Icre de pește fără gluten


Distribuie

Aceasta este una dintre primele rețete postate de mine pe acest blog. Pentru că atunci aveam mult mai puțini urmăritori, m-am gândit să o repostez. Enjoy!

Dacă v-ați hotărât să mâncați fără gluten și vă plac icrele, atunci, vorba unui clasic în viață, ghinion! Că icrele se fac cu griș sau pâine înmuiată. Mai există și varianta fără, dar, după părerea mea, sunt prea indigeste. Am tânjit după icre aproape un an și, așa cum se întâmplă cu ideile geniale, m-a trăznit dintr-o dată ideea: de ce să nu încerc cu tărâțe de psyllium? Zis și apoi făcut. Mare realizare! Au ieșit beton! Și la propriu și la figurat. Am început să țopăi prin casă de bucurie, de parcă inventasem apa caldă. Mai ales că înainte, în varianta clasică, nu avusesem experiențe prea plăcute cu icrele, ieșeau ca o peltea nefericită. Și acum, încercând să ignor haloul din jurul capului meu, să vă împărtășesc rețeta.

    Ingrediente

    • 1 lingură tărâțe de psyllium înmuiate în 6 linguri de apă
    • 3 linguri de icre
    • 200 ml de ulei
    • Zeamă de lămâie
    • O ceapă, mie-mi place ceapa roșie
    • Sare după gust

    Mod de preparare

    1

    Se amestecă icrele (eu am folosit icre de crap congelate, pe care le-am decongelat în prealabil) cu puțină zeamă de lămâie, apoi se adaugă tărâțele de psyllium și se omogenizează bine, după care se începe adăugarea uleiului, puțin câte puțin, la fel ca în varianta clasică. Când începe să se îngroașe, atunci când începe mixerul să protesteze, se mai pune puțină zeamă de lămâie, apoi se continuă cu uleiul până se termină. Apoi, pentru că vrem să le întindem pe pâine, nu să le spargem cu satârul, se adaugă apă, de preferință minerală, dar dacă nu e, merge și robinată, până capătă consistența dorită. Se potrivește de sare și lămâie, se pune ceapa tocată și gata! Sunteți gata să vă dați familia și musafirii pe spate. Musafirii mei, când au auzit de tărâțe de psyllium, au strâmbat din nas, dar încurajați de aspectul apetisant, au consimțit să guste și, după câteva minute, se băteau care să ia ultima linguriță din castron! Sunt modestă, știu. Și nici nu exagerez.