Am fost la piață, la Bucur Obor, cu câteva zile bune înainte de Crăciun. Erau cozi la toate magazinele de carne și preparate din carne de porc. Un vânzător mi-a spus că a terminat în câteva minute tot lotul de ceafă de porc. A fost foarte amabil și cu competență mi-a făcut felii foarte subțiri dintr-o o bucată de pulpă de porc, mi-a dat tipsuri cum să le gătesc, a strecurat și o glumiță… am mulțumit cu recunoștință, am zâmbit și am plecat.
*
Încercând să mă feresc de oamenii care umblau în treburile lor, nepăsându-le de cei din jur, am mers la magazinul de unde își cumpără soțul meu pâine. Am dat bună ziua și am rugat-o pe vânzătoare să îmi cântărească o bucată mai mică de pâine decât cele pe care le avea expuse. Mi-a aruncat o privire ucigătoare, a trântit o pungă cu pâine pe masă, a cântărit, apoi mi-a aruncat pâinea în față pe tejghea. Am plătit, i-am mulțumit, am luat pâinea și am plecat. Ieșind din magazin i-am spus soțului meu, mai în glumă, mai în serios, să exorcizeze pâinea aceea înainte să o mănânce.
*
Mergând mai departe, din nou atentă să nu fiu lovită, am mers la magazinul cu carne de pasăre. Nu încetez să mă minunez cum pot merge oamenii fără să fie atenți la cei din jur, fără niciun pic de empatie pentru cei mai mici decât ei, că eu cred că dacă aveam 1.80m și 95 kg m-ar fi ocolit. Nu era coadă la carne de pasăre, de sărbători oamenii ”vânează” carnea de porc. Vânzătorul, plictisit, s-a uitat la mine cu ochi fără pic de viață în ei, cu o întrebare mută. Am cerut ficăței de curcan, cu un zâmbet și un ”vă rog”. Nu l-am impresionat, a aruncat ficățeii pe cântar. ”Altceva?”. ”Și 8 aripioare, vă rog”. Din nou s-a uitat la mine: mă deranjezi pentru 8 aripioare!? Am plătit, am mulțumit și am plecat.
I-am spus soțului meu: gata, hai să mergem, că nu-mi place energia din piață azi. El e obișnuit cu ”fițele” mele, știe că dacă nu îmi place undeva plec. Fără explicații. Am luat salată, ridichi, ceapă verde, mărar și pătrunjel pe drumul spre ieșire, și am avut o ultimă interacțiune cu o doamnă care vindea varză. A făcut o glumă: nu vând varză persoanelor care nu cumpără și mărar. Eu am înțeles că e glumă, și am zis: ah, ce am ratat, tocmai am cumpărat mărar din altă parte. Am râs amândouă, am luat varza și am ieșit din piață.
*
Mâncarea este energie. Pe lângă proteine, carbohidrați, lipide, minerale și vitamine, mâncarea mai are și un alt fel de energie, mai puțin măsurabilă. Nu vorbesc aici despre ce fel de hrană să alegem, animală sau vegetală, s-a demonstrat că plantele suferă la fel de mult ca și animalele atunci când sunt smulse din pământ sau tăiate. Doar că noi nu știm să le recunoaștem durerea dacă nu au ochi, voce și mușchi. Nici cum să preparăm hrana nu vreau să vorbesc aici, unele alimente gătite au mai mulți nutrienți decât cele crude, la fel cum unele crudități își păstrează nutrienții doar o mică perioadă de timp după recoltare, apoi aceștia se pierd. Vreau să vorbesc despre atitudinea oamenilor față de hrană.
Mâncăm prea mult
Așa cum am mai spus și altă dată, mâncăm prea mult pentru cât efort fizic facem. Strămoșii noștri mâncau mai puțin decât noi și făceau efort pentru orice, de la căratul apei, spălatul manual al rufelor, până la mersul pe jos, tăiatul lemnelor și dat cu sapa, iar fiecare aliment îl prelucrau singuri, în gospodăria proprie. Nu se opreau în timpul lucrului să mai ronțăie un covrigel sau să bea o bere. Nu aveau o hrană diversificată cum avem noi, și acesta era un minus. Dar noi am dus diversificarea pe culmi nemaiîntâlnite, până când nu am mai știut ce înseamnă hrană adevărată. Și mâncăm mult mai mult și mai caloric decât ei.
Nu avem respect față de hrană
”Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Asta înseamnă respect pentru ceea ce ne hrănește, ceea ce ne ține în viață. Respect și recunoștință. Ne uităm cu poftă la mâncare, așa am fost învățați, așa ni se bagă pe gât în fiecare zi, prin reclame și ambalaje, dar nu știm să ne uităm cu recunoștință și respect la hrana noastră cea de toate zilele. Sau ne uităm cu circumspecție, poate acel aliment este contaminat, murdar, provine din surse nesigure sau are aditivi nesănătoși. Să luăm în mâini cu venerație un fruct, o legumă, un mănunchi de frunze de pătrunjel, ca și cum am lua o icoană. Să îi mulțumim, fiecare celulă din corpul nostru se va hrăni din acel aliment.
De Sărbători mâncarea să fie liantul care ne unește
Atunci când îți cumperi o pereche nouă de pantofi ce observi? Materialul din care sunt făcuți acei pantofi, talpa, culoarea, cât sunt de ușori și comozi, sau eleganți și sofisticați. Nu observi lipiciul care ține toate componentele pantofului, totuși acel pantof nu ar exista fără el. Dar lipiciul este folosit cu măsură, exact atât cât să facă pantofii comozi și impermeabili. Nu învelești pantofii în lipici, el este util, dar invizibil.
Așa și oamenii de Sărbători sunt aduși împreună de mâncare. Ea este liantul care ne unește. Doar că în ultimul timp noi ne gândim prea mult la mâncare, consumăm prea multă energie și resurse pentru mâncare și consumăm prea multă mâncare. Am învelit pantoful Sărbătorilor în lipiciul mâncării.
Toți oamenii care golesc rafturile și galantarele magazinelor parcă anunță Apocalipsa, nu Crăciunul. Nu cumpărăm câteva gourmet-uri pentru un platouaș de aperitive, ci kilograme întregi de mezeluri, brânzeturi, facem ligheane de salată boeuf. Nu facem un cozonac și un tort mic, festiv, ci tăvi întregi de prăjituri grele, mulți cozonaci, fursecuri, rulade. Nu punem în tavă la cuptor câte o bucățică de carne și una de cârnat pentru fiecare membru al familiei, ci umplem tava cu multe bucăți, să fie. Rar facem salate din legume crude, pentru că e iarnă, iar legumele sunt scumpe, nu avem bani, uităm cât am plătit pe mâncarea în exces (din care vom arunca o parte) sau pe băutură, sucuri și crănțănele. Vom însoți mâncarea cu muștar, maioneză și alte sosuri grele, sau murături, majoritatea făcute cu oțet. Masa nu se strânge în toate aceste zile, ci se mănâncă încontinuu.
*
Haideți să ne mutăm atenția și energia de la mâncare la oameni! Haideți să ne umplem sufletele până la refuz, nu stomacul! Haideți să ne golim brațele de chifteluțe și cozonaci și să le înfășurăm în jurul oamenilor dragi! Haideți să ne golim gurile de mâncare și băutură și să le folosim pentru a spune vorbe frumoase celor din jur! Haideți să ne luăm ochii de la cârnați și prăjituri și să privim oamenii în frumusețea lor, zâmbetul din ochii lor și bunătatea lor!
Aceste zile sunt despre iubire și împreună, despre renaștere și speranță. În anul ce vine să fim sănătoși la minte și la trup, și să conștientizăm că lumea este făcută după chipul și asemănarea noastră! La mulți ani!