-ți singur mâncarea.
Nu trebuie să fie cine știe ce chestie complicată, cu multe ingrediente. O singură sursă de proteină și câteva legume simple pot face o masă completă și sățioasă. Cu abundența de informație de acum, găsim tot felul de rețete, astfel încât oricine poate pune ceva comestibil în farfurie. Mâncatul la restaurant, takeout sau produsele procesate să fie excepții în alimentația noastră, ceva ce se întâmplă rar sau la ocazii speciale.
Dacă îți gătești singur mâncarea vei știi exact ce ai în farfurie, cât e de proaspăt și hrănitor, cât zahăr și sare conține, ce fel de grăsimi, iar mâncarea nu va conține conservanți sau alți aditivi. Îți vei stabili singur raportul dintre gust bun și ingrediente sau modalități de preparare sănătoase.
Am fost învățați să ne dorim mai mult, mai bun, mai gustos, mai condimentat, mai… Nu avem nevoie de mai mult, avem nevoie de mai puțin. Și în cazul mâncării, puținul acesta să fie făcut de mâna noastră, cu bucurie și iubire.
18 ianuarie
Bunica mea nu știa să scrie. Era născută în 1920, acum mai mult de 100 de ani. Când a avut loc campania de alfabetizare, prin anii ’60, a mers la aceeași școală cu mama. A fost obligată, ea nu și-a dorit să învețe. A învățat doar cifrele de la 0 la 9 și să se semneze. „Cum, mamaie, nu ai vrut să știi ce scrie în cărți și în ziare?” am întrebat-o eu când eram copil. „Ce să scrie? Numai minciuni”, a răspuns ea. Eu am plusat: „Nu vrei să știi ce scrie pe magazine? Cum vei ști dacă este Alimentara sau Pâine?” „Intru în magazin și văd ce este înăuntru. Am învățat doar să mă semnez, că m-au obligat, și cifrele, știu că tramvaiul care are un 2 și un 1 mă duce la voi. În rest, ce nevoie am să știu să scriu? Stau la mine în curte, fac mâncare și văd de găini.”
Viața a făcut în așa fel încât acum, după zeci de ani în care mamaie a plecat, să stau în aceeași curte, în aceeași casă construită cu drag și trudă de ea. Găini nu mai sunt, că legile s-au schimbat, și singurele animale tolerate în orașe sunt cățeii și pisicile. Tramvaiul 21 încă este singurul mijloc de transport în comun care leagă cartierul de centru. Magazinele de Pâine și Alimentara sunt acum împreună la Supermarket. Iar scrisul pentru mine este aer.
**
Mamaie, cărțile nu sunt minciuni. Cărțile mă scot din curte și mă poartă în locuri extraordinare! Și eu fac mâncare, mamaie, dar am învățat să gătesc din cărți și din alte forme de scris care se găsesc într-un loc minunat numit Internet. Știu să fac mai mult decât ciorbiță, tocăniță și prăjitura cu ulei pe care matale știai să le faci. Am învățat să gătesc mâncare care mă vindecă, mamaie, și îi învăț și pe alții cum să facă asta.
Scrisul este atât de important pentru mine, mamaie, încât nu trece o zi fără să scriu. Primul lucru pe care îl fac dimineața, după ce îmi beau cafeluța, este să scriu o postare pe Facebook. Oamenii mă citesc, poate învață ceva folositor și se bucură. Mamaie, scrisul nu e minciună, e cel mai mare adevăr!
19 ianuarie
Nu voi înceta să militez pentru importanța orelor de masă.
Nu mănânci când leșini de foame tot ce îți pică în mână, pentru că nu poți controla ce și cât mănânci si nici nu te poți bucura de bucate dacă le înghiți hămesit.
Nici să ronțăi toată ziua ca un șoricel nu e bine, convins fiind că tu în ziua aceea „nu ai mâncat nimic și nici nu ți-a fost foame”.
Îți stabilești orele și numărul meselor, conform programului tău și urmând principiile nutriției, și te ții de ele. Uneori doar asta ajunge ca să slăbești și să îți menții apoi greutatea.
21 ianuarie
Un grup de broscuțe a organizat un concurs: Cine ajunge prima în vârful unui munte înalt și abrupt câștigă premiul cel mare.
Câteva broscuțe curajoase s-au aliniat la linia de start și au început urcușul. Chibiții curioși se adunaseră pe margine și strigau: E prea greu, nu veți reuși! E prea periculos, veți muri!
Rând pe rând, broscuțele abandonau cursa, descurajate de vorbele mulțimii. Doar una dintre ele și-a continuat drumul și, în ciuda greutății parcursului (pentru că acel urcuș chiar era greu și periculos) a ajuns în vârf.
Toți au rămas uimiți de performanța broscuțe, iar după ce aceasta a coborât de pe munte i-au zis: Nu ai auzit când îți spuneam că e prea periculos? Puteai să te rănești!
Nu, nu auzise, broscuța era surdă.
Morala: Nu asculta de oamenii care îți spun că nu poți. Fii surd la vorbele lor, nu te lăsa descurajat. Nimeni nu știe ce poți mai bine decât știi tu.
Și, mai adânc decât morala de mai sus: Nu asculta de vocile din capul tău care îți spun că nu poți. Acele voci sunt adevărații sabotori, pentru că ele te fac să îi asculți pe „binevoitorii” de ocazie. Dacă tu ai fi sigur că vei reuși, i-ai mai asculta pe cei care îți spun că nu poți? Le-ai da cu tifla și ți-ai vedea de treabă.
Iar extra-morala acestei povești este aceasta: Îndepărtează-i din preajma ta pe cei care îți spun că nu poți și te critică la fiecare pas. Oricât ai fi de puternic, vine un moment în care lași garda jos, iar vorbele lor te influențează. Înconjoară-te de oameni care te încurajează, chiar și atunci când tu însuți te îndoiești de tine. Oamenii aceștia sunt aur!
22 ianuarie
Masa musculară este mult mai importantă decât am bănui. Las articolul despre importanța masei musculare în comentarii, în caz că l-ați ratat. Iar în menopauză, masa musculară este vitală (tot în acel articol am detaliat de ce și cum).
În articolul de astăzi, explic cum ne putem recupera și întreține masa musculară în menopauză. Zău, merită să aruncați un ochi peste articol. Dacă vă apropiați sau sunteți deja la menopauză, probabil ați observat că mușchii încep să se micșoreze, deși nu v-ați schimbat obiceiurile. În această perioadă a vieții tindem să pierdem 1-2% masă musculară pe an. Deci… ar fi bine să luăm măsuri. Ce se poate face?
23 ianuarie
„Ai plecat la plimbare?” mă întreabă o vecină cu invidie mascată sub o pojghiță de interes amabil. Căștile din urechi și hainele lejere mă trădează. Eu am timp. Ea nu are. Sau crede că nu are, e mai ușor să invidiezi pe altul decât să îți examinezi propria viață.
„Mersul pe jos face piciorul frumos!”
Aș zice mai degrabă: mersul pe jos menține piciorul sănătos, dacă tot vrem să vorbim în rime. Și nu numai piciorul, sau picioarele, că de obicei avem două, ci întregul organism. De fapt, fiecare celulă din corp este hrănită sau protejată de mersul pe jos. Este medicamentul numărul 1 care ar trebui administrat în orice boală.
Studiile demonstrează (ah, ce îmi place expresia asta!) că 8000 de pași pe zi, în mers alert, dacă se poate nefragmentați, adică făcuți dintr-o bucată, este minimul necesar pentru a ne menține sănătoși. Adică 4 km. O oră, o oră și jumătate. Zilnic.
A ajuns să ni se pară o aberație să mergem o oră și jumătate pe jos. Nu avem timp. Iar dacă totuși avem o oră și jumătate liberă pe zi, preferăm să mergem la sală. Să „lucrăm” pentru sănătatea noastră într-o încăpere, alături de alți oameni transpirați, cu geamurile închise că „trage curentul”, dar cu aerul condiționat pornit. Și să plătim bani buni pentru asta.
Nu zic că e rău să mergi la sală. Și eu am mers, și mi-am propus să merg din nou. Dar la sală mergi de 2-3 ori pe săptămână. Iar în restul zilelor nu cobori din mașină și din lift.
**
Scriu acest text în autobuz, și un băiat tânăr din fața mea vorbește la telefon: da, da, fac 20 de minute până acolo pe jos, dar nu merg pe jos, am luat mașina. Ce ziceam eu o oră și jumătate? Oamenii nu merg nici 20 de minute pe jos.
Oare de ce ar avea nevoie oamenii ca să fie motivați să meargă pe jos? Ce premiu ar trebui să li se promită pentru a merge de exemplu o lună zilnic o oră pe jos? Să li se spună că la capătul acestei luni vor avea mai multă claritate, mai multă energie, că se vor simți mai puțin anxioși, mai puțin depresivi? Că vor slăbi? Că nu vor mai simți nevoia imperioasă de dulciuri? Că nu îi va mai durea așa de tare articulațiile? Că analizele se vor normaliza? Că vor dormi mai bine? Că nu ar ajunge ca bătrânul din fața mea, anchilozat și cu privirea pierdută?
Care ar fi acel lucru care i-ar face să se urnească?
Ce amintire din trecut, viziune despre viitor sau conștientizare a prezentului ar face oamenii să aleagă ce este bine pentru ei și să respingă ce le face rău?
Pe tine ce te-ar motiva să mergi zilnic pe jos?
25 ianuarie
Ai auzit de regula primei secunde?
Înainte să îmi încep călătoria spre un stil de viață sănătos eram furioasă din primele momente ale zilei. Cum deschideam ochii dimineața îmi aminteam toate neajunsurile vieții. Găseam eu ceva să mă înfurii: un zgomot afară, o durere de articulații, era prea cald sau prea frig, mă gândeam la niște chestii nasoale care mi se întâmplaseră sau urmau să se întâmple în acea zi… Căutam necazul cu lumânarea, cum s-ar zice.
Când am început să mă educ pentru o viață normală și frumoasă, am descoperit „regula primei secunde”. Această regulă spune că prima secundă a zilei, acea secundă în care te trezești, când încă nu ai deschis ochii, acea secundă setează starea întregii zile. În acea secundă este bine să ai un gând pozitiv de acțiune. Adică ceva de genul „mă duc să îmi fac cafeluța mea caldă și bună” sau „azi îmi voi luat pantofii cei noi”. Ceva de acțiune, nu ceva abstract, „lumea e minunată” sau „ce bine că e pace pe pământ”. Acel gând de acțiune te îndeamnă să te ridici din pat ca să faci ceva ce îți place.
**
E nevoie de ceva timp și disciplină ca să poți implementa regula primei secunde, dar după ce vei reuși viața ți se va schimba radical în bine.
Vei vedea schimbările nu doar în starea de bine ci și în sănătate. Tensiunea arterială se va normaliza, gastritele sau ulcerele stomacale se vor ameliora, durerile de articulații se vor estompa, chiar și pielea se va vindeca. Cum așa?! Păi dacă nu te mai înfurii, enervezi sau deprimi din prima secundă a zilei, stomacul nu mai secretă acid în exces, mușchii nu se mai tensionează și pulsul nu mai crește. De când aplic această regulă toate aceste îmbunătățiri mi s-au întâmplat mie (minus tensiunea arterială, nu am avut-o niciodată mare). Dimineața sunt fericită ca un gândăcel la soare 😊.
Am scris un articol intitulat „Spune-mi cum îți începi ziua ca să îți spun cine ești”, în care vorbesc despre regula primei secunde și ce altceva mai fac eu ca să îmi încep bine ziua.
26 ianuarie
Mulți dintre voi îmi spun că luptă cu boala. Și folosesc cuvinte grele si urâte atunci când se referă la boala pe care o au.
Să ne gândim puțin: unde are loc o luptă de obicei? Într-un război. Față de cine folosim cuvinte care nu ne fac cinste și contra cui luptăm? Un dușman. Nu știu despre voi, dar mie mi s-a încrâncenat pielea pe mine și am simțit o lovitură în plex doar când am scris cuvintele ”război” și ”dușman”.
Dacă trăim tot timpul în război cu boala, pe care o socotim un dușman, nu avem armonie interioară, pentru că tot timpul suntem în ofensivă (luptăm) și în același timp în defensivă (ne apărăm de ”atacul” bolii). Pe timp de război creșterea este stopată, prioritară este supraviețuirea. Dacă luptăm supraviețuim, nu ne dezvoltăm.
Imediat după diagnosticare sau în perioadele de exacerbare a bolii putem fi pe modulul de supraviețuire, dar nu putem fi așa toată viața. Noi ne-am născut ca să creștem, să ne dezvoltăm, nu doar să supraviețuim.
Cum putem să creștem având o boală autoimună, cu dureri, limitări fizice și alimentare, nesiguranță, ceață mentală? Să nu mai luptăm. Să acceptăm ce se întâmplă și să facem din boală un aliat, nu un dușman. Lupta ne consumă și puțina energie pe care o avem.
**
Hai să nu mai purtăm războaie. În război putem fi răniți, și chiar dacă vom câștiga, victoria va fi amară, pentru că agresivitatea atrage agresivitate, și curând alți dușmani vor apărea. Să nu fim agresivi, să fim fermi. Să fim plini de compasiune, față de alții și față de noi înșine. Să fim puternici nu prin luptă, ci prin acceptare și deschidere. Să vedem în jurul nostru și în inima noastră normalitate și bucurie, nu dușmănie și lupte. În felul acesta vom crește, nu doar vom supraviețui.
27 ianuarie
Dacă în fiecare zi ai căuta lucruri pe care să le apreciezi și de care să te bucuri, în loc să cauți lucruri care să te enerveze sau să te întristeze, ai avea o viață spectaculoasă și plină de împlinire.
Sunt și zile în care nu te simți bine, zile în care parcă totul doare. E normal, ești doar un om. În acele zile adu-ți atenția spre tine. Nu te împrăștia în afară, căutând vinovați. Nimeni nu te poate atinge dacă nu le permiți. Totul se întâmplă cu permisiunea ta.
Așa că nu te enerva și nu te întrista pentru ce fac alții, ci caută în interiorul tău acel ceva pe care să îl apreciezi și de care să te bucuri. Vei vedea că exteriorul se va schimba și vei începe să observi lucruri și acțiuni pline de frumusețe și speranță.
30 ianuarie
Superalimente pentru toată lumea, vă rog! 
Când mai vorbesc eu pe aici despre avocado (destul de rar, ce-i drept) mă feresc să folosesc cuvântul „superaliment”, așa cum este prezentat peste tot în media. Acest cuvânt îi dă bietului fruct o aură mistică, de salvator. Dar el e doar un fruct, ca toate celelalte. Dacă ne îndopăm cu avocado, ananas, goji sau eu mai știu ce alte „superalimente” exotice nu devenim mai sănătoși dacă mai băgăm și un covrig pe lângă ele.
Știți că și ceapa, usturoiul și urzicile sunt „superalimente”? Sau ouăle, supa de oase și organele? De ce să nu le ridicăm în slăvi și pe ele?
Toate alimentele naturale, neprocesate și necombinate cu aditivi chimici sunt superalimente. E ok să mâncăm avocado, dar nici o ceapă nu e de lepădat doar pentru că e ieftină și se găsește peste tot. Să o privim și să o mâncăm cu aceeași plăcere și încredere în capacitățile ei curative și hrănitoare la fel ca pe un avocado.
Ia priviți ce de „superalimente” am mâncat eu la micul dejun: scramble eggs (ouă zăpăcite 😊), ceapă, spanac, slăninuță, șuncă de casă (las rețeta în comentarii), ridichi, măsline.
31 ianuarie
Cum am mai spus și altă dată, micul dejun este o alegere personală.
Atâtea creiere s-au încins pe acest subiect, pro și contra, că nu mai e nevoie să pun și eu paie pe foc. Cu mic dejun sau fără? Dens în proteine și grăsimi, sau cu carbohidrați din plin? Sau poate fructe? Sau suc de fructe? O supă? O salată? Doar o cafea neagră? Fiecare are propria părere despre micul dejun și e ok, atâta timp cât se simte bine cu alegerea sa.
Eu nu mă simt bine cu ceva dulce dimineața, paradoxal îmi lasă un gust amar. Fructe nu, că în jumătate de oră îmi este iar foame, așa că las fructele pentru gustarea dinaintea mesei principale. Cafea pe burta goală? Niciodată. Croisante, pâine moale și alte „moliciuni” făinoase? Mă balonez mintenaș.
Cel mai bine merge la mine ceea ce americanii numesc „savory breakfast”. De exemplu, în farfuria de mai jos am o felie de pâine din semințe de mei, prăjită bine, unsă cu pastă de susan (tahini), 2 felii de șuncă de casă, iar deasupra tronează un ou prăjit în tigaie antiaderentă cu un strop de untură de rață. Câteva frunze de spanac, 2 ridichi și un morcovel completează peisajul. Și o cafeluță cu o jumătate de linguriță de zahăr, pe care am uitat să o trag în poză. Asta îmi ține de foame vreo 6 ore, fără să ronțăi nimic până la masa principală. Un festin care merită 20 de minute pentru a-l prepara.
Tu mănânci micul dejun? Dacă nu, de ce nu? Dacă da, ce anume?