Sunt așa de mică încât trebuie să ridic mâna să mă vadă ușa automată din supermarket. Sunt așa de mică încât trebuie să țopăi în lift ca să pornească. Sunt așa de mică încât îmi cumpăr tricouri cu ”my bestie is the best” de la raionul pentru fetițe de 11-12 ani. Sunt așa de mică încât am doar sandale cu buburuze și adidași cu arici. Dar… Sunt așa de mică încât ies imediat în evidență. Sunt așa de mică încât am fost nevoită să învăț să cos ca să îmi scurtez pantalonii și mânecile cămășilor și pardesielor, așa că acum am un skill în plus. Sunt așa de mică încât nu poți să mă uiți.
Orice monedă are două fețe, nu există noapte fără zi, lumină fără întuneric. În orice bine există și ceva rău, și în orice rău există și ceva bine. În orice situație există și avantaje și dezavantaje.
”Aia mică” e brandul meu. Oamenii se referă așa la mine cu afecțiune, pentru că și eu mă privesc cu afecțiune. Putem modela unele aspecte ale corpului nostru, iar altele nu le putem modifica. Atunci când ne acceptăm și ne iubim putem conștientiza cu înțelegere ce nu putem schimba și putem acționa cu tenacitate, dar și compasiune asupra părților din noi care pot fi îmbunătățite.
P.S: Mi se mai spune și ”chihuahua” 