Ce mai înseamnă mâncat nesănătos? Iată o altă idee: când credem că mâncăm sănătos consumând alimente în care au fost înlocuite ingredientele naturale, dar considerate nesănătoase, cu variante artificiale.
Alimentele ”fără grăsimi”
Am mai vorbit despre alimentele așa zise „fără grăsime”, din care grăsimea a fost înlocuită cu zaharuri. Nu e teoria conspirației, ci fapt dovedit, că în anii ’60-’70 industria zahărului a plătit sume colosale pentru studii care „demonstrau” că grăsimea e rea pentru sănătate, nu zahărul.
Rezultatul? Explozia de obezitate, boli cardiovasculare, boli autoimune, diabet, Alzheimer și altele. Omenirea a devenit dependentă de gustul dulce. Pentru că, da, zahărul dă dependență, la fel ca un drog.
Alimentele ”fără zahăr”
Iar aici tot industria zahărului a găsit „salvarea”, pentru că ne vrea binele, nu-i așa? A înlocuit zahărul din produse cu îndulcitori.
Primul îndulcitor a fost descoperit în 1879, de un chimist rus care încerca să inventeze o nouă vopsea utilizând derivați pe bază de cărbune. Ajungând el acasă într-o zi a observat că mâncarea servită de soția sa era foarte dulce și a întrebat-o dacă a pus vreun ingredient nou. Cum ea a răspuns că nu, a realizat că gustul de dulce intens venea de pe mâinile sale. S-a întors în laborator și a cercetat compușii cu care lucra până a descoperit printre ei gustul dulce.
Astfel a apărut zaharina. Zaharina este de 300 de ori mai dulce decât zahărul și nu conține calorii. Aici se termină beneficiile sale, pentru că ea ne ține dependenți de gustul de dulce mai mult decât zahărul. Ne face să ne dorim ca tot ce mâncăm să fie dulce. Așa că industria alimentară s-a conformat, aproape nu găsim produse alimentare care să nu conțină zahăr sau înlocuitorii săi, până și murăturile au zahăr adăugat. Puteți vedea pe etichete, tot ce se termină în -ină, -ol și -oză e zahăr sub diferite forme.
Între timp s-au descoperit și alți îndulcitori artificiali, cărora li s-a făcut intens reclamă. Unii au fost interziși ulterior, după o perioadă de folosire, pentru că s-a demonstrat că produc boli grave. Zaharina a rămas și este recomandată diabeticilor în toate regimurile concepute pentru ei. S-a suspectat că poate produce cancer de vezică, dar nu s-a demonstrat prin studii. În loc să se încerce educarea diabeticului să nu mai dorească dulce, se accentuează dependența prin recomandarea de îndulcitori, care sunt mult mai dulci decât zahărul.
Stil de viață sănătos, nu înlocuitori de grăsimi sau zahăr
Atunci când ne dorim să cumpărăm produse care natural conțin grăsimi sau zahăr, dar în care aceste componente au fost extrase și substituite cu înlocuitori, de fapt trișăm. Când căutăm rețete de prăjituri ”fără zahăr”, de fapt vrem să păcălim. Pe cine păcălim? Pe noi. Pentru că nu ne asumăm schimbarea alimentației. Vrem să mâncăm la fel, și ne închipuim că dacă vom consuma produse cu înlocuitori, ca prin minune vom slăbi, iar analizele de sânge se vor normaliza.
Pentru diabeticii de tip II, care reprezintă 90% din bolnavii de diabet, există o predispoziție genetică, dar aceasta poate fi contracarată prin adoptarea unui stil de viață care implică o greutate corporală normală, mișcare și o alimentație adecvată caloric, renunțarea la carbohidrații proveniți din cereale rafinate, băuturi dulci și orice sursă de zahăr ascuns. De cele mai multe ori doar trecerea la acest stil de viață este de ajuns ca diabeticul să ducă o viață normală, fără medicație. Dar cine se îmbogățește dacă oamenii nu cumpără medicamente, ci pătrunjel?
**
Gândiți-vă la ce am scris atunci când cumpărați un suc cu 0 calorii, fără zahăr, sau un borcan de muștar în care zahărul este al doilea ingredient din listă. Citiți ingredientele de pe etichetele produselor și educați-vă gustul. Dacă un produs nu este din categoria ”dulciuri” atunci zahărul sau înlocuitorii săi nu au ce căuta acolo. Iar un produs cu înlocuitori este un produs ultraprocesat care nu are ce căuta în alimentația noastră.
Puteți citi prima parte aici.