Când am început eu să mănânc fără gluten, în epoca precambriană, nu erau prea multe informații despre făinurile fără gluten, cum se comportă în aluaturi, ce gust au, la ce temperaturi să le folosim, etc. Nu vorbesc despre mixurile speciale pentru pâine, patiserie sau universale, ci despre făinurile naturale. Prima dată am învățat cum să folosesc făina de orez, apoi am descoperit făina de mei, pe care o ador în pâine, făina de năut cu mirosul specific și culoarea cenușie, făina de soia, la care am renunțat totuși, făina de migdale, pe care mi-o prepar singură, făina de hrișcă, iar de curând am început să folosesc făina de cocos și făina de tapioca, de fapt amidonul de tapioca, pentru că făina pură e cam scumpă. Fiecare din aceste făinuri se comportă diferit în aluaturi, fie că sunt aluaturi turnate sau, mai ales, aluaturi elastice, ca cele de plăcintă sau pâine. La început reușeam să stric ingredientele, făceam chestii care nu mai puteau fi salvate și mă ofticam, pentru că făinurile astea sunt destul de scumpe. Acum nu o mai fac așa de oaie, chiar dacă nu iese exact ce voiam eu să iasă, tot scot ceva comestibil, ”simt” aluatul, știu ce îmi cere, așa că dacă nu ies gogoși pufoase la cuptor, sigur ies niște biscuiți plați, dar aromați și fragezi, care se pot mânca simpli sau unși cu gem sau ciocolată. De data asta am făcut banalele clătite cu făină de cocos și tapioca, cu un strop de praf de copt pentru pufoșenie și apă simplă cât mi-a cerut.
Ingrediente
- 2 ouă
- 2 linguri de făină de cocos
- 2 linguri de făină de tapioca
- Un praf de sare
- Un sfert de linguriță de praf de copt
- Apă cât cuprinde să iasă consistența cunoscută
Mod de preparare
Se bat bine ouăle cu praful de sare, apoi se pun câteva linguri de apă, făinurile și praful de copt. Se reglează consistența adăugând apă. Teoretic mi-au ieșit 5 clătite medii din cantitățile de mai sus, practic au fost doar 4, pentru că prima s-a lipit rău și, în ciuda manevrelor mele de resuscitare, nu a putut fi salvată. Asta s-a întâmplat pentru că nu am avut răbdare să se încingă bine tigaia antiaderentă pe care am uns-o cu ulei de cocos cu ajutorul unui șervețel. Sau m-a lovit karma pentru că aveam poftă de clătite la 10 seara. De la a doua clătită karma a fost binevoitoare cu mine, pentru că totul a mers bine, nu s-au mai lipit și s-au întors cuminți de pe o parte pe alta. Sunt foarte fragede, se pot mânca elegant cu cuțitul și furculița. După dorință, se pot umple cu ce ne trece prin cap. Eu am făcut un fel de ”gem”: am dat prin blender 200 de grame de căpșuni cu 5 curmale, iar în pasta rezultată am pus 2 linguri de semințe de chia. Am ornat cu câteva linguri de glazură de ciocolată rămasă de la amandine. Spre apărarea mea voi spune că am mâncat doar o clătită, restul au rămas pentru a doua zi.
