Există niște studii care aduc în atenție legătura dintre bolile autoimune care implică osul și articulația, spondilita anchilozantă (SA) și poliartrita reumatoidă (RA), și deficitul de potasiu. Nu e clar dacă acest deficit este o consecință a bolii sau mai degrabă este un efect advers al medicației, corticosteroizi și AINS. Acest deficit de potasiu duce la exarcerbarea durerilor, precum și la complicațiile cardiovasculare și osteoporoza cunoscute ca fiind asociate acestor două boli debilitante, SA și RA. De asemenea, oboseala inexplicabilă, palpitațiile, slăbiciunea musculară, precum și durerile de la nivelul mușchilor pot fi tot din cauza deficitului sau dezechilibrului de potasiu.
Doza zilnică recomandată de potasiu este de 3,5 grame pe zi, dar pentru cei cu SA și RA se recomandă până la 5-6 grame pe zi. Administrarea de suplimente cu potasiu poate fi periculoasă și poate strica și mai mult echilibrul electroliților în organism. Dar nici nu avem nevoie de suplimente dacă dieta noastră conține în mod natural acest mineral.
*
Sunt o mulțime de alimente care conțin potasiu și pe care le putem include în dieta noastră zilnică. Se pare că cea mai mare cantitate de potasiu o conține sfecla roșie, atât rădăcina, cât mai ales frunzele. Și spanacul, avocado, nucile, roșiile, bananele, fasolea verde, dovlecelul, cartoful dulce, pătrunjelul, caisele, pepenele, tonul, somonul, carnea de porc conțin potasiu.
Atunci când nu este menținut echilibrul adecvat între calciu, sodiu și potasiu, inima, rinichii, mușchii și oasele noastre suferă. Dar omul modern mănâncă prea multă sare. Asta nu ar fi chiar un capăt de țară, dar consumă prea puțin potasiu, care ajută la menținerea echilibrului sării. În alimentele vii, neprocesate, echilibrul sodiu-potasiu există în mod natural. Adică dacă mâncăm o salată sau un fruct, avem în ele și sare și potasiu, nu trebuie să ne batem capul cu echilibrul acido-bazic, presiunea osmotică și anabolismul proteinelor.
Natura a pus în legume și fructe tot ce trebuie. Dar în alimentele procesate este prea multă sare și prea puțin potasiu. Astfel, sarea se acumulează în corp și nu se mai elimină. De acolo încep toate minunățiile de boli care macină acum omenirea: hipertensiune arterială, diabet, boli cardiovasculare, boli autoimune si altele.
*
Așa cum spuneam și despre zahăr și gustul dulce, și sarea dă dependență. Sunt oameni care pun sare în mâncare fără să guste în prealabil, e un automatism. Ne-am obișnuit să mâncăm foarte sărat, iar sarea acoperă toate celelalte gusturi.
Când am avut covid, câteva zile nu am putut simți decât gustul sărat sau amar al alimentelor. Într-o dimineață am mâncat o bucățică de șuncă și am simțit ca și cum aș fi introdus în gură o lingură cu sare. A fost groaznic. Asta m-a făcut să îmi reconsider relația cu sarea.
Noi ar trebui să consumăm zilnic nu mai mult de 3-5 grame de sare, adică o linguriță scuturată bine. Toate alimentele conțin sare, și cele din natură și mai ales cele procesate. Degeaba OMS le-a recomandat procesatorilor să reducă sarea adăugată din produsele lor. Nu mai pot face asta pentru că nu le-ar mai cumpăra nimeni. Oamenii deja sunt dependenți de sare, plus că acele produse nu ar mai avea niciun gust. Natura știe ce să pună în produsele sale, nimeni nu o poate imita.
*
Păi și noi ce să facem? La fel ca la dependența de zahăr, dezvățul se produce treptat. Întâi începeți să nu mai puneți sare pe legume. Legumele au un gust minunat, nu au nevoie de potențiatori. Când mănânci o ceapă, o roșie sau un castravete nu e nevoie să pui sare pe ele.
Apoi cumpărați mai puține prostii sărate din comerț, nu mai puneți sare în farfurie înainte să gustați, mâncați câte o legumă crudă la fiecare masă pentru aportul de potasiu, folosiți condimente aromate sau picante în loc de sau împreună cu mai puțină sare. Ca în orice din viață, metode există, doar deschidere să fie. Mâncarea are un infinit de arome, dar majoritatea dintre noi simțim doar dulce și sărat. Păi nu e păcat?