Am fost întrebată de ce nu scriu despre astrologie. La început am rămas cu gura căscată, nu aveam un răspuns pregătit. Apoi am rumegat subiectul. De ce nu scriu despre astrologie? Pentru că nu sunt expertă. Pentru că nu mi-am dedicat viața astrologiei. Pentru că nu mănânc astrologie pe pâine, dimineață, la prânz și seara. Sunt experți în acest domeniu, pentru care am tot respectul și pe care îi urmăresc, cel puțin pe cei cu care rezonez. Pentru mine astrologia e un instrument, nu un scop în sine. Un instrument de cunoaștere, a mea, a celor cu care interacționez, a evenimentelor trecute, curente și viitoare, și în general a tot ceea ce ne înconjoară. Datorită astrologiei mi-am dezvoltat conștiința și am început să privesc în jurul meu cu alți ochi. Dar nu mi-am dedicat viața astrologiei. Am fost întrebată, chiar mustrată, că, după ce am investit atât timp și bani în cursuri și cărți de astrologie, nu fac ceva care să îmi întoarcă investiția. Dar astrologia m-a învățat că o conjuncție Jupiter-Venus în casa a opta în harta mea natală înseamnă că nu voi muri niciodată de foame, chiar dacă nu câștig banii cu ”sudoarea frunții mele”. Că Luna în casa a doua în trigon cu Uranus înseamnă să îmi explorez valorile personale de orice natură și lucruri inedite și uimitoare se pot produce. Așa că pe neașteptate, în calea mea au apărut dansul și fotografia. Dar nici lor nu mi-am dedicat viața. Și ele sunt un mijloc, nu un scop în sine. Știu că în astrologie am talent, am investit resurse, dar nu și timp de studiu. În fotografie am talent, am investit timp, dar nu și resurse. Iar în dans am investit timp și resurse, dar nu am talent. Toate fac parte din mine, toate mă reprezintă, toate mă alcătuiesc, toate mă șlefuiesc.
Omul este complex. Nu poți spune despre nimeni că este frumos sau urât, rău sau bun, zgârcit sau generos, luminos sau întunecat. Toți avem în noi lumina și întunericul, în proporții diferite. Am învățat să privesc lumea în termeni astrologici, ceea ce îmi oferă o nouă perspectivă. Îmi place să sondez apele adânci ale Peștilor, Racilor și Scorpionilor, mă fascinează cum te pot ”radiografia” cu ochii sufletului lor, pragmatismul ”pământenilor” Tauri, Fecioare și Capricorni mă reconfortează, vivacitatea ”aerienilor” Gemeni, Balanțe și Vărsători mă animă, iar Berbecii, Leii și Săgetătorii îmi dau fiori și aprind uneori Focul din mine.
Datorită astrologiei simt momentele importante, le așez pe o hartă astrologică care îmi ”povestește” despre ce este vorba. Într-un astfel de moment am întâlnit-o pe Adela, care are un studio de yoga. M-a frapat faptul că fizic semănăm uimitor, deși există o diferență mare de vârstă între noi. Apoi, este Capricorn, ca și mine, iar deschiderea spre spiritualitate i-a șlefuit asperitățile specifice Capricornului și i-a întărit calitățile. Mă uit la ea ca într-o oglindă. Ea m-a făcut, întâi subtil, abia schițat, apoi din ce în ce mai apăsat, să îmi revizuiesc relația cu astrologia, să îi acord mai multă importanță, să încep să împărtășesc cu oamenii și această latură a mea. Acest text este primul meu pas în această direcție. Alții vor urma.