Să ai o viață frumoasă după 50 de ani


Distribuie

Când ești tânăr și sănătos crezi că le poți face pe toate. Și e normal așa, acțiunea și îndrăzneala sunt apanajul tinereții, să vrei și să poți să faci de toate, să te extinzi, să explorezi.

Pe măsură ce înaintezi în viață, atenția se focusează pe anumite activități. Uneori renunți la ce nu îți place și nu îți servește, alteori nu, le menții în virtutea inerției. Poate te-ai prins prea mult în ele, ca într-o pânză de păianjen, și nu mai poți renunța. Dar simți că te-ai încărcat prea tare și e prea mult.

După 50 de ani, puterile încep încet să te lase. Nu observi sau nu accepți. Sau observi și intri în depresie. Obosești mai repede. Nu mai faci față multitudinii de îndatoriri care te-au acaparat, te simți fără scăpare, ca într-o menghină care te strânge din ce în ce mai tare.

Ce e de făcut?

Rezolvarea stă în eficientizarea vieții, a tuturor aspectelor ei: eficientizarea casei, a relațiilor și a vieții profesionale. Reducerea îndatoririlor și activităților până la nivelul la care să poți respira și să poți să te odihnești cât ai nevoie. Să poți face lucrurile în ritmul tău, cu plăcere și din toată inima. Să ai timp să trăiești.

Eficientizarea casei

Am în jurul meu oameni haotici, care nu pot duce până la capăt o acțiune, nu pot ajunge la timp undeva și care mereu sunt agitați, nervoși, mereu caută ceva prin casă și nu găsesc. Niciodată nu au timp să se ocupe de propria persoană și asta se vede în starea lor de sănătate. Mereu se lamentează și se scuză. Altcineva sau altceva sunt de vină pentru faptul că nu se pot organiza.

Casele acestor oameni sunt la fel ca ei: haos, dezordine, lucruri inutile care zac peste tot, făcând imposibilă orice tentativă de curățenie și organizare. Cumpără lucruri noi pentru că nu le găsesc pe cele vechi, cumpără mâncare multă, pentru că se strică repede din cauza depozitării greșite și trebuie să o arunce. Nerespectându-și lucrurile din casă, nu își respectă munca și banii, nu se respectă pe sine.

Nu ai nevoie să câștigi mai mulți bani, ai nevoie să cheltuiești mai puțin. O casă organizată implică mai puțini bani cheltuiți. Astfel, nu vei avea nevoie să muncești mai mult pentru a face mai mulți bani și vei avea mai mult timp și energie pentru a te ocupa de ceea ce contează cel mai mult: propria persoană.

*

Prima regulă a unei case organizate este: fiecare lucru are spațiul său bine stabilit. Să poți găsi într-o secundă poșeta, cheile, tirbușonul, rola cu pungi mărimea XS sau hârtia igienică de rezervă.

A doua regulă: tratează lucrurile cu respect. Nu le trânti, nu le forța, curăță-le după fiecare utilizare și așază-le la locul lor. Nu înghesui prea multe lucruri într-un spațiu, le vei deteriora și nici nu le vei putea ține în ordine. Tratează-le așa cum vrei să fii și tu tratat. Vrei să fii respectat? Respectă la rândul tău orice ființă și lucru. Am scris pe larg despre ordinea din casă în acest articol.

Dacă vei avea casa mereu în ordine, nu va trebui să îți pierzi timpul și energia să faci curățenie sau să faci liste de cumpărături. Vei vedea dintr-o privire ce nu este în locul desemnat și vei ști ce să faci.

Eficientizarea relațiilor

Mi-am dorit și eu în tinerețe copii, așa cum își doresc majoritatea oamenilor. Nu a fost să fie. Mai târziu am înțeles că nu îmi e dat să am copii, și nu m-am mai încrâncenat cu analize și proceduri medicale, cheltuind bani, timp și sănătate, și am încetat să tânjesc atunci când vedeam mămici cu copii mici. Nu e pentru mine, capitol închis.

Pe măsură ce înaintezi în vârstă acumulezi experiențe de viață. Greșești, cazi, o dai în bară cu brio. Dacă te ridici, te ștergi de praf și mergi mai departe nemaigreșind, înseamnă că ai căpătat înțelepciune. Unul dintre cele mai mari semne de înțelepciune este să nu te agăți de oameni, de lucruri, de evenimente, de ”ce ar fi fost dacă…”. Să simți când lucrurile au ajuns la final și nu îți mai servesc, ba dimpotrivă, te trag în jos, nedându-ți voie să mergi înainte. Să le lași să plece.

*

Asta se poate aplica și relațiilor. O prietenie care te-a bucurat în tinerețe, la maturitate te poate împiedica să îți trăiești viața așa cum ai dori. Copiii maturi nu mai au nevoie de tine, sunt independenți și își pot vedea de viața lor, fără să îi mai dădăcești. O relație de cuplu în care nu mai există prietenie, iubire și înțelegere te poate transforma într-o victimă. Amici, cunoștințe, relații mai puțin strânse, îți pot consuma din timpul tău, fără să îți servească la nimic.

O relație adevărată este o relație care îți hrănește sufletul și ajută ambelor părți. Pe un prieten adevărat știi că te poți baza oricând, că te va accepta necondiționat și că se va bucura de reușitele tale. Iar această definiție a prietenului se aplică și copilului matur, și partenerului de viață. Dacă simți o mare bucurie când ești în prezența cuiva, păstrează-l în viața ta. Dacă nu, lasă-l să plece.

Eficientizarea vieții profesionale

Așa cum am spus și în acest articol, am avut un job bine plătit. Dar munca în acel job nu mă împlinea, ce făceam era muncă repetitivă și, uneori, inutilă. Simțeam că îmi consum energia și timpul cu birocrație, energie și timp care puteau fi investite mai bine în eficientizarea muncii și în lucrul cu publicul. Deși munceam din greu, mă simțeam inutilă. Eram mulți oameni care ne călcam pe picioare și pe nervi. Biroul era supra aglomerat, aer închis, foarte cald… Nu era un mediu propice de trai și de lucru. M-am îmbolnăvit. Și eu, și alte colege. Mereu era cineva în concediu medical.

*

Dacă ai ajuns la vârsta maturității, se presupune că drumul tău profesional este deja bine stabilit. Că ai o carieră, o profesie, un job bine definit. Sau nu. Nu contează. Contează dacă îți place ceea ce faci și dacă munca ta se încadrează armonios în viața ta. Știu că, după o vârstă, este mai greu decât în tinerețe să găsești un loc de muncă, oricare, de unde să câștigi măcar banii necesari vieții de zi cu zi. Dar eu zic că e mai important să îți placă ce faci, să ai un mediu de lucru plăcut și colegi și șefi cu care să te înțelegi.

Dacă nu îți place locul de muncă, colegii, superiorul, dacă nu îți place ceea ce faci, te vei îmbolnăvi. Iar un om bolnav nu poate munci și nu poate duce o viață normală și plăcută. Să te trezești în fiecare zi cu gândul că mergi la ”scârbici” nu este cea mai bună alegere în viață.

*

Dacă ai depășit 50 de ani, bucură-te. Faci parte dintr-o minoritate de oameni (în jur de 25%) care au parte de acest privilegiu. Ai cunoștințele necesare, experiența și posibilitatea ca să ai o viață frumoasă în continuare. Ai învățat că timpul este prețios și că nu merită să îl pierzi plângându-te, bârfind, criticându-i pe alții și continuând aceleași obiceiuri greșite din tinerețe. Nici muncind inutil și fără măsură, păstrând relații care nu te mai împlinesc și agățându-te de oameni și lucruri.

Viața este frumoasă dacă tu ți-o faci așa.