Durerea fizică este o experiență subiectivă. Chiar dacă este produsă prin aceiași stimuli, intensitatea acesteia variază, atât la persoane diferite, cât și la aceeași persoană, în situații diferite. Asociația Internațională pentru Studiul Durerii a definit durerea ca fiind „o experiență senzorială și emoțională neplăcută asociată cu rănirea efectivă sau potențială a unor țesuturi”. Deci durerea nu este doar fizică, ci și emoțională.
Toleranța la durere este influențată de zona din creier responsabilă de controlul și concentrarea atenției și gândurilor. Cu alte cuvinte, cu cât avem o mai mare ușurință în a ne detașa de durere și a ne concentra asupra altor aspecte, cu atât o putem tolera mai ușor.
Creierul poate memora și categoriza o durere, astfel încât atunci când avem un stimul asemănător ne putem „aminti” durerea avută si astfel percepția noastră este alterată (de exemplu, dacă am avut o durere menstruală luna următoare putem anticipa acea durere și să o resimțim la fel de puternică sau chiar mai puternică). Dacă stimulul se repetă, durerea devine cronică. Percepția durerii este influențată de starea noastră psihică, atunci când suntem depresivi sau anxioși resimțim durerea mai intens.
*
Nu este greu de tras concluzia din rezumatul de mai sus în ce fel percep bolnavii cu boli autoimune reumatice durerea. Să zicem că un om obișnuit se rănește, țesutul se inflamează si este dureros. Prin percepția durerii omul ferește acea zonă, permițându-i să se vindece. Poate ia un analgezic sau un antiinflamator, dar curând rana se vindecă. Creierul a memorat durerea, dar posibilitatea să aibă fix aceeași rană în același loc e mică.
La bolnavul cronic inflamația e continuă sau se ameliorează pentru o perioadă și revine, în același loc, în altul sau în mai multe locuri deodată. Percepția durerii este amplificată în toate felurile pe care le-am descris mai sus. Și ce putem face? Păi avem o soluție: „toleranța la durere este influențată de zona din creier responsabilă de controlul și concentrarea atenției și gândurilor”. Sunt două posibilități: ori facem ceva să ne distragem atenția de la durere, ori dimpotrivă, ne concentrăm atenția pe ea și o „subjugăm”.
*
O să vă povestesc cum am ajuns la concluzia asta. În tinerețe aveam niște dureri menstruale crunte. 15 ani, lună de lună muream și înviam. Mă tăvăleam pe jos și urlam până nu mai aveam voce.
Odată, în timp ce îmi făceam numărul lunar, am observat pe tavan o pată udă, care se mărea văzând cu ochii. Știți cum mi-a trecut durerea? Instantaneu. Cel mai bun analgezic. M-am dus la vecina de deasupra, o bătrânică singură care uitase un robinet deschis și am scos covoarele, am șters pe jos vreo 2 ore. Nu m-a mai durut nimic. M-am desprins total de durere.
A doua experiență, tot cu durerea menstruală: eram într-o tabără de astrologie, la un hotel fițos, stăteam în cameră cu o tipă foarte ca lumea, eram singurele care veniserăm neînsoțite, iar organizatorul ne cuplase la cazare. Când în prima noapte m-a trezit din somn durerea aia binecunoscută am intrat în panică. Mă și vedeam făcând circ în hotel, speriind-o pe colega de cameră, pe organizatori…
Așa că m-am hotărât să îmi suprim durerea. Mai încercasem și altădată, cu un succes relativ, nu reușeam să îmi mențin concentrarea pe o perioadă lungă de timp. Dar eram disperată (aveam în minte o întâmplare recentă, în care fusesem scoasă pe targă din Cora în văzul tuturor cumpărătorilor, nu mai voiam să fiu victima de serviciu).
Mi-am pus mâinile pe abdomen și am început să respir conștient. Mi-am închipuit durerea ca pe un ghem în abdomen și, încet, am început să micșorez acel ghem. Mi-a luat ceva timp, câteva ore, dar am reușit. Mi-am învins durerea și nu am devenit vedeta negativă a hotelului. Dimineață colega mea s-a speriat de cum arăt și m-a întrebat dacă mă simt bine. Eheeei… dacă ai ști…
*
Folosesc aceste metode și pentru durerile reumatice. Le stăpânesc eu pe ele, nu le las să mă domine. A fost nevoie de un efort conștient la început, dar pe măsură ce le-am practicat, au devenit un reflex. Stau cu durerea față în față până o pun cu botul pe labe, ca pe un cățel ascultător.
Bună dimineața!Poate ma puteți ajuta cu privire la alimentele indicate în litiaza biliara.Am găsit articole medicale, recomandări ale unor medici, dar tot nu ma simt informată corect.Nu am inteles dacă castraveții sunt permisi .Am găsit informația precum ca fara coaja se pot consuma, dar cu coaja nu se consuma ,iar în alt articol scria ca nu sunt indicati.Despre ridichi, nu știu exact, cele roșii sau cele negre Eu am dat doar 2 exemple și sper că dacă aveți timp ,să mă ajutați cu o informație corecta.Care e adevărul?Din păcate, eu am descoperit cu aproximativ 3 ani în urma, ca am anticorpi crescuti în miozita, mai nou, prin decembrie, la analiza Ana blot extins ,au apărut și anticorpi crescuti în lupus, am investigat și borrelia LTT care are 2 tulpini pozitive.Caut și nu am găsit nicio informație despre alimentația în boli de țesut conjunctiv sau boli de colagenoze, asa am înțeles ca se mai numesc.Stiti cumva dacă exista ceva pe tema asta?Cum mă pot ajuta ?Intr-un articol am găsit ca clorofila e contraindicata.De când am aflat diagnosticul am eliminat glutenul, lactatele , cafeaua, zaharul.Am slăbit în acest timp, 12 kg.Sunt singura în aceasta lupta, familia nu crede în lupta mea.
Bună! E normal ca la început să te simți debusolată, dar ești pe drumul corect, te informezi și deja ai făcut multe schimbări. E regretabil că familia nu te susține, dar văd că ești perseverentă și nu renunți. În privința alimentelor menționate de tine, vezi cum te simți după ce le consumi. Dacă te simți bine, consumă-le în continuare, în cantități moderate. Încearcă să elimini cât de mult poți stresul, face mai mult rău decât orice aliment ”contraindicat”. Multă sănătate!