Nu sunt un leader. Dar nici follower nu sunt. Știu să fiu un membru al unei echipe atâta timp cât asta nu îmi încalcă libertatea. Am ajuns la un oarecare grad de înțelepțire ca să nu mai strig sus și tare că uite ce mult m-a ajutat asta pe mine, fă și tu la fel. Pentru că, deși suntem membri aceleiași specii, avem mecanisme de funcționare diferite, nivele de înțelegere diferite, butoane de activare diferite.
Îmi place să învăț lucruri noi și le folosesc în felul meu, unic. Știu că toți suntem la fel, dar altfel. Îmi place să primesc feedback, dar știu că asta e percepția altora despre mine, nu ceea ce sunt. Știu că mai am mult de lucru cu mine și încerc să mă bucur de proces, deși nu îmi iese asta mereu.
*
Când eram tânără am ținut toate curele de slăbire posibile. Desigur, toate au eșuat, dacă reușeam să slăbesc câteva kilograme, le puneam înapoi cu bonus după ce reluam alimentația cu care eram obișnuită. Leșinam de foame sau din cauza dezechilibrelor create de lipsa unui nutrient eliminat. Sau nu rezistam ”tentațiilor” alimentare.
Am continuat să-mi biciuiesc corpul cu ”diete” și să îl ascund în haine diforme mult timp. Până la un moment dat când m-am resemnat. Nu mai aveam energie să lupt cu mine însămi în privința greutății mele. Plus că în viața mea apăruseră alte provocări neplăcute cu care să mă ”lupt”. Când am început să mănânc fără gluten și lactate am observat că, pe lângă faptul că durerile specifice spondilitei au dispărut, și kilogramele au început să se topească încet, câte unul pe lună, până am ajuns natural la greutatea optimă.
Aici sunt multe de spus. În primul rând vreau să spun, cu majuscule: ASTA A MERS PENTRU MINE. Nu există un remediu universal, un șperaclu care descuie toate ușile și alungă toate bolile, ceva venit din cer, de la un guru atotștiutor, care ne va face bine în mod miraculos. Fiecare are cheia sa unică, pe care trebuie să o găsească singur. Cum știe că a găsit-o? Păi cum știi că ai cheia cea bună? O bagi în broască și ușa se descuie. Fără efort, fără să bați în ușă cu disperare sau să faci calcule complicate. Pur și simplu merge. Și poți integra acel ceva în viața ta firesc și simplu.
*
Prima chestie: am renunțat la gluten. Eu sunt o mare pofticioasă. Dar nu poftesc la alimente cu gluten. Mintea mea nu le mai consideră alimente, corpul meu nu le cere.
*
Al doilea lucru pe care vreau să îl spun este că nu am înlocuit ”prostiile” alimentare cu gluten cu alte ”prostii” fără gluten. Nici nu existau pe piața românească atunci așa ceva, sau erau prea puține. Așa că am renunțat la covrigi, eugenii, langoși, gogoși, înghețată la cornet și alte chestii de cumpărat de pe stradă sau magazin. Nu am renunțat la dulciuri, am învățat să fac acasă, așa am putut să controlez ingredientele și să îmi educ gusturile. Mi-a luat ceva timp să învăț să le fac, dar a meritat așteptarea.
*
Al treilea lucru pe care l-am constatat pe propria piele: oricât de sănătos ar fi un aliment, dacă sunt obosită, nervoasă sau mănânc pe fugă îmi face rău. Mă balonez, am gaze sau greață, rețin apă sau alte chestii neplăcute.
*
Al patrulea lucru ar fi: îmi întreb corpul ce vrea să mănânce. Da, chiar așa. Îmi rulez în minte posibilitățile și observ reacția interioară. E ca un fel de ”poftă”, dar mai interiorizată.
*
Al cincilea lucru: fără vinovății. Aici sunt două subpuncte. Unul ar fi că nu poți elimina anumite alimente pe care opinia publică le consideră nesănătoase, ca de exemplu carnea, zahărul, alcoolul, corpul tău le cere și observi că nu îți fac rău. Iar al doilea, atunci când știi că ceva îți face rău, dar uneori nu te poți abține. În primul caz ignoră opinia generală despre acele alimente, iar în al doilea asumă-ți că dacă vei consuma acele alimente îți va fi rău după. Fără să te simți vinovat. Avem nevoie și de derapaje, suntem oameni, nu mașini.
*
Al șaselea lucru și ultimul: bucură-te. Nu așa cum zice ”lumea”, ci cum îți place ție. Mie îmi place să mănânc în pat sau pe canapea, în timp ce citesc sau văd un film. Dimineața îmi place să mănânc și să beau alimente calde și dense, la prânz iau doar o gustare, iar seara, până în ora 18, iau masa principală.
*
Regula e că nu este nicio regulă universală. Nu există ”nu se face așa”. Nu există ”eu, dacă aș fi în locul tău…”. Nu ești în locul meu. Și nici eu în al tău. Fiecare e la locul său și bine ar fi să ne putem bucura de acel loc.