La mulți aaaani!


Distribuie

Mă voi adresa celor cu alte boli autoimune decât boala celiacă, celor ce au ales dieta fără gluten pentru că au înțeles că le face bine, indiferent dacă le-a fost sau nu recomandată de un medic. Și voi vorbi din punctul meu de vedere, sunt persoana pe care o cunosc cel mai bine, deși și în departamentul ăsta mai am surprize uneori.

**

Eu nu folosesc doar produse certificate fără gluten. Folosesc de exemplu făinurile naturale Solaris, deși gama lor conține și făinuri de grâu, secară și orz, deci linia de producție și ambalare ar putea fi contaminată. Pun uneori o linguriță de sos de soia sau sos de pește într-o tigaie cu 2 porții de legume. Sau cumpăr ceva ce nu conține niciun ingredient cu gluten, dar are specificația: ”poate conține urme de gluten”. Când mai spun că nu țin strict regimul fără gluten la asta mă refer. Nu că mai scap în coșul cu pâine de grâu sau în cozonacul cu gluten când mă doboară pofta.

Motivele pentru care nu folosesc doar produse certificate sunt multiple. În România, majoritatea produselor care au spicul barat sunt de obicei foarte procesate. Mix-uri și premix-uri pentru coacere, pâine comercială, dulciuri diverse, mezeluri, etc… toate conțin aditivi nesănătoși. Eu am ales să consum alimente cât mai aproape de starea lor naturală și cât mai puțin procesate, în 90% din ceea ce alcătuiește hrana mea. Acele produse procesate certificate fără gluten nu satisfac această cerință.

Al doilea motiv pentru care nu folosesc doar produse certificate este că sunt exorbitant de scumpe. Acea certificare îi costă foarte mult pe producători, pentru că trebuie să satisfacă niște cerințe foarte stricte. Iar banii cheltuiți trebuie să îi scoată de undeva. De obicei, din prețul produselor. O pungă de aceeași greutate de făină de mei cu sigla cu spicul tăiat, de exemplu, este de două ori mai scumpă decât una fără spic.

**

Celiacii trebuie să folosească produse certificate, dacă acestea sunt procesate sau ambalate. Nu știi niciodată exact ce conține un astfel de produs doar uitându-te la el. Ei pot consuma în siguranță doar produsele certificate sau pe cele naturale, integrale: carne macră sau fructe și legume cumpărate din piață. Sunt unele produse necertificate pe care ei le pot consuma, dar trebuie să știe exact că în acea unitate în care s-a ambalat fasolea, de exemplu, nu s-a ambalat și grâu, cușcuș sau griș. Să facă muncă de detectiv.

Noi, cei cu alte boli autoimune decât boala celiacă, nu trebuie să fim atât de stricți în privința certificării fără gluten. Dar ar trebui să fim stricți în alte privințe în ceea ce privește alimentația. Să consumăm cât mai mult alimente integrale, dense nutrițional și cât mai puține produse procesate și comerciale. Știți voi, toate acele calorii goale, fără nicio altă calitate decât gustul.

Am renunțat la produsele cu gluten acum 8 ani. Îmi amintesc că primul an a fost destul de greu. Nu toleram urmele de gluten și fiecare contaminare accidentală îmi provoca crize urâte de durere articulară. Nu pricepeam că m-am contaminat și uneori credeam că dieta fără gluten e bullshit și că îmi complic viața degeaba. Dar nu am renunțat, și după un an nu am mai făcut crizele alea. Eu fac urât când mi se interzice ceva, când cineva încearcă să îmi impună limite. Însă am înțeles că dieta fără gluten e un musai pentru mine și m-am conformat. Am transformat asta în marcă proprie, e diamantul meu, nu bucata de cărbune care mă murdărește și îmi complică viața. Sunt ”aia mică și blondă fără gluten”. Sunt Oana fără gluten.

**

Dacă e sezonul Sărbătorilor nu trebuie să abdicăm de la ființa noastră până trece Revelionul și Sfântul Ion. Nu e totul despre cozonac, ci despre starea noastră de bine în general, cum ne simțim noi cu noi înșine. Să ne gândim ce ne lipsește de nu ne putem abține de la o felie de cozonac sau tort, deși știm că după aia ne va fi rău. Sau de ce nu ne putem pune ordine în gânduri, în activități și în viață în general, astfel încât să ne fie bine. De ce preferăm un cozonac în locul bucuriei de a fi și zicem că dieta e bullshit.

Putem face dulciurile noastre fără gluten, pâinea noastră fără gluten și, chiar dacă nu ies la fel cum sunt cele cu gluten, cine știe, poate descoperim gusturi noi care ne plac la fel de mult ca acelea cu care am fost obișnuiți toată viața noastră de până atunci. Sigur, e greu la început, nu ies mereu gustoase și fățoase. Eu o mai dau în bară cu dulciurile și acum, dar și când ies, victoria muncită e mai dulce.

**

Gândiți-vă că putem sta la masă cu cei dragi, cu pâinea făcută de noi, sau fără pâine deloc, cu ceva dulce făcut de noi, sau fără dulciuri deloc, și putem savura restul bunătăților, e nevoie doar să întrebăm gazda, dacă suntem în vizită, ce a pus în ele. Evităm icrele cu griș sau foietajele, de exemplu. Îl rugăm pe verișorul din partea mamei să își țină pâinea pe farfurie, nu împrăștiată pe masă. O rugăm pe bunica să nu mai insiste să luăm o felie de cozonac. Dar putem fi toți împreună în jurul mesei de Revelion.

Celiacii nu pot face asta. Ei nu pot merge să se așeze la masă în vizită dacă nu este totul pregătit strict fără gluten. O să ziceți: ”Vaaai, săracii!”. Pentru ei dieta strictă fără gluten e medicament. Au înțeles asta și sunt recunoscători că nu au nevoie să își umple organismul cu chimicale ca să nu aibe dureri, așa cum fac majoritatea celor cu alte boli autoimune. Sau așteaptă să se inventeze un medicament minune să îi scape de chinul dietei.

**

Vedeți? Totul e în felul în care gândim. Acolo e starea noastră de bine. Cum percepem lucrurile, cum îi percepem pe cei din jurul nostru, cum ne percepem pe noi. Să înțelegem că lucrurile sunt așa cum sunt și nu altfel. Că jelitul și plânsul de milă nu ajută pe nimeni și să ne suflecăm mânecile să căutăm soluții noi înșine, nimic nu pică din cer. Să fim recunoscători pentru ce avem: o casă, un pat, o familie, un cățel, 2 mâini, o zi frumoasă. O altă zi, și o altă zi…

Acestea fiind zise, eu vă doresc un An Nou fericit, sau așa ceva. Să vă deschideți ochii și inima și să alegeți ce e bine pentru voi, chiar dacă pe moment nu pare că ar fi bine. Nu întotdeauna calea cea mai ușoară e calea cea mai bună. Zău, ați văzut ce dulciuri fără gluten mișto am învățat să fac? Dacă eu pot, și voi puteți, că n-oi fi eu vreun geniu. La mulți ani!