Întoarsă acasă, după călătoria mea inițiatică, am făcut o baie fierbinte cu aromă de lavandă. Ce bine a fost! Nu prea avusesem unde să mă spăl în hostelul din Cluj. Băile de acolo erau prea… la comun pentru gustul meu. Apoi am stat în liniște și mi-am decantat primele impresii la cald.
Despre Cluj
În prima zi am simțit ostilitate din partea oamenilor. Ori că îmi auzeau accentul muntenesc, ori că vedeau buletinul de București, imediat se schimbau la față și simțeam un zid cum cădea între persoana respectivă și mine. La început m-am simțit ofensată, iritată, chiar discriminată. Dar a fost o lecție bună pentru mine. Am înțeles că dacă răspund tot cu ostilitate, sau iritare, sau cu ”lasă că le arăt eu cine sunt”, voi primi același tratament în continuare și nimeni nu va avea de câștigat din asta.
Așa că am continuat să fiu…eu. Am zâmbit, am făcut o mică glumă, am lăudat sincer produsele locale (ciocolata aia e de milioane), iar vânzătoarea de la micul magazin de unde am cumpărat de mai multe ori, după ce prima dată a pufăit iritată la mine, a doua oară mi-a urat ”o zi faină”, și la fel s-a întâmplat cu toți clujenii cu care am interacționat a doua zi. Jos pălăria în fața clujenilor pentru ordinea, curățenia și respectul pentru reguli aplicat acolo. Singura mașină parcată neregulamentar pe care am întâlnit-o avea număr de București.
Despre Alba Iulia
Știți cum te simți în casa bunicii? Unde totul te învăluie cu căldură, te simți răsfățat și protejat și de unde nu te-ai mai da dus? Asta am simțit eu despre Alba Iulia. Înainte să plec am găsit un deal cu o mică bisericuță de lemn în vârf, de unde se vedea jumătate de oraș, iar ”bunica” Alba Iulia mi-a dat mere pentru drum, m-a încălzit la soare și m-a răsfățat cu ciripit de păsărele. Nu m-aș mai fi dat dusă. Iar Cetatea este unică.
Despre Sighișoara
Am stat puțin, nu mi-am putut face o părere clară. Mi s-a părut un business bine făcut din exploatarea Cetății. Curat, bine organizat, pitoresc.
Cam atât despre cum am simțit fiecare oraș.