La Institutul de Reumatologie, în sala de așteptare, este un televizor dat pe mute. Când am fost acolo ultima oară pentru evaluarea periodică era pe ProTV, unde se transmiteau non stop știri cu clădiri demolate, bombe și nenorociri. Nu știu cine alege ce se vizionează, dar nu m-am uitat, cât am așteptat să mă cheme medicul am citit și am studiat oamenii din jur. La mine acasă televizorul este pentru Netflix și Youtube. Lumea nu devine mai bună dacă urmăresc eu catastrofe.
*
A doua zi însă, cât am așteptat să primesc rezultatul analizelor și schema de tratament, televizorul acela era pe TVR. Când am ajuns, erau tot știri, lumea se vânzolea pe acolo, câte o asistentă ieșea să strige pe cineva, oamenii veneau și plecau… Activitate tipică de spital. Dar la un moment dat s-au terminat știrile și a început o mini emisiune, ca un powerpoint, cu poze și text. Biografia Doamnei Elvira Popescu. Cum s-a născut în București, ca fiică a unui negustor din Colentina, ce școli a făcut, cum a ajuns în Franța, ce oameni celebri a cunoscut, cum electriza mereu asistența, indiferent cât de bună sau proastă era piesa în care juca. Un Om adevărat, o Artistă care a schimbat lumea prin a sa Artă.
În acele 3-4 minute cât a durat filmulețul parcă timpul a stat în loc în sala de așteptare. Nimeni nu a intrat, nimeni nu a ieșit, nimeni nu a vorbit, toți priveam hipnotizați. Parcă Elvira Popescu, dincolo de mormânt, reușise încă o dată să electrizeze auditoriul. După ce filmulețul s-a terminat lumea a început să respire din nou. A fost un moment magic.
*
Am speranță. Că oamenii vor fi din nou uniți în jurul frumosului. Că ne vom asculta și inima uneori. Că ne vom lăsa din nou impresionați de Artă, că se va crea Artă, iar lumea o va observa. Că oamenii vor ieși din vârtejul cotidian și își vor lua iarăși timp să urmărească plutirea unei frunze, un mugure de cais care tocmai s-a deschis, un nor jucăuș pe cer, susurul unui izvor. Că vom percepe viața ca pe o aripă de fluture ce ne poartă pe cele mai frumoase flori. Că vom înceta să ascultăm gălăgia din jur și ne vom auzi liniștea dinăuntru.