Textul de mai jos a fost postarea de pe Facebook cu ocazia zilei mele de naștere de acum câteva zile. Am împlinit o vârstă rotundă, poate prea rotundă pentru gustul meu, dar asta e viața, take it or leave it sau mai pe românește, csf, n-ai csf.
S-ar zice că la 50 de ani ar trebui să fii o persoană serioasă. Să privești lumea de la înălțimea înțelepciunii tale, de pe norișorul tău plin de experiențe de viață, deasupra tuturor celor mai tineri decât tine, mustind de sfaturi deștepte, cu trupul încă în putere, poate doar un pic ruginit pe la încheieturi. Sau să fii o struțocămilă la care cei de 20-30 de ani se uită ca la o antichitate, iar cei de 60-70 de ani ca la un tinerel care mai are de crescut. Iar tu, cel de 50 de ani, te simți ca un bipolar, uneori verde ca bradul, incapabil să îți recunoști ridurile și firele albe când te privești în oglindă, sau aplecat ca salcia, chinuit de o durere trupească, alteori măcinat de întrebări existențiale, gen: ”ce caut eu în viața mea?” sau ”cât mai e înainte?”. Dacă persoana de 50 de ani despre care vorbim este femeie, întrebările sunt și mai multe, abisul mai adânc, și fiecare răsărit de soare mai prețios.
La 20 de ani mă credeam deșteaptă și neînțeleasă. La 30 mi-am îndreptat umerii și m-am luptat. La 40 mă credeam înțeleaptă. Iar acum, la 50, știu că nu știu nimic. Ca un Capricorn veritabil care și-a lustruit perfecțiunea până a tocit-o, am intrat în viață deja bătrână și am dat în mintea copiilor mai târziu, ca un Benjamin Button feminin cu hachițe. Am stat în cochilia mea mulți ani, neîndrăznind să scot de acolo decât câte un ochi bulbucat, și asta ca să nu mă împiedic pe drum. Am descoperit că știu să scriu și că am ceva de comunicat lumii la 44 de ani, așa că mi-am făcut un blog. Am făcut primii pași de dans la 45 de ani și am apărut prima dată pe o scenă dansând la 47. Am zburat prima dată cu avionul la 48 de ani și am stat cu nasul lipit de geam și gura căscată de uimire tot zborul.
La vechii evrei, la 50 de ani se celebra jubileul, când se iertau datoriile și se eliberau sclavii. Simbolic, este un nou început, eliberat de ”datoriile” trecutului și ”sclavia” obiceiurilor de până atunci. Și cum 50 e noul 40, lume păzea că vin, nou-nouță și reinventată!