Cine e bun și cine e rău? Poveste cu tâlc


Distribuie

Era odată un cerșetor orb. El stătea la marginea drumului în fiecare zi. Periodic trecea pe acolo omul bun și, din puținul pe care îl avea, din milă, îi dădea cerșetorului orb câte un bănuț. Cu acel bănuț cerșetorul putea să își cumpere câte un colț de pâine veche, să își potolească foamea cât de cât.

Odată, a trecut pe acolo un om obișnuit. Văzându-l pe cerșetorul orb, acesta îi zise: ”Cerșetorule, nu vrei să vii la mine? Am o gospodărie mare și aș avea nevoie de ajutor. Vei căpăta un loc să dormi, mâncare bună și ceva bănuți”.

Cerșetorul îi răspunse: ”Eu nu pot să muncesc! Sunt orb și plâng toată ziua! Soarta a fost nedreaptă cu mine! Sunt orb, deprimat și mă doare inima de supărare! Nu pot să muncesc!”.

Omul nostru obișnuit a dat din umeri și și-a văzut de drum.

După un timp, omul bun a încetat să îi mai dea bănuțul cu care cerșetorul se obișnuise, așa că acesta mai abitir plângea, acum fiindu-i și foarte foame.

Trece pe acolo omul rău. Văzându-l pe cerșetor, începe să îi adreseze vorbe grele: ”Toată ziua stai pe marginea drumului și cerșești! Faci umbră degeaba pământului! Ești un gunoi!” și alte vorbe urâte. Și la plecare i-a mai dat și un șut.

Cerșetorul orb, lovit, ocărât, mort de foame, a avut o revelație, și-a dat seama că omul rău avea dreptate!

Și aici avem două variante: prima, se duce și se aruncă de pe un pod, caz în care povestea noastră se încheie aici, iar a doua variantă, pe care vrem să o scoatem în evidență, s-a ridicat din țărână și l-a căutat pe omul obișnuit. L-a rugat să îl primească să muncească la el, așa cum îi propusese inițial.

Era orb și nu știa să facă nimic, așa că la început i-a fost greu, dar nu s-a lăsat. A învățat să facă munci din ce în ce mai grele, omul obișnuit era mulțumit de munca lui, iar el se simțea din ce în ce mai bine. Nu mai era deprimat, nu îl mai durea nimic, zâmbea și râdea din ce în ce mai des.

Într-o zi pe la omul obișnuit a venit în vizită doctorul. Văzându-l pe orbul nostru, i-a spus că îi poate reda vederea cu o simplă operație, iar această operație îl costă 100 de bănuți. Orbul strânsese banii câștigați prin munca lui, așa că și-a putut plăti operația, aceasta a reușit, așa cum spusese doctorul, iar orbul a început să vadă.

Acum iar avem două variante: prima, a rămas în continuare să muncească pentru omul obișnuit, pentru că el atâta știa să facă, era multumit, iar omul îl rugase să rămână, caz în care povestea noastră se încheie aici, sau a doua variantă, a vrut să cunoască lumea, să vadă și să înteleagă mai mult, și știa că poate face asta, pentru că dintr-un cerșetor orb și deprimat în țărâna de pe marginea drumului, acum era un om întreg, cu bucurie de viată, putere de muncă și ceva bănuți în buzunar.

Înainte să plece în lume s-a dus să îl caute pe omul bun și să îi mulțumească pentru bănuții dăruiți de acesta, bănuți cu care își cumpăra pâinea veche cu care își potolea parțial foamea când era cerșetor. L-a găsit și cu lacrimi în ochi i-a mulțumit cu recunoștință.

Omul bun, supărat, i-a zis: ”Ce să fac eu cu mulțumirile tale? Ți-am dat ție bănuți, și acum eu nu am pâine la copii! Ar trebui să îmi dai și tu mie acum!”. Fostul cerșetor orb, OMUL, i-a dat o parte din banii lui.

Omul bun zise: ”Sunt puțini, nu îmi ajung să iau pâine la copii!”. Atunci OMUL i-a zis: ”Uite, eu am muncit la omul obișnuit, dar voi pleca, așa că poți merge să muncești acolo”.

Omul bun îi răspunse: ”Eu nu pot să muncesc acolo, am copii de crescut și nu am timp”. OMUL i-a zis că nu mai are alți bani să îi dea și a plecat, în timp ce omul bun striga după el că l-a ajutat și asta îi e răsplata? Ce nerecunoscător!

Mergând el spre gospodăria omului obișnuit să își ia lucrurile și să plece, se întâlni cu omul rău. I-a povestit acestuia ce impact au avut asupra lui cuvintele grele pe care i le adresase. Omul rău, auzindu-l, s-a luminat la față și îi spuse: ”Ce mă bucur pentru tine! Așa supărat eram când treceam pe lângă tine și vedeam că te mulțumești cu bănuțul omului bun și bucata aia de pâine mucegăită! Eu l-am trimis pe omul obișnuit să îți ofere de lucru! Eu l-am rugat să nu te dea afară când mai greseai câte ceva! Am avut încredere că vei reuși! Acum du-te în lume, OMULE, și trăiește!”

Suntem confuzi? Nu mai știm cine e om bun și om rău? Nu e treaba noastră să știm asta. Treaba noastră e să trăim nejudecându-i pe alții. Viața nu e o telenovelă cu personaje bune și rele. Toți suntem OAMENI, cu bune și rele, cu lumină și întuneric, cu fapte bune și greșeli.