Aveam niște sărmăluțe primite de la soacra mea și soțul meu bombănea că nu are mămăliguță care să se asorteze cu sarmalele. Eu nu mai mănânc porumb decât ocazional, o dată, de două ori pe an, când ies în oraș. Așa că nu mai am mălai în casă. Mi-am amintit că acum câțiva ani am făcut mămăligă de mei și a ieșit foarte gustoasă. Cum mei am mereu în cămară (semințe, făină, fulgi) imediat am pus de mămăligă. De mei!
Iată cum am făcut-o:
Am folosit o făină de mei integrală, măcinată nu foarte fin. Raportul de apă versus făină folosit a fost de 3/1. Am avut o cană mare, cu 350 de grame de apă, deci în total puțin peste 1 litru de apă. Cu aceeași cană am măsurat și făina. La aceste cantități am pus o linguriță cu vârf de sare. Am fiert această mămăligă de mei în tuci de fontă.
Am pus apa la fiert împreună cu sarea. Când a început să fiarbă am pus focul pe o treaptă medie, am adăugat făina și am amestecat încontinuu cu un tel metalic până a fost gata, 10-12 minute. După 5 minute a început să se închege, să capete o consistență cleioasă. Am continuat să amestec, pentru că altfel s-ar fi lipit de fundul tuciului și riscam să se ardă.
Am răsturnat mămăliguța pe o farfurie întinsă. Momentan s-a ”lățit” un pic, dar pe măsură ce s-a răcit s-a întărit.
Am făcut o cantitate prea mare de mămăligă de mei și am mâncat doar jumătate. A doua zi, din cealaltă jumătate am făcut niște crochete. Am tăiat fâșii de mămăligă rece de mei, le-am uns cu ulei de măsline, le-am presărat cu un condiment cu roșii uscate, chilli și oregano și le-am pus în cuptorul încins la 180 de grade Celsius, pe hârtie de copt, în tavă. Le-am lăsat 20 de minute pe o parte, le-am întors și le-am mai lăsat 20 de minute. Au ieșit crocante, foarte gustoase.
