Soțul meu spunea deunăzi că îi e poftă de niște chipsuri. După ce l-am certat pentru gândurile lui care nu cadrează cu alimentația sănătoasă, am recunoscut că de fapt… și mie mi-e dor de chipsuri. Dar nu de sarea sau uleiul lor în exces sau gustul de cauciuc, ci de textura crocantă și de sentimentul că, de ce mănânci, de-aia ai mânca mai mult. Și atunci m-am pus pe experimentat și am ajuns la următoarea rețetă.
Ingrediente
- Un morcov
- 3 linguri de ulei e măsline
- O lingură de semințe de psyllium înmuiate
- O jumătate de linguriță de sare
- O linguriță de pudră de usturoi
- Un vârf de linguriță de boia amestec dulce- iute
- Un vârf de linguriță de rosmarin măcinat
- Făină cât cuprinde
Mod de preparare
Se rade morcovul pe răzătoarea mică și, într-un castron, se amestecă cu restul ingredientelor, minus făina. Se mai pun vreo 3 linguri de apă și se omogenizează bine. Acum se adaugă făina, cât să iasă o cocă elastică, dar nu foarte vârtoasă. Eu am folosit făină de mei, are o aromă deosebită, dar se poate folosi făină de hrișcă, de orez sau ce vă mai trece prin cap. Aluatul se întinde direct pe hârtia de copt în strat foarte subțire, doar puțin mai groasă decât foaia de hârtie, se pune cu totul în tavă și se porționează cu vârful cuțitului. Se introduce în cuptorul încins bine în prealabil, pe raftul de sus, la foc minim. Se lasă până se întărește un pic, apoi se închide focul și se mai lasă în cuptorul închis vreo 2 ore. Eu și soțul meu, după ce le-am scos din cuptor, am vrut să le încercăm, să vedem dacă sunt bune. Și așa de bine le-am încercat, că abia am salvat câteva să le fac o poză.