Acest articol se dorește a fi o conștientizare, atât pentru oamenii cu boli autoimune, cât și pentru cei ce îi privesc pe aceștia cu prea puțină bunăvoință atunci când renunță la gluten. Prin experimentare și documentare, autoimunii au descoperit că poate exista o legătură între bolile autoimune și glutenul din alimentație. Unii dintre ei, și eu mă număr printre aceștia, au avut rezultate bune după eliminarea glutenului: diminuarea inflamației, reglarea greutății corporale, diminuarea balonării, remiterea multor simptome ale bolilor autoimune și, în general, o stare de bine pe care nu o mai avuseseră de ani de zile, de la declanșarea bolii autoimune. Au observat că, alături de, împreună cu și uneori în loc de medicație, eliminarea glutenului îi poate chiar aduce în remisiune.
Noi vrem să fim cât mai bine, vrem să nu mai avem dureri, vrem să nu mai fim o povară pentru familie și pentru societate! În loc să fim încurajați și susținuți în demersul spre starea noastră de bine, suntem ridiculizați, minimalizați și înspăimântați cu amenințarea ”efectelor adverse ale renunțării la gluten”. De multe ori am auzit cuvintele ”mofturi” și ”fițe” folosite la adresa oamenilor care au ales din proprie inițiativă dieta fără gluten. Impresia generală despre acești oameni este ca în bancul cu olteanul care, dacă se plictisește, se dezbracă și își păzește hainele, ca să aibă o preocupare. Mofturi. Fițe. Sau, mai trendy, fitze.
Am întrebat Gemini: ” Cine poate beneficia și ce avantaje poate avea cineva dacă ține o dietă fără gluten?”
Iată ce mi-a răspuns:
”O dietă fără gluten poate fi benefică pentru anumite persoane, dar nu este potrivită pentru toată lumea. Avantajele sunt în principal limitate la cei care suferă de afecțiuni medicale specifice, în timp ce pentru majoritatea oamenilor, o astfel de dietă poate fi chiar dăunătoare dacă nu este necesară medical.
Cine poate beneficia:
- Persoanele cu boală celiacă: Aceasta este o afecțiune autoimună în care consumul de gluten provoacă o reacție inflamatorie în intestinul subțire, deteriorându-l și împiedicând absorbția nutrienților. O dietă fără gluten este absolut necesară pentru aceste persoane pentru a evita complicațiile grave pe termen lung, inclusiv anemia, osteoporoza și cancerul intestinal.
- Persoanele cu sensibilitate la gluten non-celiacă: Această afecțiune provoacă simptome digestive precum balonare, diaree și crampe abdominale după consumul de gluten, dar fără afectarea histologică a intestinului subțire ca în cazul bolii celiace. Eliminarea glutenului poate ameliora aceste simptome. Diagnosticarea este dificilă, deoarece nu există teste specifice.
- Persoanele cu dermatită herpetiformă: Aceasta este o erupție cutanată cu mâncărime severă asociată cu boala celiacă. O dietă fără gluten este esențială pentru controlul simptomelor.
Am insistat, și i-am mai adresat o întrebare: ” Pot avea oamenii cu alte boli autoimune decât boala celiacă beneficii dacă urmează o dietă fără gluten?”
Iată ce răspuns am primit:
”Nu există dovezi științifice solide care să sugereze că persoanele cu boli autoimune *altele* decât boala celiacă ar beneficia de o dietă fără gluten. De fapt, pentru majoritatea acestor persoane, eliminarea glutenului din dietă nu are niciun beneficiu și poate chiar să fie dăunătoare.”
Răspunsurile oferite de Gemini provin dintr-o cantitate vastă de texte prezente pe Google. În mare, asta găsește cineva atunci când dă o căutare pe acest subiect. ”Eliminarea glutenului nu prezintă niciun beneficiu pentru sănătate, dacă nu ai boala celiacă. Ba dimpotrivă, este periculos”. Voi încerca să contracarez afirmațiile Gemini, cu argumente din experiența mea și a urmăritorilor mei, precum și din materiale găsite în documentarea mea despre legătura dintre bolile autoimune și glutenul din alimentație.
Unde este greșeala?
Efect placebo
Gemini: Unii oameni cu alte boli autoimune raportează o îmbunătățire a simptomelor atunci când urmează o dietă fără gluten. Acest lucru se poate datora efectului placebo, adică îmbunătățirea se datorează credinței că dieta va funcționa, nu efectelor glutenului în sine.
Argumentul meu: Pentru un timp, și eu am crezut că fantazez. Dar intrasem în remisiune după peste 20 de ani de inflamație continuă, fără pauză, fix atunci când renunțasem la gluten! Acum, după 13 ani de dietă fără gluten, încă sunt în remisiune, cu un scurt puseu la instalarea menopauzei și încă unul după o exacerbare a spondilozei cervicale. Coincidență? Nu cred. Efect placebo timp de 13 ani? Nu cred.
Lipsa nutrienților
Gemini: Eliminarea glutenului fără necesitate poate duce la deficiențe nutriționale, deoarece multe alimente bogate în nutrienți conțin gluten. Acest lucru poate afecta negativ starea de sănătate generală și poate chiar exacerba simptomele altor boli.
Argumentul meu: Peste tot se invocă cu obstinație că ”eliminarea glutenului poate duce la deficiențe nutriționale, deoarece multe alimente bogate în nutrienți conțin gluten”. Dar și mai multe alimente bogate în nutrienți NU conțin gluten. Doar grâul, secara și orzul conțin gluten, în timp ce alte mii de specii de plante nu îl conțin. Ce ne împiedică să mâncăm acele specii de plante fără gluten? Doar credința că ”alimentele bogate în nutrienți conțin gluten” și faptul că, în cultura noastră, grâul este aliment de bază și se consumă pe scară largă. Există zone pe Terra în care nu se consumă deloc grâu și unde nu s-a auzit de orz și secară. Îi vedem pe oamenii aceia târându-se pe jos, anemiați și pe moarte?
Costuri mari
Gemini: Dieta fără gluten este adesea scumpă și dificil de urmat.
Argumentul meu: Dieta fără gluten nu este scumpă dacă mănânci corect și în cantități rezonabile. Credeți-mă, fac asta de 13 ani și nu mă dau banii afară din casă. Cei ce mă urmăresc de ceva timp știu ce mănânc, pun reel-uri pe pagina de Facebook și pe canalul de YouTube cu meniurile mele și am rețete pe site, folosind ingrediente accesibile ca preț, dar poate neconvenționale pentru dieta pur românească. Nu este dificil de urmat această dietă dacă ieșim din mentalitatea românească ”ia cu pâine, să țină de foame”.
Alte inconveniente
Gemini: Dieta fără gluten poate genera stres și frustrare inutile dacă nu este necesară din punct de vedere medical.
Argumentul meu: Și dacă este necesară din punct de vedere medical, nu generează stres și frustrare? Sună hilar, însă îmi amintesc spusele unui medic: ”Chiar dacă noi nu recomandăm, ce vă împiedică să renunțați la gluten?” Păi tocmai faptul că doctorii nu recomandă, dar și ceea ce se vehiculează în presă, pe site-uri. Este periculos, inutil, scump, sunt fițe, nu face asta! Câți dintre noi au tăria să încerce măcar? Toți suntem ocupați cu traiul de zi cu zi, nu avem timp și dispoziție să facem experimente despre care toți zic că sunt inutile și periculoase.
Sunt de acord cu faptul că dieta fără gluten poate genera frustrare și stres, mai ales la început. Chiar dacă la mine efectul eliminării glutenului a fost rapid, în sensul de scădere a inflamației și intrării în remisiune (documentat prin analize de laborator), precum și a scăderii durerilor cauzate de spondilita anchilozantă, încă aveam dubii asupra dietei fără gluten. Pentru că medicii îmi tot repetau că dieta fără gluten nu are efect în afara bolii celiace, conform studiilor, iar faptul că am intrat în remisiune era o întâmplare, ”remisiune spontană”, adică fără motive plauzibile. Iar anturajul mă privea ca pe o ciudățenie care are nevoie de medicație pentru afecțiuni mintale.
**
Este destul de complicat să implementezi dieta fără gluten în aceste condiții, pe lângă faptul că ai nevoie de multă informație, experimentare și suport. Dar rezultatele merită!
Gemini conchide: ”Dacă aveți o boală autoimună și vă gândiți să urmați o dietă fără gluten, este crucial să discutați cu medicul dumneavoastră sau cu un dietetician. Acesta vă poate evalua starea de sănătate și vă poate ajuta să luați o decizie informată despre dacă o dietă fără gluten este potrivită pentru dumneavoastră. Automedicația poate fi periculoasă și poate întârzia diagnosticul și tratamentul adecvat al bolii dumneavoastră.”
Argumentul meu: Mă amuză faptul că Gemini consideră dieta fără gluten ”medicație”.
De ce nu recomandă medicii din România dieta fără gluten pentru pacienții cu boli autoimune?
Medicii la care mergem noi, autoimunii, nu au bază legală și medicală pentru a recomanda un anumit tip de alimentație. Deși au cunoștințe de bază în nutriție, referitoare la patologiile de care se ocupă, reumatologii, endocrinologii, oftalmologii, neurologii, etc. se pot ocupa doar de medicație sau alte proceduri medicale ce țin strict de organul pe care îl tratează.
Ei ne-ar putea recomanda să mergem la un consult la dietetician. De ce nu o fac? În România, profesia de dietetician cu drept de liberă practică (cel care concepe planurile alimentare detaliate) este relativ nouă și nu este încă suficient integrată în sistemul de sănătate publică. Doar medicii specialiști în diabet, nutriție și boli metabolice au ”ștate vechi” în a recomanda diete.
În cazul în care cineva cu o boală autoimună reumatică, neurologică sau de altă factură decât cea legată de diabet sau altă boală metabolică ar ajunge la un asemenea medic, compensat de sistemul public de sănătate, acesta nu ar avea baza legală să recomande o dietă fără gluten și, de fapt, niciun fel de dietă dacă pacientul cu poliartrită, Hashimoto, spondilită sau altă boală autoimună nu ar avea kilograme în plus, glicemie mare, colesterol crescut, gută, insuficiență renală sau altă afecțiune din gama de boli metabolice și de nutriție.
Iată ce spune Gemini într-un final, după ce l-am bombardat cu întrebări încrucișate:
”Deși există studii care sugerează beneficii ale dietelor în unele boli autoimune, ghidurile terapeutice standard pentru majoritatea acestor afecțiuni se concentrează în primul rând pe tratamentul medicamentos. Până când un regim alimentar (precum dieta fără gluten) nu este inclus ferm în ghidurile de tratament recunoscute, medicii vor fi prudenți în a-l recomanda.
Chiar dacă unii medici nu recomandă, este esențial ca un pacient cu o boală autoimună să consulte un specialist în nutriție (medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice sau dietetician clinician), deoarece impactul alimentației asupra inflamației și imunității este o zonă de cercetare în plină expansiune și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.”
Punând laolaltă aceste fapte:
- Medicii nu au baza legală și nici calificarea în a recomanda o dietă fără gluten, și, mai mult de atât, descurajează acest demers.
- Sursele de informație mainstream ne descurajează și ele, și, mai mult decât atât, dau informații false. Unele surse care totuși ating subiectul alimentației în cazul bolilor autoimune sunt și ele de suspectat, deoarece promit, în mod senzaționalist, ”vindecarea”.
- De cele mai multe ori, persoanele din familie și din anturaj nu ne susțin în acest demers.
- Implementarea corectă a unei diete fără gluten cere efort, timp, dedicație și perseverență.
- Cei care raportează succes în urma dietei fără gluten sunt puțini și destul de greu de găsit. Proiecte ca Oana fără gluten, care fac o legătură pozitivă între bolile autoimune și glutenul din alimentație, sunt puține în România.
- Comunitatea celiacilor ne privește cu suspiciune și nu aprobă nici ei demersul nostru, nu vreau să speculez asupra motivelor.
Ajungem la următoarea concluzie:
Sunt puțini oameni cu boli autoimune, altele decât boala celiacă, ce vor și pot să implementeze și să mențină o dietă fără gluten corect și într-un mod care să nu le dea existența peste cap, ci, dimpotrivă, să le ușureze viața și simptomele, cu sau fără medicație.
Doctorul Alessio Fasano
Mai departe vreau să expun argumentele unei somități din domeniul cercetării glutenului. Experiența mea este subiectivă și personală, însă dr. Alessio Fasano, gastroenterolog, cercetător în efectele glutenului asupra organismului și descoperitor al zonulinei, proteina care provoacă intestinul permeabil, are un cuvânt greu de spus aici.
Sensibilitatea la gluten non celiacă
Dr. Alessio Fasano, o figură proeminentă în domeniul bolii celiace și al tulburărilor legate de gluten, este considerat un expert de talie mondială în acest domeniu complex. Dr. Fasano a jucat un rol esențial în caracterizarea SGNC (sensibilitatea la gluten non celiacă) și în distingerea acesteia de celelalte afecțiuni care implică glutenul și grâul: boala celiacă și alergia la grâu.
Conform dr. Alessio Fasano, SGNC este caracterizată ca o reacție non-autoimună și non-alergică ce apare ca răspuns la consumul de alimente care conțin gluten la persoanele care nu au nici boală celiacă, nici alergie la grâu, și pare să implice sistemul imunitar înnăscut, care este prima linie de apărare a organismului împotriva agenților patogeni și a iritanților. Aceasta contrastează cu boala celiacă, care implică atât sistemul imunitar înnăscut, cât și cel adaptativ.
Am explicat deosebirea dintre sistemul imunitar înnăscut și cel adaptativ în acest articol.
Așadar, sensibilitatea la gluten non celiacă implică și ea sistemul imunitar, însă în alt fel decât boala celiacă. Mai mult de atât, dr. Fasano spune că SGNC ar putea fi o sensibilitate mai largă la grâu, mai degrabă decât doar la proteina numită ”gluten”. Estimările făcute de dr. Fasano arată că sensibilitatea la gluten non celiacă este de peste 10 ori mai răspândită decât boala celiacă.
Nu există analize specifice pentru sensibilitatea la gluten non celiacă. Dr. Fasano sugerează ca, până la descoperiri viitoare, persoanele care suspectează că ar putea avea SGNC ar trebui întâi să excludă, prin analize specifice, boala celiacă și alergia la grâu, apoi să elimine din alimentație pentru o perioadă glutenul și toate produsele din grâu, urmată de reintroducerea treptată a acestora și monitorizarea simptomelor. Dacă, după eliminare, starea se ameliorează, iar după reintroducere simptomele reapar, se poate pune diagnosticul de SGNC.
Care sunt simptomele sensibilității la gluten non-celiace?
Simptomele includ o gamă largă, de la cele gastro-intestinale: dureri abdominale, senzație de balonare, diaree, constipație, senzații de greață, stomatită aftoasă, fisuri anale și reflux gastroesofagian, până la cele extra-intestinale: oboseală persistentă, dureri de cap, „ceață mentală” sau confuzie mentală, dureri articulare și musculare, anxietate și depresie, apariția diferitelor erupții cutanate, amorțeli, rinită sau astm, anemie, insomnie, pierdere în greutate.
Rolul zonulinei în bolile autoimune
Rolul zonulinei este crucial în înțelegerea mecanismului propus de Dr. Fasano pentru bolile autoimune.
Cercetările dr. Fasano au stabilit că zonulina este regulatorul cheie al joncțiunilor strânse care controlează permeabilitatea intestinală. Gliadina (o componentă a glutenului) și microorganismele (anumite bacterii intestinale) sunt cei mai puternici eliberatori de zonulină. Când zonulina este eliberată în exces, joncțiunile strânse se deschid. Aceasta permite moleculelor mari, parțial digerate (cum ar fi fragmentele de alimente, toxinele sau produsele bacteriene) să treacă din intestin direct în țesutul limfatic subiacent și apoi în sânge. A numit acest fenomen „intestin permeabil”.
Dr. Fasano spune că intestinul permeabil nu este doar un eveniment secundar, ci poate fi un eveniment preliminar necesar în dezvoltarea oricărei boli autoimune.
Conform ipotezei dr. Fasano, pentru ca o boală autoimună să se declanșeze, sunt necesari trei factori:
- Predispoziție genetică
- Un factor de mediu/declanșator (gluten, infecții, etc.)
- Pierderea integrității barierei intestinale (reglată de zonulină)
Odată ce bariera intestinală este compromisă, sistemul imunitar reacționează la invadatori. Din cauza mimetismului molecular, anticorpii produși împotriva invadatorilor pot „confunda” proteinele străine cu cele proprii ale organismului. Lucrările dr. Fasano și ale colaboratorilor săi au arătat o asociere între nivelurile crescute de zonulină și o serie de boli autoimune.
Concluzie
Dr. Fasano a oferit un cadru științific pentru două posibilități ce leagă bolile autoimune și glutenul: sensibilitatea la gluten non-celiacă și rolul intestinului permeabil în declanșarea bolilor autoimune. În cazul SGNC, prevalența acesteia este mult mai mare decât s-a crezut, iar simptomele sale pot fi multiple și se pot confunda și suprapune cu simptomele altor afecțiuni, inclusiv boli autoimune.
În al doilea caz, dr. Fasano și echipa sa fac o legătură între gama largă de boli autoimune și glutenul din alimentație prin intermediul zonulinei și al intestinului permeabil. Viziunea sa este că, deși glutenul nu este cauza unică a tuturor acestor boli, este un declanșator important la persoanele cu o predispoziție genetică.
Va mai trece mult timp până când intervențiile nutriționale, așa cum este dieta fără gluten, vor fi acceptate, legal și în fapt, pentru oamenii cu boli autoimune. Până atunci suntem pe cont propriu.
Poza este preluată de pe Pixabay.