Atunci când te hotărăști să adopți o dietă restrictivă, despre care știi că te va ajuta în demersul tău către sănătate și starea de bine, primul impediment e frustrarea, apoi urmează sevrajul. Avem nevoie să ne dezintoxicăm de cafea, zahăr și produse procesate. Reacția corpului este, păstrând proporțiile de rigoare, aceeași ca atunci când se renunță la droguri. Dureri de cap, lipsa energiei, lentoare în mișcare și în gândire, tulburarea tranzitului intestinal, foame necontrolată. Dar toate astea trec în câteva zile. Când mă gândesc la acea perioadă parcă nu mi se mai pare așa de groaznică.
Al doilea impediment ar putea fi influența anturajului. Dacă ai rude și prieteni care nu înțeleg ce ți-a venit cu dieta aia, sau, mai rău, râd de tine sau incearcă să te facă să renunți, înseamnă că nu te respectă și nu au încredere în deciziile tale.
Aici e mai mult de discutat. Noi ne înconjurăm de oameni asemenea nouă. Nu trebuie să îi convingem pe ei de utilitatea demersului nostru, ci să fim fermi pe poziții, să explicăm doar o dată în ce constă ceea ce ne-am propus și la ce ne ajută. Și să ne vedem de viața noastră în continuare, fără a ne lăsa influențați. Desigur, nici nu trebuie să le impunem lor restricțiile noastre, ci să găsim alternative viabile pentru noi.
*
Mi-a venit ideea acestui text aseară, în timp ce mă uitam la smoothie-ul meu cuminte de banană, căpșuni, scorțișoară și ulei de cocos, ce trona pe masa plină de pahare cu vin, bere și țuică. Eram înconjurată de prieteni buni, care sunt alături de mine orice decizie aș lua, așa cum și eu sunt alături de ei. Prietenia nu înseamnă să faci ca mine, ci să mă susții în demersurile mele. Chiar dacă nu ești de acord cu mine.