Decalogul puterii personale

Am primit comentarii în care oamenii îmi spuneau că vor să fie puternici ca mine. După ce mi-am înfoiat un pic penele vanității, am căzut pe gânduri, întrebându-mă de ce mă văd oamenii puternică, că eu trăiesc ca un melc obosit, mișcându-mă lent prin viață. Apoi m-am gândit că viteza, opusul lentorii, nu este o calitate în sine, ci doar atunci când este folosită conștient și cu înțelepciune. Te poți împiedica de o piatră dacă mergi cu viteză sau te poți îneca cu o îmbucătură dacă mănânci repede. Așadar, viteza poate fi și un defect. Atunci de ce să nu fie lentoarea o calitate, chiar o superputere?

De la acest gând am pornit articolul de față. Acestea sunt cele 10 motive pentru care sunt eu puternică. Decalogul puterii personale. Nu pot ridica un rucsac de 10 kilograme și uneori nu pot desface capacul unui borcan, dar sunt puternică în alte feluri. Veți vedea, autoironia este una dintre superputerile mele 😊.

1 Cunoaște-ți limitele

”Cunoaște-te pe tine însuți”. Așa a zis Socrate cu milenii în urmă.

Superman și Wonder Woman există doar în filme. Noi suntem oameni și nu suntem infailibili. Nu le putem face pe toate și nu putem fi perfecți. Dar putem fi puternici cunoscându-ne și respectându-ne limitele. Știind exact până unde putem trage de noi fără să ne facem rău. Nedorind și netânjind să facem lucruri care sunt dincolo de limitele noastre fizice și psihice. Uneori ne putem testa aceste limite și putem avea surpriza să ducem mult mai mult decât ne închipuiam. Alteori, știind că ne facem rău, putem totuși alege să depășim acele limite.

Nu alerga după perfecțiune, ea nu există. Este doar o modalitate a minții de a se proteja. Repetă după mine: Perfecțiunea nu există 😊.

2 Alege conștient

Nu te lăsa dus de val sau manipulat de alții. Fă-ți propriile alegeri în viață, neurmând neapărat drumurile bătătorite. Ascultă ce au alții de zis, citește, informează-te, dar decizia finală să fie a ta. Iar dacă îți încalci limitele fă-o conștient, pentru că tu alegi așa, nu pentru a face altora pe plac. Și asumă-ți consecințele alegerilor și faptelor proprii.

Ai ales să mănânci felia aceea de cozonac cu gluten? Știi că glutenul îți face rău, conform punctului 1 îți cunoști limitele. Mănânc-o cu plăcere, savureaz-o, chiar știind că îți va fi rău după aceea. Asumă-ți consecințele. Nu o înfuleca în fugă, având în minte frica de starea de rău de după. Delectează-te în tihnă, fiind conștient că ești mai puternic decât poftele tale… dar uneori nu vrei să fii puternic.

3 Fii vulnerabil

Fii deschis către oameni, evenimente și viață. Fii vulnerabil, chiar dacă oferi pe tavă posibilitatea de a fi rănit. Nu te închide între zidurile fricii sau durerii. Dacă rămâi în castelul tău poate nu vei fi rănit, dar nici nu vei fi fericit. Te crezi într-un castel, dar de fapt trăiești într-o închisoare. Dacă îți închizi inima spre durere, o vei închide și spre fericire. O inimă împietrită nu simte durerea, dar nici bucuria. Vei trece prin viață neînvățând nimic, pentru că nu vei lăsa pe nimeni să se apropie de tine, și nu vei putea experimenta viața. Viața se experimentează împreună, nu singur.

4 Asumă-ți greșelile

Recunoaște când greșești, nu fii inflexibil în greșeală. Nu e musai să îți torni cenușă în cap (vezi punctul 6). Recunoaște în primul rând față de tine când greșești, învață ce e de învățat de acolo și mergi mai departe (vezi punctul 10). Nu fii rigid, ci adaptabil și flexibil. Flexibilitatea este apanajul omului fericit. Vrei să fii fericit sau vrei să ai dreptate?

5 Un raport corect între disciplină și răsfăț

Disciplina în exces este dăunătoare, dar nici răsfățul exagerat nu ajută. Însă folosite corect, ambele pot fi motivatoare și sursă de putere. Eu numesc raportul dintre disciplină și răsfăț ”disciplină blândă”. Și consider disciplina respect de sine.

Să ne întoarcem la punctul 1, ”cunoaște-ți limitele”. Disciplina înseamnă să îți organizezi viața între aceste limite. Nu îți vei propune să te trezești în fiecare zi la 6 dimineața și să alergi 10 km dacă ești o persoană trecută de a doua tinerețe și ușor supraponderală, iar singura mișcare pe care ai făcut-o a fost de la mașină la canapea și nu ai alergat niciodată în viața ta, nici măcar după autobuz. Dar știi că trebuie să schimbi ceva, că ești prea sedentar. Poate că nu poți alerga, dar te poți plimba. Alternează ritmul alert cu unul mai lent și mărește distanța periodic. Și nu te lăsa. Fă din asta un obicei zilnic. Asta înseamnă disciplină.

Poate că în unele zile îți va fi greu să te ridici de pe canapea, poate uneori plouă sau e frig, poate te minți că ai alte priorități. Nu te lăsa. ”Mituiește-te” cu ceva. Cu un răsfăț. Cu promisiunea unui biscuite după plimbare. Cu o baie parfumată, cu un pahar de vin. Cu ceva ce îți place. Așa vei putea menține disciplina.

Nu îți chinui propria ființă introducând o disciplină prea riguroasă, ca și cum ai fi propriul tău călău. Oprește-te uneori să miroși trandafirii 😊.

6 Fără vinovăție și regrete

Pe cine ajută ca, după o acțiune eșuată, să îți spui că ești un prost? În niciun caz pe tine. Nu poți reuși și nu poți învăța până când nu dai greș de câteva ori. Nimeni nu s-a născut învățat. Din cărți poți acumula informații, dar cunoașterea se învață din experiențe și eșecuri, din viață. Dacă regreți eșecurile, mai lucrează la stima de sine și la orgoliu.

Cum te ajută ca, după ce faci o alegere, să ruminezi ideea: oare ce s-ar fi întâmplat dacă alegeam varianta 2? Îți spun eu, nu te ajută. Te va ”ajuta” doar să nu depui tot efortul și toată inima în varianta deja aleasă, pentru că nu ești cu toată Ființa acolo, în acea variantă.

În privința vinovăției este un pic mai greu. Are legătură cu punctul 4, dar e mai interiorizată. Vinovăția are tendința să se ascundă în cele mai întunecate cotloane ale subconștientului. Când credem că am scăpat de ea își ițește capul hâd de unde nu te aștepți. De obicei apare în reacții necontrolate: ne sare țandăra din orice, ne speriem sau ne îngrijorăm din orice fleac. În loc să ne bucurăm de o masă bună, ne simțim vinovați că sunt copii înfometați în zone pe care abia le putem localiza pe hartă. Simțim că nu merităm nimic, că orice facem este nesemnificativ. Vinovăția este o traumă. Iar aici și eu mai am de lucrat.

7 Ieși din zona de confort

Nu îți poți stabili corect limitele (vezi punctul 1) dacă nu ieși din casă, din minte, din peisajul tău obișnuit. Cum poți ști dacă îți place sau nu ceva dacă nu ai încercat? Se numește ”experiență de viață”. Știți persoanele acelea care pufnesc superior: dacă aș fi fost în locul tău, nu aș fi făcut niciodată asta. Cei care se dau superiori, cei care folosesc frecvent ”niciodată” și ”întotdeauna” sunt cei care nu au ieșit mai departe de sufrageria proprie și au privit viața la televizor, fiind convinși că acolo se află adevărul. Și tot ei sunt cei care se prăbușesc atunci când adevărata viață îi scoate de pe traiectorie și sunt nevoiți să experimenteze cu forța faptul că ”niciodată” și ”întotdeauna” nu există.

8 Autoironia

Aici sunt expertă 😊. Probabil ați simțit autoironia în textele mele, de la ”mă mișc așa de încet că probabil în altă viață am fost koala” până la ”în grădina mea eu sunt o combinație de greblă, sperietoare de ciori și paznic de bostănărie”. Se spune că autoironia este apanajul omului inteligent. Știu, sunt modestă, întotdeauna am spus asta 😊.

Autoironia este o modalitate de apărare, dar poate fi și o superputere. E ca și cum în loc de a ataca inamicul, îl transformi în partener de dans. ”Partenerul” este propria persoană, și mulți se auto-atacă prin cuvinte (vezi punctul 6), prin cerșitul milei sau prin acțiuni autodistrugătoare, de obicei adicții. Dar se auto-atacă și prin obiceiuri bune, dar care în exces dăunează: sport, alimentație restrictivă, disciplină draconică. Nu mai bine ne mângâiem cu o replică sau un gând autoironic?

9 Dă-ți timp

 Nimic nu se întâmplă peste noapte, totul are nevoie de un timp de procesare. Neuronii creierului nostru sunt legați prin sinapse, un fel de poteci bătătorite de obiceiurile vechi. Creierul nu poate șterge ușor acele poteci, unele sunt adevărate bulevarde, bătute de generații întregi de antecesori. Noi am moștenit acele bulevarde. Este nevoie de timp pentru a le sparge, a le ara și pentru a crește iarba peste ele. Apoi trebuie să bătătorim alte poteci, mai aproape de noi, de Ființa noastră.

Ca să continuăm exemplul cu cozonacul, noi știm că de Sărbători se mănâncă cozonac. Facem asta de mult timp, așa este obiceiul din moși strămoși. Este greu să nu salivezi când vezi și miroși cozonacii de Crăciun. Dacă te forțezi să nu mănânci cozonac îți vei strica Sărbătorile, pe ale tale și pe ale mamei tale, care a muncit să facă acei cozonaci. Dă-ți timp de dezvățare. Cât timp? Depinde de fiecare. Cum vei ști că nu mai mergi pe poteca cu cozonaci? Când vei sta cu ei pe masă, îi vei mirosi cu plăcere, nu vei mai saliva, nu îi vei privi cu regret și nu te vei mai certa cu mama ta că nu vrei să mănânci cozonac. Pentru tine vor fi doar un ornament pe masa de Crăciun.

10 Acceptă și mergi mai departe

Vă amintiți de Don Quixote care se lupta cu morile de vânt? Credeți că a reușit să iasă învingător din vreuna dintre bătălii? Așa suntem și noi când nu ne acceptăm trecutul sau lucrurile prezente din viața noastră pe care nu le putem schimba. Ne consumăm timpul și energia luptând aiurea.

Să iertăm. Nu cu superioritate, nu cu condescendență, nici măcar cu generozitate. În engleză există termenul ”to let go”, un fel de ”a lăsa să plece”. Lasă să plece atașamentul reprezentat de neiertare și ruminare a trecutului. Te ține legat și nu îți poți continua viața. Ierți pentru tine, nu pentru celălalt.

Cunosc o femeie frumoasă, cu o carieră în ascensiune, care a divorțat acum câțiva ani. Am întâlnit-o de curând. Mă așteptam să o văd stăpână pe ea și să aud că a mers mai departe. În definitiv încheiase o căsătorie care nu mai mergea. Am găsit-o încrâncenată. Când am întrebat-o ce mai face mi-a răspuns: rău. Am întrebat-o de ce și din povestirea ei alambicată am înțeles că era supărată că fostul soț este fericit. Îl șicanează cu mesaje și telefoane, iar el îi răspunde în același fel. I-am spus: uite ce frumoasă ești, ce bine ești văzută în locul în care lucrezi, ești sănătoasă, ai o casă… de ce nu poți merge mai departe, să îți vezi de viața ta? S-a încruntat la mine: nu pot, cum să îl las în pace după câte mi-a făcut?

Lasă să plece ce te ține pe loc, ce nu mai merge, ce nu te împlinește. Fă loc pentru nou. Alții ți-au greșit sau tu ai greșit altora. Face parte din viață. Let go.