Ricotta este o brânză dulce, cu conținut scăzut de grăsime, cremoasă și versatilă. Această variantă este fără gluten și lactate, nefermentată. Nu este rețeta mea originală, am găsit-o, cu mici variațiuni, pe mai multe site-uri. Se pare însă că metoda mea a produs cea mai mare cantitate de brânzică, din 200 de grame de migdale, 1 litru de apă și 2 linguri de suc de lămâie am obținut 580 de grame de ricotta vegetală. Am păstrat și zerul scurs, din care am făcut o supă cremă de legume, nimic nu s-a pierdut. Din ricotta, o parte am folosit să fac o minunată lasagna de vară, fără coacere, răcoroasă, iar din cealaltă parte o dulcegărie cu fructe.
Ingrediente
- 200 de grame de migdale crude
- 2 linguri de suc de lămâie
- 1 litru de apă
Mod de preparare
Punem migdalele la înmuiat câteva ore (se pot lăsa între 4 și 24 de ore), le curățăm de pielițe, le spălăm bine, apoi le dăm prin blender împreună cu apa. Inițial eu am pus mai puțină apă, apoi am adăugat treptat și restul. Avem nevoie de un blender puternic, pentru a obține un lapte spumos, omogen, fără bucățele de migdale rămase. Turnăm laptele obținut într-o cratiță, pe care o punem pe foc și îl încălzim până începe să aburească, fără a ajunge la punctul de fierbere, ci până la 80-90 de grade Celsius, când se îngroașă. Închidem focul, punem sucul de lămâie și amestecăm un pic. Vom observa că începe să se formeze brânzica, dar noi punem capacul și lăsăm vreo 2 ore, sau până se răcește.
Punem o sită mare deasupra unei oale, și în ea un tifon împăturit. Cu un polonic punem încet conținutul cratiței în tifon, strângem apoi capetele tifonului și îl atârnăm undeva, cu oala dedesubt, ca să colecteze zerul. Cum făcea bunica cu brânza de vaci. Eu am lăsat să se scurgă vreo oră, am strâns ușor tifonul să se mai scurgă un pic, apoi am răsturnat ricotta vegetală într-o caserolă cu capac și am pus-o la frigider. Am colectat și zerul în altă caserolă cu capac, așa cum am spus. Se păstrează 3-5 zile la frigider.