1 decembrie
Intoleranța și neacceptarea au existat dintotdeauna, cu exacerbări periodice care au dus la războaie, ardere pe rug și alte feluri de violență. De unde atâta orgoliu? De ce nu putem accepta că există și alte puncte de vedere decât al nostru? De ce ne credem deținătorii adevărului universal?
Nu poți schimba ceva ce nu înțelegi. Nu poți contesta ceva ce nu înțelegi. Există știință, există și magie. Există material, există și spiritual. Pot coexista, la fel cum există noapte și zi, frig și cald, lumină și întuneric, yin și yang. Ne putem bucura de oameni, chiar dacă nu gândesc, trăiesc și mănâncă la fel ca noi.
La mulți ani, România, tărâm plin de magie și oameni buni!
2 decembrie
Nu, nu este cățelul meu. Mergeam pe stradă și acest cățel a venit glonț, s-a lipit de picioarele mele și nu s-a mai dat dus. Nu știu ce l-a atras la mine, eram mai mulți oameni prin zonă, poate m-a văzut mai mică, era mai ușor să se înfășoare pe mine. Sau miroseam a ciorbă de perișoare. După ce s-a săturat de mângâieri m-a lăsat să plec. Apoi am fost preluată de o pisică 😊.
4 decembrie
Atunci când urmezi Protocolul Autoimun (AIP), te poți simți exclus de la masa familiei. Dacă tu ești cea care gătește pentru toți membri familiei, este și mai rău. Pregătești toate minunățiile alea și nu ai voie să guști din ele. Nasol. Așa că ar fi bine să găsești o metodă de a găti bunătăți care să fie savurate de toți membrii familiei, inclusiv de tine.
Această supă de dovleac este gustoasă, savuroasă și AIP. Poate fi consumată de toată lumea și în orice moment al zilei. Dacă ții AIP și te întrebi ce mai poți mânca la micul dejun, un castronel cu supă de dovleac caldă te scoate din impas. Dacă vii seara acasă înfrigurat și ai mânca ceva cald și ușor, din nou o supă de dovleac este perfectă. Unde mai pui că este foarte ușor de făcut, dacă ai supă de oase în congelator, o bucățică de dovleac și niscaiva legume în frigider.
5 decembrie
Textul de mai jos l-am scris acum 7 ani. În tinerețe interpretam și eu lumea doar prin punctul meu de vedere și respingeam tot ce nu se încadra în acea viziune îngustă a realității: dacă eu nu pricep și nu accept ceva, atunci acel ceva nu există. Se spune că înțelepciunea vine odată cu vârsta. Nu e musai. Înțelepciunea înseamnă informație plus experiență de viață plus deschidere către nou. Dacă ceva lipsește din această ecuație, vârsta nu aduce decât durere și răutate.
*
„Să presupunem că ție îți place mult tortul de ciocolată cu aromă de vanilie și nuci. Mă iubești. Așa crezi, așa declari. Îmi dăruiești felia ta de tort cu ciocolată. Așa de mult mă iubești. Renunți să îți satisfaci o plăcere pentru mine. Îmi dăruiești mie ce îți place ție mai mult. Și aștepți ca eu să fiu la fel de încântată ca și tine de felia aceea de tort, să-ți fiu recunoscătoare că te-ai sacrificat pentru mine.
Dar avem o problemă. Eu sunt alergică la gluten. Sau la nuci. Sau pur și simplu nu îmi place ciocolata. Mie îmi plac cartofii prăjiți cu mămăligă și usturoi. Și știi asta, ți-am spus. Dar ai ales să nu mă asculți.
Nu poți înțelege cum cuiva nu îi place tortul de ciocolată. Pentru că ție îți place. Nu poți înțelege cum cineva, de bună voie, poate alege în locul unei felii de tort de ciocolată, cartofii prăjiți cu usturoi. Mă iubești? Păstrează felia de tort pentru tine, savureaz-o, bucură-te de ea. Voi fi fericită să te văd fericit cu ceea ce îți place cel mai mult.
Mie pregătește-mi o porție de cartofi prăjiți cu mămăligă și usturoi. Fii și tu fericit pentru mine. Am ceea ce îmi doresc.
Nu știi să gătești? Lasă că îmi iau singură. Doar fii acolo pentru mine și acceptă că sunt altfel decât tine.”
6 decembrie
Astăzi este Sfântul Nicolae, ziua care dă startul pregătirilor pentru Sărbători. Acum câțiva ani, am avut o perioadă de ”ajustare” de la pregătirile tradițional românești, la niște mese normale, sănătoase, care să nu mă lase cu dureri de stomac sau de articulații, și cu câteva kilograme în plus. M-am simțit vinovată pentru un timp, parcă îmi trădam toate rădăcinile strămoșești, pline de sarmale și cozonaci 😊. Dar mi-a trecut. Acum pregătesc cu plăcere mesele de Sărbători, așa cum știu eu, cu moderație, cu cărniță, dar și multe legume, și fără gluten.
Acum un an, am scris un articol pe această temă, din care redau un fragment mai jos.
**
”De Sărbători, oamenii sunt aduși împreună de mâncare. Doar că în ultimul timp noi ne gândim prea mult la mâncare, consumăm prea multă energie și resurse pentru mâncare și îngurgităm prea multă mâncare.
Toți oamenii care golesc rafturile și galantarele magazinelor parcă anunță Apocalipsa, nu Crăciunul. Nu cumpărăm câteva gourmet-uri pentru un platouaș de aperitive, ci kilograme întregi de mezeluri, brânzeturi, facem ligheane de salată boeuf. Nu facem un cozonac și un tort mic, festiv, ci tăvi întregi de prăjituri grele, mulți cozonaci, fursecuri, rulade. Nu punem în tavă la cuptor câte o bucățică de carne și una de cârnat pentru fiecare membru al familiei, ci umplem tava cu multe bucăți, să fie. Rar facem salate din legume crude, pentru că e iarnă, iar legumele sunt scumpe, nu avem bani, uităm cât am plătit pe mâncarea în exces (din care vom arunca o parte) sau pe băutură, sucuri și crănțănele. Vom însoți mâncarea cu muștar, maioneză și alte sosuri grele, sau murături, majoritatea făcute cu oțet. Masa nu se strânge în toate aceste zile, ci se mănâncă încontinuu.
Haideți să ne mutăm atenția și energia de la mâncare la oameni! Haideți să ne umplem sufletele până la refuz, nu stomacul! Haideți să ne golim brațele de chifteluțe și cozonaci și să le înfășurăm în jurul oamenilor dragi! Haideți să ne golim gurile de mâncare și băutură și să le folosim pentru a spune vorbe frumoase celor din jur! Haideți să ne luăm ochii de la cârnați și prăjituri și să privim oamenii în frumusețea lor, zâmbetul din ochii lor și bunătatea lor!
Aceste zile sunt despre iubire și împreună, despre renaștere și speranță. În anul ce vine să fim sănătoși la minte și la trup, și să conștientizăm că lumea este făcută după chipul și asemănarea noastră!”
7 decembrie
Viața e o continuă școală. Atunci când nu mai vrei să înveți nimic, când consideri că le știi pe toate, ai murit. Noi suntem aici să ne perfecționăm, să ne îmbunătățim, să ne bucurăm învățând, iar țelul suprem este iubirea. Credem că știm să iubim, dar nu avem habar. Credem că stăpânim o meserie, dar nu este de ajuns. Credem că avem siguranță, dar nu acesta este scopul. Ne atașăm de oameni și lucruri, dar suntem singuri. Uneori avem totul, dar nu avem nimic, iar alteori nu avem nimic, dar avem totul.
Viața este de o complexitate pe care nu o putem cuprinde cu mintea noastră limitată. Și ni se dezvăluie încet, zi de zi, prin fiecare om pe care îl întâlnim, prin fiecare pom, prin fiecare floare, prin fiecare tril de pasăre, val de mare, adiere de vânt… Trebuie doar să fim prezenți să le percepem. Să dăm drumul la ceea ce credem că știm și că avem. Să lăsăm loc pentru iubire.
8 decembrie
Suntem la jumătatea Postului Crăciunului, așa cum este ținut la noi, fără produse de origine animală. E destul de complicat pentru persoanele cu boli autoimune să țină acest post. Cauza este consumul corect de proteine, sau mai bine zis, lipsa acestora din alimentație. Mulți dintre cei cu boli autoimune au intestinul afectat și nu pot consuma vegetalele cu un conținut mare de proteine: cereale și leguminoase. Astfel, dacă țin post, nu își pot asigura necesarul de aminoacizi de care corpul lor are nevoie. Iar dacă țin și AIP, știu clar că cerealele și leguminoasele nu sunt permise și că singura sursă de proteine complete sunt produsele de origine animală. Puține vegetale au proteină completă, cum ar fi hrișca, quinoa, soia și semințele de cânepă, dar în AIP nu sunt permise, cel puțin în faza de excludere.
De ce este nevoie să avem proteine complete și în cantitate potrivită la fiecare masă? Am scris în acest articol.
9 decembrie
Ieri, articolul meu despre dietele vindecătoare a făcut un pic de vâlvă în spațiul online. S-a discutat despre Protocolul Autoimun (AIP), despre cât este de util sau inutil, despre cât este de safe în perspectiva unei alimentații fără carențe nutriționale.
Și cineva a spus că dietele nu vindecă nimic, că sunt un efort prea mare, și că viața trebuie trăită. Sunt de acord că viața trebuie trăită și că uneori depunem mult efort pentru a ameliora simptomele uneori debilitante. Dar ce viață trăim dacă avem dureri constante, în care te trezești noaptea țipând de durere, în care ești tot timpul obosit de inflamația generalizată, în care ți se deformează mâinile sau coloana vertebrală sau pe care o petreci în pat sau în căruciorul cu rotile? Oare nu merită efortul de a căuta un remediu?
Nu mi-a fost ușor să merg împotriva curentului, să caut acolo unde nu m-a trimis niciun medic. Știți și voi cât este de frustrant să iei tratamentul prescris și să vezi că nu te simți mai bine, sau ești doar pe linia de supraviețuire. Sau că tratamentul îți provoacă și alte boli, de stomac, rinichi, ficat. Apoi să încerci o dietă, un plan de exerciții fizice, niște băi cu sare, niște ceva care să te scoată din dureri. Dacă nimeni nu te susține în demersul tău, dacă citești că nu are rost să depui efortul ăsta, dacă ești privit cu condescendență, vei tinde să renunți la cel mai mic obstacol. Și vei rămâne în durere și îți vei plânge de milă în continuare.
**
Da, o dietă nu vindecă nimic, pentru că o boală autoimună nu se vindecă. Dar poate intra în remisie pe perioade mai lungi sau mai scurte, perioade în care să te simți ca un om „normal”. Eu zic că merită efortul.
Las un articol mai vechi în care explic care este diferența dintre remisie si vindecare și ce înseamnă „vindecare” din punct de vedere holistic.
11 decembrie
Pentru români, subiectul „pâine” este unul foarte sensibil. Așa cum se obișnuiește mai nou în legătură cu orice, mergem în extreme: ori mâncăm pâinea în mod tradițional, adică la fiecare masă, alături de fiecare îmbucătură, ori demonizăm pâinea și o scoatem din meniu definitiv și irevocabil. Nu există cale de mijloc.
Și pentru că este consumată așa de mult, există o industrie foarte dezvoltată a pâinii, care a născocit mii de sortimente, pentru toate gusturile și buzunarele. Pe vremea mea 😊, erau 3 sortimente mari și late în magazine: pâine albă, pâine neagră și pâine cu cartofi. Acum mă amuz când merg în magazine, și categorisesc pâinea în „burete (pâinea pe care o strângi în mână și revine la forma inițială când îi dai drumul)”, „pâine pentru leneși (cea feliată)” și „ciudățenii (tot felul de chestii ronțăibile sau cu adaosuri nefirești)”.
Nu am mai cumpărat pâine de vreo 15 ani, încă dinainte să trec la alimentația fără gluten. Iar soțul meu rar își cumpără pâine, preferă să o mănânce pe cea făcută de mine. Pâinea nu este o constantă zilnică în farfuria mea, așa că fac pâine o dată pe săptămână, sau la 10 zile. Mănânc câte o felie dimineața sau, mai rar, la felul principal, dacă nu am desert.
Am inventat sau inovat mai multe feluri de pâine, să nu mă plictisesc 😊: baghete, lipii, chifle… Astăzi vreau să vă prezint ultima mea creație: niste chifle un pic dulcege și un pic pufoase, care se fac destul de rapid. Chifle nici prea prea, nici foarte foarte 😊. Am făcut o tavă plină și am mâncat amândoi din ele o săptămână. Se păstrează frumos într-o pungă de plastic 3-4 zile, la frigider 7-8 zile, sau în congelator un timp nedefinit.
12 decembrie
Nu e complicat să mănânci sănătos. Mai complicat este să îți modifici mentalitatea asupra alimentației. Cineva spunea: „mai repede îi modifici unui om religia, decât alimentația”.
Când am făcut postarea în care pledam pentru moderație în perioada Sărbătorilor, au fost și comentarii de genul: „Ce este Crăciunul fără cozonaci? Ce contează dacă pun 2-3 kg exagerând cu mâncarea?”
Mai există și mentalitatea: „De ce să ne chinuim cu dieta? O viață avem, să mâncăm!” Sau faimoasa: „E scump să mănânci sănătos” Ori: „Bunicul a mâncat mult și a băut rachie, și a trăit până la 99 de ani” Și închei cu: „Meiul este pentru papagali și salata pentru capre” 😊
Toate acestea ne demonstrează cât de greșită este percepția noastră despre mâncatul sănătos. Nu voi vorbi aici despre dietele stricte prescrise pentru boli specifice, care de obicei se țin pentru o anumită perioadă de timp, apoi se revine la o alimentație normală, ci vreau să spun ce înseamnă această „alimentație normală”, pe care ar trebui să o avem toți, tocmai pentru a nu ajunge la acele boli care să ne impună diete stricte și medicație, și în care să avem dureri, să fim supraponderali și să nu ne putem încheia singuri la șireturi.
*
Știți cât este de simplu să mănânci sănătos? Implică doar câteva reguli de bază:
- Mese regulate. Să avem ore de masă, fiecare cum se simte bine și cum îi permite programul. Mâncăm doar atunci, nu când ne pică ceva de mâncare în raza de acțiune vizuală sau olfactivă, sau când ne amintim să mâncăm.
- Cantități rezonabile. Durează un pic până stabilești ce înseamnă „cantitate rezonabilă” pentru tine, dar după ce ai stabilit asta, ajutat și de punctul 1, nu e greu să respecți această regulă.
- Această regulă se numește „Dacă are mai mult de 3 ingrediente pe etichetă nu o mânca”. Deci… fără produse procesate. Gătește cât mai mult acasă, din ingrediente integrale: carne, legume, frunze, leguminoase, fructe. Folosește condimente cât mai puține și mai naturale.
- Bea apă. Alte băuturi cu mai mult de 3 ingrediente pe etichetă (punctul 3) nu hidratează, ci adaugă chestii nasoale în corpul tău. Apă. Apă. Apă. Atât.
- Mai sunt și alte sub-reguli, dar dacă le respecți pe acestea 4, se numește că mănânci sănătos.
Ce zici, e greu să mănânci sănătos? Pot fi aceste 4 reguli baza de pornire pentru a-ți schimba viața?
13 decembrie
Scriam ieri cele 4 reguli simple de urmat pentru a avea o alimentație sănătoasă. Una dintre aceste reguli era să mănânci o cantitate rezonabilă de mâncare. Ce înseamnă „cantitate rezonabilă”? O cantitate de mâncare potrivită cu înălțimea, greutatea actuală, vârsta, nivelul de activitate fizică și intelectuală și eventualele afecțiuni medicale pe care le ai.
Pare complicat? Atunci să o luăm altfel. Înseamnă să mănânci suficient de mult încât să nu îți fie foame și suficient de puțin încât să nu te simți ghiftuit după masă. Notă: poftele nu sunt foame.
Așa cum spuneam și în postarea de ieri, durează ceva până stabilești care este cantitatea potrivită pentru tine, dar după ce înveți să îți asculți corpul, este destul de ușor să mănânci în așa fel încât să nu te îngrași, să nu moțăi ghiftuit după masă, să nu ronțăi toată ziua ca un hârciog și să nu ai reflux gastroesofagian. Și în primul rând: să nu îți fie foame! Repet: poftele nu sunt foame. Dacă ai o poftă sau cineva îți oferă o bomboană, pune-o deoparte pentru a o mânca la desert la următoarea masă. Da, sună aiurea, dar procesul de amânare a gratificării face parte din alimentația sănătoasă.
**
Să vă explic poza alăturată. Scosesem de la congelator 2 pulpe de pui pentru prânz și le-am copt pe grătarul cu apă, dar eu am ieșit să mănânc în oraș. I-am lăsat soțului meu biletul acesta, mai precis partea de sus, împreună cu zâmbărețul care demonstrează cât sunt eu de talentată la desen 😊. Erau 2 porții acolo. Când m-am întors, l-am găsit răstignit pe canapea, cu burta în sus, ca un greiere care tocmai ieșise din borcanul cu miere. Mâncase tot, și completase și biletul, în semn de frondă 😊. I-a trecut repede rebeliunea împotriva porțiilor mele, după ce s-a dres cu cărbune medicinal și a zăcut toată seara pe canapea.
Sigur că putem mânca mai mult, stomacul nostru este elastic, dar întrebarea mea este: de ce să o facem?
14 decembrie
Zilele astea Internetul românesc e plin de rețete de cozonaci, fursecuri și caltaboși, iar eu mă încăpățânez să scriu despre suflet. Uite așa îmi scade mie reach-ul 😊. Am și eu rețete, dar zilele de dinaintea Crăciunului, după umila mea părere, chiar sunt despre suflet. Postul înseamnă în primul rând curățenia sufletească, apoi cea trupească. Dacă ai sufletul curat, trupul urmează firesc această tendință. Niciun salam de soia sau mâncărică de cartofi cu varză murată nu curăță trupul mai bine decât o rugăciune, niște cuvinte de mulțumire sau un zâmbet sincer.
Așa că și astăzi voi scrie despre suflet. În acest articol am scris, contrar spiritului acestor timpuri, despre cum să fii mulțumit cu ceea ce ai, cu ceea ce ești. De ce contrar spiritului acestor timpuri? Uitați-vă în jur, toți alergăm după mai mult, mai bine, mai altfel decât ceea ce avem deja. Mereu suntem nemulțumiți cu vrabia din mână pentru că ni se arată, tentant, cioara mai grasă de pe gard. Nimic nu ne mai place, vrem altceva. Unde duce asta? Cum este sufletul nostru dacă suntem mereu nemulțumiți? Cum să fim mulțumiți cu atâta belșug în jur? Citiți noul meu articol.
15 decembrie
Proiectul Oana fără gluten împlinește 9 ani.
Dacă acest proiect ar fi fost un copil, ar fi mers la școală în clasa a patra. Acest copilaș a învățat să scrie, să socotească, face deja calcule matematice complicate. Este bine integrat în societate, se joacă cu copiii de aceeași vârstă cu el și se uită cu respect la cei mai mari, dorindu-și să ajungă ca ei cândva, când va mai crește.
Oana fără gluten a pornit de jos. Singurele unelte erau gramatica, o mică experiență de 2 ani în alimentația fără gluten și o mare dorință de a împărtăși succesul meu: intrarea în remisie după 25 de ani de dureri continue cauzate de spondilita anchilozantă.
În 9 ani am învățat mai toate secretele alimentației fără gluten, și nu doar atât, am învățat să mănânc sănătos, să obțin și să mențin greutatea corporală pe care mi-am dorit-o toată viața și nu reușeam să o ating. Am învățat să fotografiez, să fac filmulețe și să editez foto și video. M-am dezvoltat în direcții pe care nici nu le bănuiam acum 9 ani. Mintea mi s-a deschis, barierele autoimpuse au căzut, și am început să „văd”. Am învățat să scriu (gramatica este doar punctul de pornire), să îmi optimizez textele și să vă captez atenția în oceanul de conținut postat pe Facebook. Și cred că am adăugat o bucățică de bine în lumea asta mare, plină cu de toate.
Oana fără gluten merge mai departe. Este proiectul meu de suflet, deschizător de drumuri, maestru, învățător și ucenic. Iar vouă, urmăritori mai noi sau mai vechi, vă mulțumesc că sunteți alături de mine în această aventură către sănătate și vindecare trupească și sufletească!
16 decembrie
Îmi plac dulciurile, cred că s-a văzut asta din reel-urile mele în care mă laud cu ce mănânc. Dar îmi plac dulciurile făcute de mine. Și ca să rafinez mai mult alegerea, îmi plac dulciurile făcute de mine care se fac ușor și repede. Am și rețete mai complicate, pentru care este nevoie să stai ore întregi în bucătărie, gen amandine și Alba ca Zăpada, pe care le fac din an în… Paștele cailor. Prefer chestiile simple și rapide.
Așa că ieri am intrat în bucătărie, am spart 3 ouă și cam într-o oră am făcut 2 tăvi de pricomigdale și o tavă de fursecuri gălbioare.
19 decembrie
De Crăciun fii mai bun! Mai bun, comparativ cu ce? Sau cu cine? Ești bun tot anul, iar de Crăciun poți fii și mai bun? Ești rău, dar de Crăciun ești ”mai bun” decât când ești rău, iar după Crăciun revii la răutatea inițială? Mai bun comparativ cu vecinul? Acest îndemn general de a fii mai bun de Crăciun m-a bulversat dintotdeauna. Mă gândesc că am fost atât de fascinați de melodicitatea rimei din acest slogan, încât am neglijat partea logică… sau ilogică 😊.
Eu mă străduiesc să fiu bună tot anul. Dacă aș putea fi ”mai bună” decât bună, aș face asta mereu, nu doar de Crăciun. Dar atât pot. Îndemnul ”fii mai bun” îmi stârnește frustrare, ca și cum cineva mă privește mustrător pentru că nu mă străduiesc să fiu ”mai bun”: haide, ce faci, dormi în ghete?! Fii, domne, mai bun, că e Crăciunul!
Redevenind serioși, pentru unii oameni Crăciunul este o perioadă grea. Toată vânzoleala asta le provoacă un stres inutil. Li se amintește că nu sunt îndeajuns de buni, că nu au familia perfectă ca cele din filmele Hallmark, care îi așteaptă cu masa și cu brațele întinse, că nu au energia și banii necesari să întindă ghirlande lucitoare. Că sunt extenuați, iar nebunia din trafic îi împiedică să ajungă mai repede acasă, să se odihnească. Că toate beculețele alea clipocitoare sunt funny doar pentru câteva minute, apoi îi ia durerea de cap. Că toată alergătura obligatorie, înghesuiala din magazine, mâncarea ”specială” de gătit, curățenia de Crăciun, care se adaugă frigului de afară, facturilor crescânde, durerilor și oboselii normale, toate acestea pun presiune pe organismul slăbit al acestor oameni. Oamenii cu boli autoimune.
**
Eu zic că suntem îndeajuns de buni. Casa e destul de curată, frigiderul destul de plin, și sufletul curat. Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de oamenii din jurul nostru, oameni fericiți să ne aibă în preajmă și care ne iubesc așa cum suntem, cu bune și rele, și pe care, la rândul nostru, îi iubim.
20 decembrie
Dovleacul este un aliment sănătos, este o sursă excelentă de vitamine, ca vitamina A, vitamina E, vitamina C, betacaroten, minerale: potasiu, magneziu, și conține prețioasele fibre alimentare care ajută inima și intestinul. Plus că este gustos și sățios. Este o sursă de carbohidrați care este permisă și în Protocolul Autoimun. O bunătate!
Îmi place dovleacul. Abia aștept să înceapă sezonul lui, îl cumpăr și îl prepar într-o mulțime de feluri: supă, plăcintă, budincă… Acum l-am transformat în piure și l-am pus la treabă într-o tartă gustoasă.
21 decembrie
Pe această pagină scriu lucruri din experiența mea personală cu o boală autoimună. De-a lungul anilor, m-au căutat destul de mulți oameni în privat, oameni care se confruntă cu boli autoimune și îmi cer sfaturi, o părere sau doar vor să își strige durerea. Unii chiar mi-au devenit prieteni virtuali. Discutând cu ei, mi-am dat seama cât sunt de norocoasă că am găsit o modalitate de a diminua simptomele bolii mele. Cei mai mulți dintre acești oameni nu au găsit-o încă.
Uneori scriu despre ei. Scriu despre durerea lor, despre lupta lor cu boala, cu sine, cu lumea, cu soarta. Rar veți găsi în textele mele o referință clară la un asemenea om, pentru că majoritatea celor cu care vorbesc nu vor să iasă public cu durerea lor. Așa că îmi pun la lucru măiestria în ale scrisului și alcătuiesc un text generic.
Ca postarea de acum 2 zile în care vorbeam despre spiritul Sărbătorilor și despre cât este de greu pentru acești oameni să treacă prin această perioadă. Se pare că măiestria mea în ale scrisului a dat greș de data asta, pentru că prietenele mele au luat-o personal. Nu, nu era doar despre mine. Pe mine nu mă supără beculețele, dar există boli autoimune în care apare ca simptom fotofobia și fotosensibilitatea, ca de exemplu lupus erimatos sistemic, dermatomiozită, sjorgren, scleroză multiplă, artrită reumatoidă. Chiar în spondilită anchilozantă există episoade în care ochii pot fi sensibili, am avut o singură dată și e tare nasol.
**
Voi, oamenii sănătoși, gândiți-vă și la cei cu boli autoimune în perioada aceasta. Poate părem Grinch, dar vrem și noi să ne bucurăm de Sărbători, în felul nostru. Nu vă supărați pe noi dacă nu ne dăm peste cap cu toate obiceiurile, mâncărurile și toate cele. Pentru prietenele mele: nu vă supărați pe mine că mai adorm cu capul pe masă în noaptea de Revelion sau bombăn că e prea mare oboseala cu gătitul, dereticatul și spălatul vaselor.
Spiritul Sărbătorilor înseamnă iubire, acceptare, dăruire. Înseamnă să îi acceptăm pe ceilalți, cu bune și cu rele, să le dăruim un gând bun, un zâmbet, o mângâiere. Chiar și ceva material, dar se pune prea mult accent pe material în ultimul timp. Nu vreau să contest importanța cadourilor, ci doar încerc să contrabalansez această tendință, punând accent pe spiritual și suflet. Iar iubirea… să o dăruim tuturor, fie că ne place de ei sau nu. Iubirea și plăcerea sunt lucruri diferite. Atât pentru astăzi…
22 decembrie
În dimineața aceasta, la ora 5.27, a avut loc Solstițiul de Iarnă. De câteva săptămâni am început să ne retragem în interior, la propriu și la figurat. De astăzi, închidem ușa, aprindem focul și stăm. Ne pregătim pentru anul ce vine. Ne adunăm în interior pentru a putea izbucni cu forță în exterior, la primăvară.
În epoca modernă noi avem aceleași activități mereu, indiferent de anotimp. Doar cine este destul de norocos să aibă o grădină sau un petec de pământ simte trecerea anotimpurilor așa cum o făceau bunicii noștri. Acum observăm doar că este mai frig în mașină până pornește încălzirea centralizată. Sau că a crescut prețul utilităților. Mai punem o haină pe noi și știm că a venit iarna.
Mă uit pe fereastră. Cenușiu, nemișcat, liniște. Mai sunt niște frunze prin grădină, ar trebui să le strâng. Frunzele uscate adună melcii, este un mediu bun pentru ei. Se vor înmulți, iar la vară îmi vor mânca căpșunile și leușteanul. Sunt un gospodar leneș, frunzele ar fi trebuit strânse toate până acum. Dar în ultimii ani frunzele continuă să cadă până în decembrie, este prea cald. Altă dată, la începutul lui noiembrie nu mai era nicio frunză în copaci. În octombrie cădea prima brumă, iar în acea dimineață toate frunzele nucilor erau pe jos. Umpleam saci întregi cu ele. Anul acesta nu a fost brumă, frunzele nucilor au căzut leneșe, pe rând.
**
În dimineața aceasta, la ora 5.27, a avut loc Solstițiul de Iarnă. Mi-am mutat biroul în pat, sub plapumă. Simt nevoia să mă culcușesc, să îmi încălzesc mâinile pe o cană fierbinte cu ceai. Ieri am fost nevoită să ies în oraș. A fost cald, prea cald pentru o zi de decembrie. Mașinile claxonau în disperare, un vecin de călătorie cu autobuzul a înjurat minute în șir o șoferiță neîndemânatecă, toată lumea se grăbea, trona o amabilitate formală peste tot. M-am bucurat, era soare și cald.
Astăzi, în ziua Solstițiului, începe sezonul Crăciunului. Astăzi, nu în noiembrie. De astăzi ne retragem în suflet. Tot astăzi, începe și perioada Capricornului. Contrar a ceea ce se crede, Capricornul nu este rece și nesimțitor. El arde pe dinăuntru, plin de emoții și sentimente pe care nu vrea sau nu le poate exprima. Nu este expansiv, ca Balanța sau Gemenii, nici impulsiv, ca Berbecul, nici strălucitor, ca Leul. S-a născut într-o perioadă în care timpul stătea în loc. Această perioadă.
23 decembrie
Masa de Crăciun. Dacă pentru cei cu ștate vechi în alimentația fără gluten nu mai este o problemă, pentru începători este o probă dificilă.
Masa are loc în prezența familiei extinse, cu multe bucate alese, pregătite de gazdă, de obicei mama, bunica sau mătușa. Destul de complicat să o faci pe bunica să înțeleagă ce este glutenul și de ce îi refuzi cozonacul, pe care altă dată îl devorai de cum îi călcai pragul.
Dacă tu ești mama, bunica sau mătușa în cauză, problema se schimbă, pentru că sigur vei dori să prepari bucate tradiționale, care includ și plăcinte, turtă dulce și cozonac. Ai nevoie de voință și pricepere ca să le prepari fără gluten, în așa fel încât ceilalți să guste cu plăcere din ele.
**
Dacă în primul caz va trebui să fii diplomat ca să nu o jignești pe bunica, sau să ai o voință de fier ca să nu cazi în ispita „doar o feliuță, de data asta”, al doilea caz, cel în care ești gazda, mi se pare mai complicat pentru începători. Dacă ai citit cărticica mea „Fără gluten pentru începători”, știi acum că, dacă ai o boală autoimună și vrei să ții o dietă fără gluten, va trebui să înlături făina de grâu din casă. Dacă în cazul altor alimente, cum ar fi pâinea, biscuiții, pastele, le poți ține pe un raft separat, ambalate, făina nu o poți ține „separată”, că nu vrea. Cum ai scos-o din pungă, se împrăștie peste tot. Se ascunde în cele mai ascunse unghere, de unde iese când ți-e lumea mai dragă, și apoi zici că dieta fără gluten nu are efect la tine, pentru că tot ai dureri.
Deci… fără făină cu gluten. Pregătești frumos bunătăți fără gluten pentru toată lumea la tine în casă. Cine vrea cozonaci „tradiționali” să își aducă de acasă. Știu, iar sunt rea și egoistă, și nu îmbrățișez spiritul Crăciunului. Dar unde scrie în legea spiritului Crăciunului că va trebui să zac după Sărbători, cu dureri de articulații?
Am scris un articol, „Fără gluten… în vizită” în care detaliez cum să te comporți când ești invitat la masa de Sărbători. Una dintre etape este: fii recunoscător gazdei. Citiți tot articolul în link.
26 decembrie
Un înțelept a fost întrebat: care este cel mai bun medic? El a răspuns: acela pe care îl întâlnești înainte să te vindeci.
Morala: nu întreba care este cel mai bun medic. Caută-l pe cel mai bun PENTRU TINE.
Extrapolând pilda cu medicul, nu întreba cum trebuie trăită viața. Fiecare are viața pe care și-o poate construi în acel moment. Nu putem învăța de la alții cum să ne trăim NOI viața.
În seara de Crăciun am fost la țară, la socrii. Se anunța un apus frumos, așa că am urcat dealul din spatele casei, să putem admira soarele în toată splendoarea sa. Ne-a însoțit cățelul, un maidanez care de obicei stă în curtea din față, vajnic apărător al orătăniilor. Când s-a văzut în spațiul acela mare, a început să alerge, să facă tumbe și să țopăie, cuprins de o bucurie imensă. Nu mai văzusem atâta bucurie.
Mă gândeam: Bobiță nu are întrebări existențiale. Nu se întreabă în mintea lui de cățel dacă are viața perfectă, viața pe care o merită. Nu știe și nu îl interesează că sunt alți căței care stau în casă, pe pernuțe și fac mofturi la marca de bobițe cu care sunt serviți în castronele de porțelan. El se bucură că a ieșit din curte pentru o oră pe dealul din spatele casei. Se bucură cu o intensitate pe care noi, oamenii, rar o experimentăm, ocupați să căutăm altceva decât avem.
Care este cea mai bună viață? Aceea pe care o ai.
27 decembrie
Alimentele fermentate sunt bogate în bacterii benefice, denumite probiotice, care ajută la menținerea unui sistem digestiv sănătos și echilibrat. Aceste bacterii benefice ajută la fermentarea și descompunerea alimentelor în stomac și intestin, ceea ce poate facilita digestia și absorbția nutrienților.
De asemenea, alimentele fermentate ajută la stimularea sistemului imunitar. Probioticele din alimentele fermentate pot îmbunătăți echilibrul bacteriilor din intestin și pot reduce inflamațiile, ceea ce poate avea un impact pozitiv asupra sănătății sistemului imunitar.
Alimentele fermentate sunt, de asemenea, o bună sursă de enzime digestive, care ajută la descompunerea și absorbția nutrienților din alimente. Acest lucru poate facilita digestia și poate reduce disconfortul cauzat de indigestie sau alte tulburări digestive.
În plus, alimentele fermentate pot fi o sursă bogată de vitamine și minerale. Procesul de fermentare poate face ca anumite substanțe nutritive să fie mai ușor absorbite de organism, contribuind astfel la o dietă echilibrată și însoțind o varietate de nutrienți esențiali.
Deci, consumul alimentelor fermentate poate fi benefic pentru sistemul digestiv, sistemul imunitar și aportul de nutrienți, contribuind astfel la o sănătate mai bună.
**
Ce alimente pot fi fermentate?
Există o varietate de alimente care pot fi fermentate, inclusiv:
- Legume: Cum ar fi varza (las rețete de sauerkraut în comentarii), castraveții, conopida și morcovii.
- Fructe: Exemple de fructe care pot fi fermentate sunt merele, citricele și fructele de pădure.
- Lactate: Cum ar fi iaurtul, brânzeturile fermentate și laptele fermentat (kefirul).
- Cereale: De exemplu, orezul fermentat pentru a face vin de orez sau malțul de orz folosit în bere.
- Leguminoase: Cum ar fi soia, care este fermentată pentru a obține produse cum sunt tofu, miso, natto și tempeh.
- Băuturi alcoolice: Incluzând berea, vinul și altele.
- Condimente: Exemple de condimente fermentate includ sosul de soia, pasta de ardei iute și kimchi (o specialitate coreeană, las rețeta în comentarii).
- Maiaua sălbatică folosită pentru pâine.
**
Aceasta este doar o listă scurtă și există multe alte produse și alimente care pot fi fermentate. Fermentarea este un proces vechi, care poate îmbunătăți gustul și valoarea nutritivă a alimentelor și poate conferi și beneficii pentru sănătate, așa cum am văzut mai sus. Ar fi bine dacă am lua în considerare aceste alimente, mai ales în sezonul rece, când organismul este supus unui stres mai mare decât vara.
Cine nu poate consuma alimente fermentate?
Persoanele cu intoleranță la histamină. Aceste persoane au un regim strict alimentar și de viață, în care alimentele fermentate sunt excluse.
Pentru persoanele cu boli ale stomacului sau reflux gastroesofagian: la ei e pe încercate. Fiecare are toleranța sa proprie.
Pentru restul oamenilor alimentele fermentate sunt sigure de consumat, atâta timp cât le consumăm în cantități moderate. Eu mi-am luat niște castronele mici, cât căușul palmei, probabil că le-ați observat în reel-uri. În ele intră 2 linguri de sauerkraut, kimchi sau alte bunătăți fermentate. Consumul exagerat poate provoca balonare, borborisme sau alt fel de discomfort abdominal.
Alimentele fermentate sunt benefice, dacă sunt consumate frecvent, dar în cantități moderate.
Când spun „alimente fermentate”, nu mă refer la cele murate cu ajutorul oțetului. Oțetul omoară bacteriile benefice și lasă în urmă produse gustoase și bine conservate, dar lipsite de calitățile despre care am vorbit în această postare.
28 decembrie
Toată lumea știe că cel mai bun indicator pentru o stare bună de sănătate este stilul de viață sănătos. Ce se știe mai puțin este ce înseamnă acest stil de viață și care sunt componentele sale.
Stilul de viață sănătos se referă la adoptarea unor obiceiuri și practici care au un impact pozitiv asupra sănătății fizice, mentale și emoționale. Acesta implică următoarele aspecte:
- Alimentație echilibrată: consumul unei varietăți de alimente sănătoase, bogate în nutrienți și evitarea consumului acelor alimente considerate ”nesănătoase”.
- Activitate fizică regulată: includerea unei rutine de exerciții fizice în viața de zi cu zi.
- Odihnă și somn adecvat: asigurarea unui program de somn regulat.
- Managementul stresului: utilizarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditația, yoga sau respirația profundă, pentru a reduce nivelul de stres și a menține echilibrul emoțional.
- Evitarea substanțelor nocive: renunțarea la fumat, consumul moderat de alcool și evitarea consumului de droguri.
- Menținerea unei greutăți sănătoase: menținerea unei greutăți adecvate în raport cu înălțimea, vârsta și structura corpului.
- Controlul și prevenirea bolilor: efectuarea de controale medicale regulate.
- Menținerea unui echilibru între muncă și viața personală: dedicarea timpului și atenției suficiente pentru activitățile și relațiile personale, în timp ce se menține un echilibru între viața profesională și cea personală.
**
În această postare vreau să vă spun câteva cuvinte despre punctul 3, asigurarea unui program regulat de somn.
În ultimii ani devine tot mai evident pentru oamenii de știință că: ”privarea cronică de somn are efecte adverse semnificative asupra sănătății și asupra calității generale a vieții. Mai multe date susțin ipoteza că durata redusă a somnului este asociată cu un risc crescut de a fi supraponderali și de a dezvolta obezitate la copii. În special, studii recente sugerează că durata redusă a somnului poate afecta capacitatea copiilor de a-și autoregla apetitul, contribuind astfel la obezitatea infantilă. Aceste descoperiri au stârnit interesul oamenilor de știință pentru a explora mecanismele prin care privarea de somn reglează apetitul.
Pe măsură ce cercetările au progresat, stabilirea modelelor animale de privare de somn a sprijinit foarte mult cercetătorii să exploreze relația dintre somn și aportul de alimente, greutatea corporală și metabolism. În ultimii ani, stabilirea unui număr tot mai mare de modele a demonstrat că privarea de somn contribuie la reglarea centrală a apetitului prin modularea expresiei și funcției hormonilor legați de apetit. Studiile existente susțin posibilitatea ca peptidele pro-apetitive, inclusiv orexina, grelina, leptina și insulina, să medieze reglarea centrală a apetitului prin privarea de somn.”
Citatul de mai sus este dintr-un studiu efectuat anul trecut. Pe scurt, privarea de somn ne face să mâncăm mai mult, prin dereglare hormonală. Cu cât somnul nostru este mai neadecvat, cu atât vom mânca mai mult, ca să compensăm pierderea de energie. Tot în acest studiu se demonstrează că, dacă adolescenții și copiii nu au un somn îndestulător, riscul de a deveni obezi la maturitate crește, mecanismele de alimentație vor fi dereglate pentru tot restul vieții.
**
Concluzie: dacă nu dormim suficient, vom fi tot mai obosiți. Dacă suntem mai obosiți, vom mânca mai mult, pentru a compensa, nu vom avea energie suficientă pentru a face mișcare, și nici pentru a ne gândi, planifica și ordona viața. Sau pentru a rezista ”ispitelor” alimentare și obiceiurilor nesănătoase (fumat, alcool, bârfit, zăcut pe canapea la televizor urmărind emisiuni spălătoare de creier).
29 decembrie
Spre deosebire de alte sfârșituri de an, în care ședeam și îmi făceam un bilanț, anul acesta nu simt nevoia de bilanț. Am pornit atâtea proiecte, că acest sfârșit pentru mine este un început. Simt impulsul de a învăța, de a mă dezvolta. Mă simt vie atunci când lucruri noi mi se dezvăluie, când din mintea și mâinile mele ies minunății nemaivăzute 😊. Ca un veritabil Capricorn, în timp ce trupul îmi îmbătrânește, spiritul întinerește.
Încep acest sfârșit, sau sfârșesc acest început, cu un articol nou. Acest articol este adresat celor ce doresc să pășească în lumea misterioasă a pâinii fără gluten. Am scris de multe ori despre pâine și am conceput rețete de pâine încă de acum 10 ani. Nu mi-a fost ușor să înțeleg cum se poate obține o pâine decentă fără gluten, nu existau atâtea materiale, rețete și făinuri ca acum. Nu făcusem niciodată o pâine de grâu, dar, așa cum spun și în articol, ”dacă făceai pâine în casă înainte să începi dieta fără gluten, uită tot ce știai. Nu îți mai folosește. Nu vei mai obține niciodată pâine din amestecul simplu de făină, sare și apă.”
Acest articol este o introducere în arta de a face pâine fără gluten. Vei afla ce este glutenul, prin ce este deosebită pâinea fără gluten de pâinea cu gluten, ce ingrediente poți folosi, câte tipuri de pâine fără gluten există. Este greu să faci pâine fără gluten? Vei afla în articol.
30 decembrie
Atunci când alegi să te oprești puțin din alergătură este ca și cum te-ai așeza în fața unei oglinzi. Privește-te. Îți place ce vezi? Ai alege să petreci timp cu acea persoană, dacă nu ai fi tu cel/cea care se reflectă? Sau ai fugi cât mai departe? Ai fi atras de conversația cu acea persoană, ai fi uimit? Sau te-ar plictisi? Crezi că este o persoană frumoasă?
Las în comentarii un articol scris special pentru sfârșitul de an. Un articol despre percepție, dar și cu informații concrete. Iată mai jos un fragment. Articolul întreg îl găsiți, așa cum am spus, în comentarii.
”Totul e în felul în care gândim. Acolo e starea noastră de bine. Cum percepem lucrurile, cum îi percepem pe cei din jurul nostru, cum ne percepem pe noi. Să înțelegem că lucrurile sunt așa cum sunt și nu altfel. Că jelitul și plânsul de milă nu ajută pe nimeni și să ne suflecăm mânecile să căutăm soluții noi înșine, nimic nu pică din cer. Să fim recunoscători pentru ce avem: o casă, un pat, o familie, un cățel, 2 mâini, o zi frumoasă. O altă zi, și o altă zi…
Acestea fiind zise, eu vă doresc un An Nou fericit, sau așa ceva. Să vă deschideți ochii și inima și să alegeți ce e bine pentru voi, chiar dacă pe moment nu pare că ar fi bine. Nu întotdeauna calea cea mai ușoară e calea cea mai bună. Zău, ați văzut ce dulciuri fără gluten mișto am învățat să fac? Dacă eu pot, și voi puteți, că n-oi fi eu vreun geniu. La mulți ani!”