Suntem înclinați să percepem lucrurile în alb sau negru. Așa este natura umană. În loc să încercăm să privim în jur și să înțelegem și punctul de vedere al celorlalți, noi căutăm confirmarea propriei noastre viziuni. ”Ei” sau ”noi”. ”Noi” suntem mai buni decât ”ei”, de aceea tot ce fac ”ei” nu e normal. ”Ei” sunt proști, ar fi bine să facă ce facem și zicem ”noi”, că așa e bine. Nici nu merită să ne pierdem timpul să ascultăm ce au de zis. Ce avem ”noi” de zis e mai important și desigur adevărul corect și complet. Nicio bucățică din valorile ”lor” nu e corectă. Valorile ”noastre” sunt mai bune, mai înălțătoare, singurele valori ce ar trebui urmate de toată lumea, inclusiv de ”ei”.
Începutul
Acum 18 ani, după ce m-am plâns de dureri la sâni, am fost îndrumată de endocrinolog să fac o mamografie. Am făcut, diagnostic mastoză fibrochistică. Am primit un tratament cu picături și unguent pe bază de plante și progesteron. Vedem cum evoluează starea fizică, dacă mai am dureri. Starea mea s-a îmbunătățit.
Continuarea
Peste vreo 6 ani, am fost îndrumată să fac o nouă mamografie și apoi o ecografie mamară. Medicul care mi-a interpretat ambele analize m-a trimis la un chirurg oncolog.
Am avut un șoc când am intrat în Institutul de Oncologie. Haosul. Orele de stat la coadă la acel chirurg, împreună cu alte femei deja operate, cu mastectomie totală sau parțială, unele venite pentru o a doua operație, sau a treia. Și vederea unor femei cu corpul mutilat de operații sau deformat de chimioterapie, cu capul acoperit cu un batic, palide și fără sprâncene.
Dar cel mai mare șoc a fost atunci când am intrat în cabinetul medicului. Asistenta m-a trimis împreună cu alte femei, să mă dezbrac în viteză și să ies în fața medicului. Două minute a durat consultația. După mai multe ore de stat la coadă pe culoar, în picioare, alături de alte zeci de femei. Două minute în care m-a palpat puțin, în timp ce stăteam aliniată în rând cu alte femei. Dezbrăcate până la brâu.
Nu s-a uitat pe mamografie, ecografie sau interpretarea medicului la care fusesem anterior. Mi-a zis să iau legătura a doua zi dimineață cu medicul asistent. Să am bagajele de internare pregătite și să nu iau aspirină, pentru că mă va opera chiar mâine, iar aspirina favorizează sângerarea. Îmi va extirpa sânul drept, iar din cel stâng să vadă, poate va putea salva o porțiune, ca reconstrucția să poată fi făcută ulterior, după vindecare. Asta mi-a zis, apoi m-a expediat. Asistenta mi-a vârât în mână un post-it cu numele și numărul de telefon al medicului asistent. Și mi-a mai zis să mă îmbrac repede și să ies, că e coadă mare la ușă.
Eram singură acolo, nu știu cum am ajuns acasă, noroc că stau aproape de Institut. Nu îmi amintesc dacă înainte să ajung acasă sau după am izbucnit în plâns. Nu îmi amintesc nimic din ce am făcut până a doua zi când am ajuns la serviciu. Cred că nu m-am oprit din plâns până atunci. Am povestit colegelor ce s-a întâmplat.
Salvarea
O colegă mi-a spus că tocmai a fost la o doctoriță care i s-a părut foarte bună. Să merg la ea pentru o a doua opinie, să nu mă duc să mă operez încă. Mă uitam la ea și nu înțelegeam nimic, eram încă în șoc. Ea mi-a făcut programare și a insistat la telefon ca doctorița să mă primească în aceeași zi.
Uneori îngerii noștri păzitori constată că avem nevoie de un boost de ajutor, iar în acea zi îngerul meu a avut multă treabă cu mine. Acea doctoriță s-a uitat pe mamografie, apoi mi-a făcut o nouă ecografie, care a durat în jur de o oră. După aceea mi-a spus că nu vede niciun motiv pentru o operație de urgență. Mi-a explicat că la mamografie se văd doar o parte din modificările sânului, la ecografie o altă parte, iar pentru un diagnostic complet e nevoie de ecografie, mamografie și RMN. M-a îndrumat să fac RMN, iar dacă medicul de acolo, după ce va corobora toate cele 3 analize imagistice, va indica operația, atunci voi ști sigur dacă aceasta e necesară, și ce fel de operație. Sunt o mulțime de feluri de operații parțiale, nu toată lumea se repede să extirpe tot.
După RMN am primit diagnostic de modificări probabil benigne, urmărire a diagnosticului peste 6 luni, apoi se va ști sigur, în urma eventualelor modificări care pot apărea în aceste 6 luni. Am repetat ecografia peste 6 luni, apoi peste alte 6 luni, iar peste 2 ani am repetat toate cele 3 analize imagistice: mamografia, ecografia și RMN. Nu s-a modificat nimic, aceea e structura sânilor mei, foarte densă și cu modificări de mastoză fibrochistică și fibroadenoame.
Și acum, după încă alți 10 ani, sânii mei arată la fel, ecografic și mamografic. Nu suntem mașinării trase la indigo pe bandă rulantă. Fiecare OM este unic, nu un bolnav înscris sub un cod, nu o fabrică de părți de schimb, din care dacă scoatem ceva la repezeală, putem înlocui cu altceva.
Concluzie
Nu îmi este ușor să mă expun așa, am ezitat mult dacă să scriu sau nu această întâmplare din viața mea. Dar am considerat că poate fi util în această perioadă, în care fiecare consideră că are dreptate. Mi-am amintit că atunci când am întrebat-o pe doctorița la care am fost, și la care merg în continuare (e printre puținii doctori a cărei opinie o valorizez în totalitate) atunci când am întrebat-o dacă să repet mamografia după 6 luni sau un an, mi-a spus că nu, este o investigație invazivă și nu ar trebui repetată anual. Doar dacă ecografia sugerează modificări voi face mamografie. Ecografia și RMN sunt neinvazive, dar RMN e destul de scump, așa că fac întâi ecografie mamară.
Nu știu de ce este recomandată mamografia ca investigație inițială, și nu știu de ce este recomandată anual. Multe femei au un disconfort major atunci când fac mamografie. Nu e plăcut să ți se strivească sânii între acele tăvițe. Sunt și alte investigații dureroase sau neplăcute, ca endoscopia sau colonoscopia, care acum se fac sub anestezie totală sau parțială. Am făcut endoscopie de mai multe ori, fără anestezie nu e plăcut.
Dar până să ajungi la aceste investigații, faci altele, noninvazive, din sânge sau din scaun, și ca ultimă instanță este recomandată o investigație dureroasă, periculoasă sau iradiantă. Așa și mie, ca pacient, mi-a fost recomandată ecografia mamară ca investigație inițială, atunci când a fost cazul. Nu e nevoie să ne supunem unei investigații dureroase și iradiante dacă nu este cazul, în niciun caz o dată pe an. Să mergem la control, o dată pe an, dacă avem modificări sau după menopauză, să ne programăm pentru o consultație și o ecografie mamară.
Nu intru aici în discuții despre costuri, acestea nu sunt mici, iar investigațiile la sâni se fac doar în anumite zile din cadrul ciclului lunar. Eu nu am reușit să mă programez în acele câteva zile. Nici peste 3-4 luni nu reușeam să fac RMN decontat, așa că am făcut cu bani, și nu costă puțin. Dar mi-am permis, pentru alte femei costul unei asemenea investigații este o problemă în plus adăugată.
Aceasta este experiența mea cu investigațiile medicale la nivelul sânului. Probabil că celelalte probleme de sănătate m-au întărit, sau poate că nu realizez ce ravagii a produs această experiență la nivel psihic. Este lumea mea personală. Fiecare avem nivelul nostru de înțelegere și fiecare ar trebui să alegem pentru noi. Și să avem compasiune pentru ceilalți, chiar dacă nu înțelegem ce îi mână în viață și ce valori au. Omul este o ființă complexă, nu poate fi privit doar în alb și negru, toți suntem colorați în diferite nuanțe de gri.