Uneori amân postarea unor rețete noi pentru că nu știu cum să le numesc. Așa s-a întâmplat și cu această cremă de migdale, m-am învârtit în jurul cozii căutând un nume și tot ce am reușit vedeți în titlu. Marketingul doare 
. Asta e, nu are un nume atrăgător, dar e gustoasă, untoasă, destul de simplu de făcut, se poate întinde pe pâine, se poate pune într-un cartof copt, pe paste fără gluten sau orez, se poate folosi în multe feluri.
Ingrediente
- 50 de grame de migdale
- 40 de grame de ulei de cocos extravirgin
- 5 grame de fulgi de drojdie inactivă
- Sare după gust
- O lingură de starter de iaurt
- 40 de grame de apă călduță
Mod de preparare
Se pun la înmuiat migdalele minimum 12 ore. Se pot lăsa și mai mult, nu se supără. Se spală bine, într-o sită, apoi se curăță de coajă. Se spală iar. Se dau prin blender cu cele 40 de grame de apă călduță. Eu am un mini blender pentru cantități mici. După ce migdalele au ajuns o pastă grosuță, adăugăm starterul de iaurt, sau dacă nu avem, punem o lingură de zeamă de lămâie. Nu e același lucru, dar dacă nu avem starter, ne descurcăm cum putem. Lăsăm la fermentat 48 de ore la temperatura camerei, într-un borcan curat, de sticlă, acoperit cu un șervețel legat cu elastic. Vom observa că începe să crească, să se umfle, cam după 12 ore. Dacă nu se întâmplă asta mutăm borcanul pe calorifer sau într-un alt loc cald, până începe să fermenteze, apoi îl ducem înapoi la temperatura camerei. După 2 zile de fermentat, punem iar pasta de migdale în blender, adăugăm uleiul de cocos extravirgin, lichid, adică așa cum e el vara, sau pus într-un castronel, iar castronelul în apă caldă până se topește, iarna. Se pun și fulgii de drojdie inactivă și sarea. Blenduim până se omogenizează, mai potrivim de gust dacă e nevoie, apoi răsturnăm într-un recipient cu capac și lăsăm la frigider. În câteva ore se va întări până la consistența unei margarine, știți voi, din aia pe care o întinzi direct pe pâine după ce o scoți din frigider, nu ca untul după care aștepți minute bune dacă nu vrei să îți spargi capul cu el. Nu am vrut să exagerez cu condimentele, am pus doar sare și fulgi de drojdie inactivă pentru un gust ”curat”, simplu. Se poate mânca singurel pe pâine prăjită, sau acompaniat de altceva: șuncă, salam uscat, omletă, dovlecel la grătar sau ce altceva vă mai trece prin cap.
Să vă spun despre uleiul de cocos extravirgin. Eu îl folosesc pentru alimente de felul acesta, nepreparate termic, sau îmi pun în cafea câte o linguriță. Pentru preparatele gătite folosesc ulei de cocos pentru gătit, e mai ieftin. Uleiul de cocos extravirgin poate fi destul de costisitor, unele branduri mi se pare că exagerează cu prețurile, dar se găsesc oferte pe site-uri pentru toate buzunarele. Mie un borcan de 500 ml îmi ajunge și 2 luni.
