Ce mai înseamnă mâncat nesănătos? Înseamnă o relație nesănătoasă cu hrana, cu mâncarea noastră cea de toate zilele. Mâncăm de plictiseală, mâncăm ca să acoperim o durere emoțională, sărbătorile religioase le celebrăm cu mâncare în exces, suntem manipulați să cumpărăm și să consumăm mâncare, ne creăm dependențe față de anumite alimente.
Strămoșii noștri aveau o altă relație cu mâncarea spre deosebire de noi. Nu aveau preparate sofisticate și ingrediente exotice, mâncau doar ce le oferea pământul natal, mâncau puțin, consumau carne doar ocazional si mâncau alimente sezoniere. Într-adevăr, ei trăiau mai puțin decât noi, dar în scurta lor viață nu aveau boli legate de alimentație. Noi trăim mai mult, dar suntem măcinați de diabet, boli cardiovasculare, obezitate, boli autoimune, depresie, alzheimer… Toate aceste boli au legătură cu alimentația.
Ar trebui să mâncăm doar cât să ne acoperim nevoile nutritive. Asta într-o lume ideală, pentru că demult nu se mai întâmplă asta. Într-o oarecare măsură este ok să mâncăm de plăcere. Și este ok să mâncăm CU plăcere. Nu degeaba ni s-a dat simțul gustului. Să ne bucurăm de el, dar în corelație cu simțul măsurii. E ok să calmăm o durere sufletească cu ciocolată sau înghețată, dar să conștientizăm că facem asta, să nu exagerăm și să nu facem un obicei zilnic din mâncatul emoțional, să controlăm cantitatea ingerată.
Adevărul trebuie căutat undeva pe la mijloc, în moderație și echilibru. Să ne bucurăm de mâncare, dar să nu facem o obsesie din ea. Să fim recunoscători că e abundență, dar să nu facem abuz. Să recunoaștem ce ne face bine și ce ne face rău în alimentație, să ne ascultăm corpul și să nu urmăm orbește căi bătătorite de alții. Să conștientizăm că uneori mâncăm ca să acoperim un gol emoțional și nu pentru că avem nevoie structural de hrană în acel moment. Să mâncăm ca să trăim, nu să trăim ca să mâncăm.