Cineva cu o boală autoimună mi-a spus că, pe drumul de evoluție și îmbunătățire, luptă cu defectele sale. Că are programul zilnic bine stabilit, pe puncte și ore, inginerește, dar că este foarte obositor și frustrant, pentru că nu reușește mereu să facă tot ce are în program și m-a întrebat cum fac eu, că la mine totul pare foarte ușor. I-am răspuns că eu nu mai lupt cu defectele mele, ci le transform în atuuri.
Noi credem că avem calități și avem defecte pentru că așa am fost educați. Dacă prin calități strălucim vizibil și putem face lucrurile ușor, defectele ne vin la fel de natural, dar noi ne rușinăm de ele și consumăm o grămadă de energie să le înlăturăm sau să le ascundem. Uneori ratăm momente importante în viață nu din cauza defectelor noastre, ci din cauza părerii noastre despre acele defecte.
Atuuri, nu defecte
Dar dacă transformăm acele defecte nu în calități, ci în atuuri? Vă amintiți de Cindy Crawford și alunița ei faimoasă? Sau de Marilyn Monroe și privirea ei languroasă care de fapt era din cauza defectului ei de vedere? Sau de Jennifer Beals care după ce și-a „perfecționat” nasul a redevenit o anonimă după ce strălucise în „Dirty Dancing”?
Atunci când nu ne asumăm Ființa întreagă, cu calități și defecte, nu suntem în echilibru, și pentru că ne e rușine cu defectele noastre devenim depresivi, anxioși, agresivi sau ne închidem între zidurile emoției nelăsând pe nimeni înăuntru. Ne va fi teamă că ceilalți ne vor vedea defecți, ne vor părăsi, ne vor bârfi sau vor profita de noi. Și vom fi invidioși pe alții care au opusul a ceea ce vedem noi ca defecte ale noastre. Nu suntem defecți. Ce-ar fi dacă am gândi defectele ca pe niște chestii firești, pe care să le folosim așa cum ne folosim de calități?
Eu sunt o mare timidă. Când eram copil nici numele nu mi-l puteam spune în public. Timidă rău 😊. Invidiam persoanele care vorbeau liber și firesc și mă vedeam o ratată că nu pot face și eu la fel. Acum am transformat invidia, o emoție negativă, în admirație, o emoție pozitivă, care îmi aduce bucurie. Admir oamenii care se exprimă fluent și autentic în fața unei audiențe și învăț multe de la ei. Și mi-am canalizat dorința de comunicare în primul rând în scris. Pentru că știu că am multe de spus, că sunt un om deschis, iar atunci când vorbesc cu oamenii, aceștia îmi spun că timiditatea mea emană autenticitate. Nu mai fug de oameni, nu mai invidiez și nu mă mai compar cu nimeni. Am o voce și o folosesc cum știu mai bine.
Nu suntem defecți
Ca să răspund întrebării puse la început: și eu îmi stabileam un program riguros, cu multe puncte pe listă, și mă frustram de fiecare dată, pentru că nu reușeam să îndeplinesc toate acele task-uri. Zilele erau o luptă continuă cu mine însămi, lista aceea era o sursă de nemulțumire, toată ziua eram pe fugă, iar seara cădeam lată. Sigur mai rămânea ceva nefăcut pe listă, așa că nici bucuria lucrului împlinit nu o aveam. ”Defectul” meu este că sunt foarte lentă, mai ales în treburile fizice. Până curăț eu o ceapă, altcineva termină ciorba 😊.
Asta e, boala m-a încetinit. Nu pot schimba această lentoare a mea, m-am frustrat, m-am biciuit, m-am enervat… și nu am rezolvat nimic. Acum fac așa: am un singur lucru major pe lista zilnică, în jurul căruia îmi alcătuiesc programul. Acel lucru este prioritatea zilei și trebuie făcut. Restul treburilor trebuie să se muleze pe acea prioritate.
Nu poți lupta cu tine însuți toată viața. Nu poți ascunde esența ta pentru mult timp. Aceste lucruri consumă multă energie. Acceptă-te așa cum ești, cu toate însușirile tale. Am fost învățați să gândim dual, în bine și rău. În cazul meu, societatea m-a învățat încă din copilărie că e bine să fii harnic, să te miști rapid, să faci multe lucruri, repede și bine, să nu stai (vă amintiți zicala: nu sta, că îți stă norocul?). Dacă te miști încet, iei pauze și nu poți face mai multe lucruri în același timp, ești considerat leneș, un defect major. Ești etichetat ”un rebut”. La fel și dacă ești timid. Dacă ai o boală autoimună. Dacă ești alcoolic. Egocentric. Dezorganizat. Singuratic. Uituc. Indisciplinat.
Nu ești un rebut, acestea nu sunt defecte, sunt însușiri pe care le poți folosi pentru creșterea ta și pentru a îi ajuta pe ceilalți, pentru a contribui la binele și frumusețea lumii. Nu suntem defecți, suntem Oameni.