Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Când am văzut poze cu prăjitura asta mi-am spus în felul meu caracteristic (inteligent și demn de o doamnă bine crescută, desigur) „iete, ce chestie mișto” și am căutat rețeta. Demult nu mai caut rețetele în varianta fără gluten pentru că acestea ori lipsesc cu desăvârșire, ori folosesc mixuri și alte gume care mie nu îmi inspiră nimic, ori nu mai găsești ingredientele din cauza tonei de zahăr folosite. Aici am folosit ca inspirație rețeta doamnei Gina Bradea, în care am înlocuit untul și laptele cu variante vegetale, am redus cantitatea de zahăr și am folosit făina de orez, o făină care are un gust neutru, asemănător cu al făinei de grâu, dar e mai „setoasă”, așa că am redus un pic și cantitatea acesteia. Îi cer scuze doamnei pe această cale că i-am mutilat rețeta, dar mie îmi place ce a ieșit și sper ca varianta aceasta să folosească celor care vor să mănânce o prăjitură bună, dar nu pot folosi făină de grâu și lactate.
Ingrediente
- 5 ouă
- 100 de grame de unt de cocos
- 100 de grame de zahăr
- 120 de grame de făină de orez
- 100 de grame de caju
- Esență de lămâie și vanilie
- Un praf de sare
Mod de preparare
Punem caju-ul la înmuiat, minimum 3 ore, cu apă călduță, sau peste noapte cu apă rece. Când ne apucăm de prăjitură îl spălăm bine, apoi îl cântărim și completăm cu apă până la 500 de grame. Îl blenduim bine până devine un lapte spumos. Cântărim ingredientele și punem castronul cu unt de cocos cântărit în alt castron sau crăticioară cu apă caldă ca să se lichefieze. Dacă e vară e deja moale. Spargem ouăle și punem albușurile într-un castron, gălbenușurile în altul. Punem un praf de sare peste gălbenușuri și le mixăm un pic. Le lăsăm deoparte și batem albușurile până stă telul băț. Eu albușurile le bat întotdeauna cu telul după ce am avut o experiență nefericită cu niște albușuri pe care le-am chinuit cu mixerul vreo jumătate de oră fără niciun efect, iar când am băgat telul s-au bățoșit în 3 minute. Dar la operațiunile următoare avem nevoie de mixer. Punem zahărul peste gălbenușuri și mixăm bine până se topește. Nu ne grăbim, e important ca zahărul să fie topit bine, iar amestecul nostru de gălbenuș plus zahăr să arate ca o cremă groasă. Începem să punem untul de cocos puțin câte puțin, ca la maioneză, amestecând constant. După ce acesta e bine încorporat punem laptele de caju, în 2 etape, continuând să mixăm, de data aceasta la viteză mică, pentru că altfel sare peste tot compoziția din castron și nu vrem să o rașchetăm de pe pereți. Punem esențele și făina și îi dăm înainte cu mixatul. După ce și acestea s-au încorporat bine, lăsăm mixerul și continuăm cu lingura sau paleta, pentru că urmează să punem și ultimul ingredient, albușurile bătute spumă. Îl punem și pe el în două etape, amestecând cu grijă, pe orizontal. Compoziția este foarte lichidă, dar așa trebuie să fie.
O turnăm într-o tavă tapetată cu hârtie de copt, eu am celebra mea tavă cu diametrul de 26 cm. Înainte să încep mixarea gălbenușurilor am dat drumul la cuptor, cu foc și sus și jos, la 160 de grade, așa că acum cuptorul este perfect încins și băgăm tava înăuntru. O lăsăm fix 50 de minute fără să deschidem ușa cuptorului. O scoatem din cuptor și o lăsăm să se răcească acoperită cu un prosop.
Apoi, pentru ca suspansul să fie și mai mare, o băgăm la frigider vreo 2 ore și abia apoi o putem tăia cu un cuțit pe care îl înmuiem în apă la fiecare tăietură, ca să nu se lipească crema de el. Arată într-un mare fel și gustul la fel. Eu am redus cantitatea de zahăr cu 20% și nici nu am pudrat cu zahăr pe deasupra. Dacă sunteți obișnuiți cu gustul foarte dulce puteți pune 125 de grame de zahăr în loc de 100.
