Multă lume se plânge că făina de mei este ușor amăruie, și ar dori pâine și chifle cu un gust mai… prietenos. Aceste chifle fără gluten din făinuri naturale întrunesc din plin această cerință: sunt gustoase, un pic dulcege, și ușor de făcut. Nu îmi place pâinea buretoasă, foarte aerată, pe care nu poți decât să o rupi, care este prea moale să o poți tăia. Acesta este semnul că are ingrediente nu foarte nutritive, ci care au scopul de a crește și de a introduce aer.
Aceste chifle fără gluten conțin ingrediente pentru creștere în cantitate mică, exact cât să le facă destul de moi să ne bucurăm de textură, dar și destul de dense să poată fi tăiate cu cuțitul și să te saturi dintr-o singură chiflă.
Ingrediente
Pentru 12-14 chifle fără gluten
- 300 de grame de făină de mei
- 100 de grame de amidon de tapioca
- 50 de grame de făină de cocos
- 30 de grame de tărâțe de psyllium
- 2 ouă
- 500 de grame de apă călduță
- 1 pachețel de drojdie (7 grame)
- ½ pachețel de praf de copt (5 grame)
- 1 lingură de zahăr
- 1 linguriță de sare
- 2 linguri de ulei de măsline
Mod de preparare
Într-un castron mai mare, am pus toate ingredientele uscate: făinurile de mei, tapioca și cocos, tărâțele, drojdia, praful de copt, zahărul și sarea. Le-am amestecat bine și am făcut o adâncitură în acest amestec, în mijlocul castronului.
În alt castron am bătut un ou întreg și gălbenușul celui de-al doilea cu ajutorul unui tel. Am adăugat și apa călduță și am continuat cu telul. Am turnat amestecul obținut în castronul mare, peste amestecul uscat.
Am început să amestec repede cu telul, apoi am schimbat cu o lingură. Pe măsură ce amestecam, aluatul se făcea din ce în ce mai dens, datorită tărâțelor de psyllium, care se hidratau. De aceea am zis că am început să amestec repede, ca să apuc să omogenizez cât mai bine conținutul, înainte ca tărâțele să absoarbă toată apa. Dacă vă întrebați de ce am folosit tărâțele de psyllium în compoziția acestor chifle, am scris totul despre ele aici.
Am scos lingura din aluat și am continuat cu mâna. Când a început să se lipească de mâini, am turnat și cele 2 linguri de ulei de măsline și am continuat frământatul până când aluatul a încorporat bine uleiul. Acum am făcut o bilă frumoasă și am lăsat-o în castron, acoperit cu capac, în jur de o oră.
*
După o oră, mi-am pregătit suprafața de lucru, am pudrat-o cu amidon de tapioca și am scos ustensilele de care aveam nevoie (un cutter pentru aluat și cântarul). Am cântărit aluatul: 1100 de grame. Am tăiat din el bucăți de 85-90 de grame fiecare. Au ieșit 13 bucăți.
Fiecare bucată am întins-o ușor cu mâna, am adus marginile spre înăuntru, am întors-o cu aceste margini în jos și am rulat-o rotund pe blatul de lucru. Așa am ”confecționat” fiecare chiflă.
Am pus chiflele astfel formate în tavă, pe hârtie de copt. Am acoperit tava cu folie de plastic, apoi cu un prosop și le-am mai lăsat o jumătate de oră. Apoi le-am uns, cu ajutorul unei pensule de silicon, cu albușul păstrat, bătut bine (nu spumă) cu un strop de apă.
Între timp am încins cuptorul la 200 de grade Celsius. Când s-a încins bine, am pus dispozitivul cu apă înăuntru și am făcut abur. Dacă nu aveți cuptor cu acest dispozitiv, băgați o crăticioară cu apă în cuptor. Când s-a aburit, am băgat tava cu chifle.
Le-am lăsat în cuptor 30-35 de minute, dar depinde de fiecare cuptor în parte cât trebuie lăsate. Atunci când sunt rumenite bine și sună a gol când sunt bătute pe spate, sunt gata.
Aceste chifle fără gluten din făinuri naturale se pot mânca atât calde, imediat scoase din cuptor, cât și reci. Eu am avut din ele o săptămână. După 3-4 zile le-am băgat în frigider și am încălzit câte una dimineața. Sunt niște bunătăți!
Poți urmări rețeta în videoclipul de mai jos.
Făina de mei este amăruie dacă o cumperi măcinată gata din magazine. Eu folosesc făina de mei măcinata pe loc din boabe de mei, cu o râşniță de cafea. Nu mai e amăruie. Cred că se amărăşte când stă măcinată.
Mulțumesc pentru pont! Voi încerca și eu așa 🙂