Uneori am poftă de dulcegării cu aluat și de obicei arunc repede în cuptor ceva gen pandișpan. De data asta aveam de killerit un dovleac, așa că am acordat dulcegăriei ceva mai mult timp și energie.
Ingrediente
- 200 de grame de apă călduță
- O lingură cu vârf de tărâțe de psillyum (11 grame)
- 3 lingurițe de zahăr
- 3 linguri de ulei
- O linguriță cu vârf de drojdie uscată (eu am folosit Dr Oetker)
- 50 de grame de făină de mei
- 50 de grame de amidon de porumb
- 100 de grame de făină de orez
- Un praf de sare
Mod de preparare
Amestecăm apa călduță, tărâțele de psillyum, drojdia și o linguriță de zahăr într-un castron mai mare, îl acoperim și îl lăsăm la căldură 20 de minute. Eu l-am pus pe caloriferul cald. Amestecăm făinurile și amidonul. Știți că sunt un mare fan al făinei de mei, se comportă frumos în aluaturi, are o oarecare elasticitate și se hidratează bine, dar e un pic amărui, și ar fi trebuit să compensez asta cu prea mult zahăr, așa că am ”îndoit-o” cu făină de orez, care are un gust neutru, dar e mai uscată și nisipoasă, așa că și asta am compensat-o cu amidonul de porumb. Destul cu teoria, să ne întoarcem la practică. După 20 de minute drojdia a făcut balonașe, așa că luăm castronul, punem o lingură de făină și amestecăm un pic, punem restul de zahăr și praful de sare, mai punem vreo 70 de grame din amestecul de făină, apoi punem uleiul și frământăm până se încorporează tot. Mai punem o lingură de făină, formăm aluatul într-o bilă, acoperim castronul și îl punem din nou la căldură pentru 30 de minute. Dacă ați citit rețeta de ciabatta, vă spun că tehnica e aceeași: stretch and fold. Punem aluatul pe planșeta pudrată cu făina rămasă și îl împăturim de mai multe ori, cu pauză între împăturiri de 10 minute, timp în care lăsăm aluatul să se odihnească acoperit cu castronul. Aluatul va crește de fiecare dată în acele 10 minute. După a patra împăturire împărțim aluatul în 4 bucăți, pe care le împăturim la rândul lor și le mai lăsăm 10 minute. Cu sucitorul întindem fiecare bilă într-un cerc cu diametrul cam de 15 cm. În mijlocul fiecărui cerc punem umplutura dulce. Eu am pus un amestec de dovleac și mere rase, călite un pic cu zahăr și scorțișoară. Am încercat să nu pun prea mult sirop din umplutură, că ar fi curs și strica aspectul. Am lăsat vreo 3 cm din marginea aluatului neacoperit cu umplutură, pentru că acea margine am întors-o peste aceasta, după cum se vede în fotografie. În timp ce mă străduiam să dau un aspect cât mai prezentabil plăcințelelor, cuptorul se încingea la 200 de grade, cu tava înăuntru. Am constatat că e mai bine să încălzești și tava, pentru că altfel plăcinta sau chiar pâinea nu se coc uniform, chiar dacă cuptorul e setat și sus, și jos. Ungem fiecare plăcințică cu apă și apoi le băgăm cu paleta în cuptor, după ce am pus și o foaie de copt, cu atenție, să nu pârlim degetele. Se lasă 25 de minute.
Atunci când m-am apucat să fac plăcințelele, nu știam exact ce o să fac: plăcinta clasică cu foaie dedesubt și foaie deasupra, ruladă, sau poate cu foaie dedesubt, umplutura și un fel de bezea deasupra. M-am hotărât să le fac plăcințele individuale la ultima împăturire de aluat, așa că mi-a rămas multă umplutură de mere și dovleac, din care am făcut o budincă delicioasă. Va urma.
