„Mănâncă micul dejun singur, împarte prânzul cu prietenii, iar cina dă-o dușmanilor”. Am găsit și tristihul acesta care mi-a plăcut: „Un mic dejun îmbelșugat îți dă putere/ Un prânz îmbelșugat îți dă plăcere/ O cină îmbelșugată îți dă durere”. De-a lungul anilor studiile asupra nutriției au fost contradictorii, concluzia unui studiu era imediat infirmată de alt studiu, iar uneori studii concomitente ajungeau la rezultate complet diferite. Oameni de știință britanici care demonstrau în același timp că grăsimile sunt complet nocive, carbohidrații sunt letali, iar proteinele sunt otravă au existat dintotdeauna, iar noi ne puteam închipui că cel mai corect ar fi să ne hrănim cu aer și iarbă verde. Sau nici așa, că aerul e poluat și iarba contaminată. Sau că cel mai bine este să iei 5 mese pe zi. Sau poate 3. Sau mai corect ar fi 2. Sau cel mai bine să postim, să mâncăm o dată la 2 zile, sau la apusul soarelui, sau doar la Lună Plină.
Este micul dejun important?
Lucrul asupra căruia majoritatea nutriționiștilor și medicii s-au pus de acord (nu toți, firește) este importanța micului dejun. Dacă seara ai mâncat corect, adică cu cel puțin 3 ore înainte de culcare și nu te-ai pus la somn ca un broscoi îmbuibat, dimineața, adică după 11-14 ore după ultima masă și un somn bun, ai nevoie de combustibil.
Micul dejun setează organismul pentru întreaga zi. Aici îți poți satisface și unele plăceri interzise, poți face combinații care în restul zilei sunt nefericite (ca de exemplu carne și ouă la aceeași masă, o bucățică de prăjitură care seara ar fi complet scandaloasă, pâine cu proteine animale, etc), iar cantitatea depinde de mai mulți factori: mișcarea care urmează a fi făcută, posibilitatea de a lua următoarea masă, dacă ne-am setat un program de slăbit, etc. Unele persoane se simt bine cu o masă de fructe dimineața, le reglează glicemia și hidratarea. Altele poftesc la proteine și frunze verzi. Altele vor pâine prăjită. E ok să alternăm alimentele, să nu avem un mic dejun stereotip. Organismul are nevoie de diversitate. Important este să fie ceva ce ne gâdilă în mod corespunzător papilele gustative, pentru că așa cum am spus, micul dejun setează organismul pentru restul zilei, și dacă mâncăm cine știe ce murătură care nu ne fericește, organismul nostru va bombăni toată ziua.
Când să luăm micul dejun?
De preferat în prima oră după trezire. După ce bem o cană mare sau chiar 2 cu apă la temperatura camerei ne preparăm păpica. Desigur, nu ne apucăm atunci să facem plăcinte și chiftele, ci mâncăm ceva ce nu ne ia mult timp de pregătire, maximum 20-30 de minute, depinde de timpul disponibil al fiecăruia. Papa bun, gustos și nutritiv. Și nu bem cafeaua pe stomacul gol, da?