În vechime, meiul a fost una dintre cele mai cunoscute și cultivate grâne, dar în timp a fost înlocuit cu alte cereale mai profitabile: grâul, orezul și porumbul. Producția și folosirea meiului a scăzut treptat. Dar în ultimul timp a reînceput să capteze atenția datorită versatilității sale, gustului și capacității sale hrănitoare. Mai ales cei care au o dietă fără gluten se bucură de beneficiile meiului, dar nu doar ei. Așa de multă atenție i se acordă meiului în ultimul timp, că anul 2023 a fost declarat de către Națiunile Unite drept Anul Internațional al Meiului. Acest lucru a avut loc la sugestia guvernului Indiei, una dintre țările mari consumatoare de mei.
Meiul este rezistent la secetă și în general nu este atacat de dăunători. Cultura meiului este importantă în anumite părți ale globului. În general nu este comercializat la scară mare, astfel încât nu a fost modificat genetic. Nu este îndeajuns de important pentru ca marile companii să fie interesate să investească în modificarea genetică pentru a obține recolte mai mari de mei. Deocamdată.
De ce să consumăm mei
Meiul nu este o cereală, ci o pseudocereală, adică o sămânță de iarbă. Este natural fără gluten, dacă îl consumăm ca atare, în produse preparate acasă. Produsele procesate pot conține gluten sau urme de gluten. Aluatul din mei nu se ”leagă”, deci are nevoie de ingrediente ajutătoare. Și aici lucrurile stau la fel ca la modificarea genetică. Meiul nu este prea cerut, cel puțin în România, așa că nu există prea multe produse procesate din mei.
Meiul este bogat în niacină, o enzimă importantă pentru organism. De asemenea, conține vitamine și minerale, ca vitamina A, vitaminele B, fosfor, potasiu, calciu, fier, zinc, antioxidanți. Are fibre, atât solubile, cât și insolubile. Ele ajută sănătatea intestinului prin hrănirea bacteriilor benefice și peristaltismul intestinal (combate constipația), și reduce colesterolul ”rău”. Este bogat în carbohidrați complecși și sărac în cei simpli. Carbohidrații complecși ajută la menținerea unei glicemii scăzute (nu crește curba glicemică prea mult după ingerare). Conține o cantitate importantă de proteine vegetale. Deci îl putem adăuga în alimentație și pentru această caracteristică.
Dacă avem o dietă fără gluten și am exclus cerealele care conțin această proteină (grâu cu toate derivatele sale, orz, secară), le putem înlocui cu succes cu mei. Astfel suplinim nutrienții eliminați odată cu acele cereale.
Dacă am ținut o dietă antiinflamatoare de excludere, putem încerca reintroducerea pseudocerealelor, inclusiv a meiului. În dieta Paleo părerile sunt împărțite în privința consumului de mei. Singurul parametru de care ar trebui să ținem cont este tolerabilitatea propriului organism. Uneori putem tolera anumite alimente în cantități mici, așa că nu ar trebui să excludem total o grupă de alimente, pentru toată viața. Putem determina gradul de tolerabilitate și ne putem bucura în continuare de vitaminele, mineralele, enzimele și alte bunătăți din acele produse. Doar excesul dăunează. Indiferent de cât de benefice ar fi unele alimente nimic nu trebuie consumat în exces.
Atenționări privind consumul de mei
În țările în care meiul este o parte de bază a dietei, cazurile de gușă și probleme cu tiroida sunt frecvente. În studiile efectuate s-a constatat că meiul conține goitrogeni. Alimentele care conțin goitrogeni sunt capabile să perturbe funcția tiroidiană prin inhibarea capacității organismului de a utiliza iodul.
Lista de alimente goitrogenice este mare, nu este doar meiul. Dacă aveți probleme cu tiroida, pe lângă mei, ar trebui să fiți atenți și la consumul de: manioc african, bok choy, broccoli, varză de Bruxelles, varză, conopidă, in, kale, gulie, muştar, piersici, arahide, semințe de pin, ridichi albe, ridichi roșii, spanac, căpșune, cartof dulce, napi, năsturel, fructe de pădure, vin roșu, produse din soia, cum ar fi tofu, tempeh, edamame și lapte de soia, ceaiuri, în special soiuri verzi, albe și oolong. Dacă aveți o boală de tiroidă și vă feriți de consumul de mei, ar trebui să vă feriți și de consumul alimentelor enumerate mai sus.
Un studiu a stabilit că tiroida este afectată atunci când meiul furnizează 74% din caloriile zilnice ale unei persoane. Deci este nevoie de un consum foarte mare de mei ca goitrogenii prezenți în el să afecteze activitatea tiroidei.
Despre conținutul în acid fitic. Acidul fitic este o substanță care se găsește în leguminoase, cereale, semințe și nuci. Se mai numește inozitol hexafosfat și IP6. Acest acid este principalul mod în care fosforul este stocat în aceste plante. Când se consumă acidul fitic, acesta se leagă de alte minerale pentru a crea fitați. Deoarece oamenii nu au enzime care să descompună fitații, nutrienții nu pot fi absorbiți în corp. Deci acidul fitic este un anti-nutrient, deoarece blochează absorbția anumitor minerale în organism. Când mâncăm alimente bogate în acid fitic, moleculele se leagă de anumite minerale din tractul digestiv, împiedicând absorbția acestora. Cele mai mari concentrații de acid fitic se găsesc în alimentele pe bază de plante crude și neprocesate.
Studii recente au arătat că efectul anti-nutrient al acidului fitic apare numai atunci când cantități mari de fitați sunt consumate într-o dietă care este deja lipsită de nutriție. De asemenea, afectează doar absorbția nutrienților consumați la aceeași masă. Deci ar trebui să vă feriți mai mult de alimentele procesate care sunt deja lipsite de nutrienți, decât de acidul fitic prezent într-o mâncare de fasole sau o pâine de mei.
Există modalități prin care se pot înlătura fitații în cea mai mare parte. Acestea sunt: încolțirea, gătirea, coacerea, înmuierea, fermentarea, dospirea. Persoanele care consumă în mod regulat cantități mari de acid fitic, cum ar fi vegetarienii și veganii, pot beneficia de consumul de potențiatori care absorb minerale, de exemplu usturoiul și ceapa. Aceste alimente cresc absorbția mineralelor precum fierul și zincul, contracarând efectul fitaților.
Cum să consumăm meiul
De preferat în alimente cât mai neprocesate. Meiul îl putem găsi în magazinele naturiste, fizice sau online. Îl găsim sub formă de semințe decorticate, din care putem prepara tocăniță, pilaf, supe sau pâine. Îl găsim și sub formă de făină, la un preț mai accesibil decât mix-urile fără gluten (așa cum am mai spus, meiul nu conține gluten). Din făină de mei putem prepara mămăligă, pâine, plăcinte și alte bunătăți de brutărie și cofetărie. Îl mai putem găsi sub formă de fulgi de mei pentru micul dejun.
Concluzii
Meiul este o pseudocereală. Deocamdată el nu este modificat genetic, spre deosebire de cerealele frecvent consumate la nivel mondial, așa că este mai sigur pentru consum. Conține toți nutrienții din grupa de alimente ”carbohidrați”, fără a conține gluten.
Deși este marcat că are goitrogeni, cantitatea ingerată ar trebui să fie foarte mare pentru ca aceștia să afecteze organismul. Ca să fac o comparație, cantitatea ar trebui să fie aceea în care se consumă pâinea în România, zilnic, la fiecare masă și cu orice aliment.
În privința acidului fitic, toate cerealele, semințele, nucile și leguminoasele îl conțin, meiul nu este o excepție. Există moduri foarte simple de a elimina acidul fitic înainte de consum. Ar trebui să acordăm atenție mai mare hranei lipsite de nutrienți pe care majoritatea oamenilor o consumă, decât ”pericolului” din fitați.
Nu eliminați meiul din alimentație doar pentru că ați citit câteva articole alarmiste pe net, scrise pentru a atrage click-uri și a face mai mulți bani. Dați-i o șansă, este unul dintre cele mai bune alimente pe care le puteți consuma, un aliment antic încă neatins de amprenta modernității.