Nu am știut să gătesc până la 30 de ani. În mintea mea mama era eternă și urma să îmi pregătească de mâncare toată viața. Dar ea s-a întors în lumea spiritelor prea repede, așa că am învățat să gătesc. Aveam caietul ei de rețete și mai aveam câteva prietene bune gospodine. Așa că am învățat destul de repede să fac mâncare cât de cât comestibilă. Însă după 10 ani am ales renunțarea la gluten și lactate în căutarea mea disperată de a scăpa de durerile cauzate de spondilită.
A trebuit să uit cam tot ce învățasem și să mă reinventez. Sigur, puteam să mă plâng că e prea greu, de ce e viața așa de aspră cu mine, cu ce am greșit, Doamne, de mă pedepsești, și să rămân cu ce știam.
Dacă nu aș fi făcut această schimbare, probabil aș fi fost o doamnă respectabilă între două vârste, cu câteva kilograme în plus, anchilozată de spondilită și plină de durere fizică și psihică. Sau… cine știe? Habar nu aveam la ce mă înham acum mai bine de 10 ani când am schimbat tot: job, alimentație, stil de viață, felul de a gândi. Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat în acest răstimp a fost să nu îmi regret alegerile și să nu ruminez la nesfârșit „dar dacă alegeam altceva?”.
Când am demarat proiectul Oana fără gluten eram în remisie, după zeci de ani de durere continuă. Am vrut să împărtășesc cu voi , bolnavii de spondilită sau alte boli autoimune, cum am intrat în remisie. Dorința mea de a ajuta a născut Oana fără gluten. Mă bucur nespus că am creat o comunitate de oameni optimiști, plini de viață și de dorința de a căuta modalități de a se simți mai bine.
*
Sunt întrebată mereu dacă într-adevăr nu mai consum gluten deloc, măcar așa, o felie de cozonac la Paște sau un covrig de foame. Nu mai știu exact ziua, dar era prin primăvara lui 2012 când mi-am zis: ia să văd dacă renunțarea la gluten chiar are efect. Eram în puseu de spondilită. Nici nu mă puteam apleca să mă închei la pantofi, aveam vreo 7-8 kg în plus care îmi apăsau pe articulații și în general aveam o stare de cacao. În câteva zile durerile s-au dus, am slăbit câte 1kg pe lună până am ajuns la măsura S și XS. Am intrat în remisie pentru prima oară și am început o nouă viață. Mi-a fost greu atunci, orice schimbare este grea, dar rezultatele m-au motivat să nu renunț.
Totul în viață ține de priorități. Ceea ce prioritizăm capătă cea mai mare bucată din timpul nostru. Uită-te ce anume din viață îți ocupă cel mai mult timp și vei afla ce prioritizezi tu, conștient sau inconștient. Nu spune că ți-ai dori altceva, cu ce te ajută să te plângi? Împuternicește-te și începe să îți organizezi viața și activitățile astfel încât să prioritizezi ce este important pentru tine. Și ce poate fi mai important decât sănătatea și starea ta de bine? Așa de mult mă bucur când primesc mărturii din partea cititorilor mei! Au înțeles cât de importantă este alimentația pentru ei și cât de mult i-a ajutat renunțarea la gluten! Mesaje pline de bucuria reușitei, de entuziasmul descoperirilor culinare și de speranță spre mai bine.
Ileana
”Bună dimineața!! Știți ce am constatat in timp ?! Că pot găti fără gluten si eram foarte speriată si bineînțeles am avut și multe rateuri!! Eram speriată si de costuri, apoi am renunțat la alimente procesate, gustări nesănătoase și alte prostii pe care dădeam o grămadă de bani!! Am descoperit preparate gustoase cu puține ingrediente, am descoperit gustul adevărat al legumelor si fructelor proaspete și nu acoperite de mixuri !! Surpriza a fost că deși mi se părea totul mai scump folosind ingrediente puține, dar calitative, bugetul s-a reglat si nu mai cheltui așa mult pe alimente procesate scumpe de proastă calitate si nocive!! Ps: acum să nu credeți că nu ne mai răsfățăm si noi din când în când cu ceva ,,interzis”. Zi faină si sănătate!!”
Alexandra
”Mă bucur enorm de aceste postări. Le aștept cu sufletul la gură. În ultimii 5 ani am renunțat de mai multe ori la gluten. Însă am tot revenit. Pentru mine e un proces lung și anevoios. Am renunțat cu mare ușurință la zahăr și carbogazoase de ani buni. Și la lactate și soia am reușit să renunț mai ușor. Am eliminat iar glutenul de câteva luni, însă am mai avut mici escapade care mă frustrează maxim. Dar voi reuși. E musai sa reușesc pentru ca viața fără gluten e ca o revelație. Mă simt atât de bine fără. Cred ca am fi mai sănătoși cu toții, dacă am fi educați in acest sens. Oamenii nu cred ca pot scapă de dureri sau alte afecțiuni, prin renunțarea la anumite alimente. Dar este adevărat!”
Tu ce prioritizezi în viața ta? Ce faci pentru binele și sănătatea ta?