Scenariul este următorul: Venim obosiți de la serviciu, înfometați, ne oprim în bucătărie și nu știm pe ce să punem mâna mai întâi. Frigiderul e …”nud”. Ar trebui să-i fie rușine; de ce nu se umple singur? Doar o bucată rătăcită de slănină sau kaiser, niște legume solitare și eventual câteva ciuperci ne privesc plictisite. În cămară ne așteaptă de mult niște paste de orez, triste că sunt ignorate.
Păi atunci să le băgăm în seamă! Orice casă respectabilă trebuie să aibă un wok, adică o tigaie asiatică cu fundul rotund. Dacă nu avem, asta e, ne resemnăm și scoatem tigaia cu marginile cele mai înalte pe care o avem.
Punem o cratiță cu apă la încălzit, un praf de sare, și ne apucăm să feliem legumele, mai mari, ca să avem spor. Orice ne pică în mână e bun: varză, praz, țelină, morcovi, spanac, sfeclă, conopidă, brocoli, fasole verde, mazăre sau altă nefericită legumă din frigider. Tăiem și slăninuța în bucățele mai finuțe.
Între timp apa a început să fiarbă, închidem aragazul și aruncăm cu obidă pastele în apa fierbinte. Nicio varietatea de paste de orez nu se fierbe, ci doar se înmoaie în apă caldă.
Punem wok-ul pe aragaz cu o lingură de ulei, aruncăm slăninuța înăuntru și ne delectăm auzul cu sfârâitul acesteia și mirosul cu aroma inconfundabilă.
După ce s-a rumenit puțin slăninuța, adăugăm și legumele, plus o lingură de sos de soia fără gluten. Amestecăm încontinuu în wok pentru încă vreo 5-7 minute, punem condimentele preferate, eu pun pastă de ardei iute și nelipsitul turmeric, și oprim focul.
Scurgem minunățiile de paste de orez și le așezăm frumos într-o farfurie. Par mai fericite acum, nu? Deasupra răsturnăm legumele și gata! Ne putem așeza la televizor împreună cu farfuria cu mâncare și un pahar cu vin. Poftă bună!