Când mă gândesc la echilibru în minte îmi apare un balansoar din parc, din acela în care un copil se așază la un capăt, iar la celălalt capăt un alt copil. Pe rând, copiii se proptesc în picioare și își fac vânt astfel încât alternativ cei doi copii sunt când sus, când jos. Dacă cei doi nu au aceeași greutate, cel mai ușor dintre ei rămâne mereu în aer. Scopul pentru care a fost creat acel balansoar nu este atins. Doar dacă un al treilea copil se așază alături de cel mai ușor dintre copii balanța se poate echilibra. Sau rămâne destabilizată, de data aceasta spre celălalt capăt.
După cum se vede, echilibrul nu este ușor de atins, balansoarul se înclină mereu spre una dintre extreme. Oricât de mult s-ar dori, nu sunt doi copii care să aibă aceeași greutate. Ca să se poată juca în voie, să se proptească în picioare și să se bucure de posibilitatea de a fi când sus, când jos. Chiar atunci când au greutăți asemănătoare, cel mai greu dintre copii trebuie să depună un efort mai mare pentru a putea ajunge sus. Iar leagănul se înclină imediat înapoi, aducându-l la pământ.
Pentru a putea juca totuși jocul, mai există o posibilitate: al treilea copil se așază la mijlocul leagănului, acolo unde acesta este sprijinit bine în pământ, în punctul de echilibru. Sigur, nimic nu se schimbă, leagănul nu se mișcă. Dar dacă al treilea copil se mișcă încet pe latura unde este așezat copilul mai ușor, leagănul începe să se încline ca prin minune. Echilibrul este atins.
Definim echilibrul ca punctul median dintre două extreme. Pentru a fi în echilibru trebuie să te așezi între extreme, cât mai departe de ele, căutând punctul în care acestea sunt la egalitate. În DEX echilibrul este ”proporție, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta”. Concluzia este că armonia este consecința echilibrului.
Cum poți fi în armonie având o boală autoimună?
În cazul oamenilor, balansoarul are trei laturi: corp, minte, suflet. Într-o boală autoimună corpul este destabilizat, avem dureri, stări de rău, neputințe, senzații pe care nu le înțelegem. Așa percepem noi, că avem corpul destabilizat. De fapt, toate cele trei forme ale noastre sunt destabilizate, chiar dacă atenția ne este focusată pe corpul fizic. Avem nevoie de ceva efort pentru a sesiza că gândurile noastre s-au schimbat, iar starea emoțiilor nu mai este aceeași. Credem că acest lucru se întâmplă pentru că nu ne simțim bine fizic. Realitatea este exact pe dos: corpul suferă pentru că mintea și sufletul au suferit primele. Doar că nu am acordat atenție minții și sufletului, nu le-am înțeles, astfel încât suferința a ajuns în corp, unde nu o mai putem ignora.
Ați observat că atunci când avem emoții intense, emoții considerate negative, avem un puseu de boală sau ni se intensifică simptomele? Sau dacă suntem obosiți (mintea noastră este obosită) facem lucruri care nu ne fac bine. Mâncăm mai mult sau mai prost, bem alcool sau băuturi dulci și energizante, și nu ne mai putem coordona bine mișcările? Corpul suferă pentru că sufletul (emoțiile) și mintea (gândirea) nu sunt la cote optime.
Când una dintre laturi suferă, toate laturile suferă. Nu putem avea un corp armonios fără ca mintea și sufletul să fie armonioase. Dacă mintea este afectată, acest lucru se reflectă în corp și suflet. Dacă sufletul suferă, corpul și mintea vor suferi și ele. Măiestria constă în a ști de unde să începi echilibrarea.
**
Greșim când ne concentrăm doar pe corp atunci când avem dureri. Căutăm cel mai nou tratament medicamentos, cea mai bună dietă vindecătoare, iar uneori ne chinuim corpul căutând vindecarea. Dar în timpul acesta ignorăm că mintea și sufletul suferă.
Să căutăm cel mai bun remediu și pentru minte și suflet, nu doar pentru corp. De ce înclinăm balansoarul numit Ființa noastră doar spre extrema numită corp? Corpul este partea noastră vizibilă, astfel încât noi putem folosi această însușire pentru a măsura rezultatele efortului nostru de echilibrare și aducere a Ființei noastre întregi în armonie. Dar să ne concentrăm atenția asupra tuturor celor trei laturi ale balansoarului: corp, minte, suflet.