Unul dintre scopurile declarate ale acestui blog este să demonstrez, cu umilele mele mijloace (vedeți ce modestă sunt?) că oricine poate găti, că nu trebuie să fii Jamie Oliver ca să poți pune pe masă mâncare gustoasă, echilibrată și sănătoasă. Ca pentru orice alt skill, ai nevoie doar de determinare, un pic de documentare și exercițiu. Ce îmi place la gătit este că nu trebuie să fii un roboțel care doar urmează rețete prestabilite. Sunt câteva reguli de bază și în rest… sky is the limit. Te poți juca, poți improviza, poți crea, inventa, inova, adăuga la rețetele de bază… chestia e că nu te plictisești în bucătărie. Poți sta ore întregi să bibilești o idee trăznită, ciocolată cu chili, pui cu dulceață de portocale sau nachos cu mălai. Sau poți arunca repede ceva în cuptor, ceva ce va fi gata în următoarele 20 de minute, timp în care faci un duș și te piepteni. Ideea e să știi ce se află în farfuria ta, a partenerului sau partenerei, a copilului tău. Să gătești acasă și să nu consideri asta o corvoadă, ci să o iei ca pe un fapt de viață, sau chiar ca pe o „jucărie” cu ajutorul căreia să evoluezi, așa cum fac copiii.
Azi vă voi prezenta o idee din categoria „să pun repede ceva pe masă că nu am timp și chef de mai mult”. Am luat un pui întreg de 1.6 kg, l-am tăiat pe jumătate, am scos carnea macră de pe piept și am lăsat osul și pielea la locul lor. La noi nimeni nu mănâncă pieptul simplu, îl voi folosi altădată. Am tăiat în bucăți groase un morcov, un dovlecel, un sfert de țelină, o roșie și câțiva căței de usturoi, am pus tot în tavă cu un pic de apă pe fundul acesteia, am asezonat cu sare, curry și chili și am dat la cuptor pentru 30 de minute la 220 de grade, funcția cu abur. Între timp am tăiat niște castraveți proaspeți, am pus sare, ulei de măsline și oțet peste ei. Aș fi făcut salată verde, dar mi-era prea lene.