Am scris o postare pe pagina de Facebook despre gătitul acasă. Acolo făceam o paralelă între mentalitatea de a găti și a mânca din anii 70-80 și mentalitatea actuală. Acea postare a stârnit mult interes și a avut multe comentarii. Cineva m-a întrebat dacă am vreo sugestie pentru a-și depăși neplăcerea de a găti. Într-un schimb de replici, am făcut o glumă că aș putea scrie un articol cu 10 tehnici care te vor face să iubești gătitul, însă nu se știe sigur dacă o va ajuta. Cititoarea mea a replicat: ”Nu ar strica sa faci articolul acesta. Poate m-ar ajuta pe mine, sau poate nu, dar cu siguranță va ajuta și pe alții”.
Așa că m-am așezat la scris, și iată articolul ieșit dintr-o glumă. În el voi explica de ce ne dorim să gătim, de ce urâm să gătim, și cum să nu ne mai repugne gătitul, ba chiar să facem acest lucru cu plăcere.
De ce vrem să gătim?
Nu cu mult timp în urmă această întrebare ar fi fost superfluă, la fel ca întrebarea ”de ce vrem să respirăm?”. Așa cum spun și în postarea menționată, eu am copilărit în anii 70-80, epocă în care nu aveai alternative pentru gătitul acasă, ci era o necesitate să gătești. Gătitul acasă era norma acelor vremuri. Nu existau opțiunile vremurilor actuale, take-out, cantină, autoservire, personal chef, supermarket cu mâncare gătită. Acum avem aceste opțiuni, așa că întrebarea ”de ce să gătim?” este legitimă.
Mai jos, voi înșira cu bullet points câteva motive pentru care gătitul acasă ne este necesar tot timpul sau doar în anumite etape ale vieții contemporane, complexă și acaparatoare.
- Mâncarea sănătoasă poate preveni sau ameliora multiple boli și afecțiuni. Cei cu o boală cronică, autoimună sau de alt fel, pot depune mărturie în acest sens.
- Poți controla ingredientele, caloriile și mărimea porțiilor. Dacă ai nevoie de o anumită dietă vindecătoare, să slăbești sau să îți menții greutatea, cel mai sigur este să îți prepari singur mâncarea.
- Ai control asupra calității, igienei, prospețimii și originii ingredientelor. Cei cu boală celiacă, intoleranță la histamină, alergii sau alte sensibilități știu ce înseamnă asta.
- Gătitul acasă este mai ieftin decât să comanzi mâncare. În anumite perioade, atunci când veniturile familiei scad sau intervin cheltuieli neprevăzute, să gătești acasă reglează în mod vizibil balanța financiară.
- Gătitul acasă contribuie la creșterea stimei de sine și a încrederii că vindecarea stă în puterea și mâinile tale. M-aș îmbogăți dacă aș avea un bănuț de câte ori am auzit că ”nu pot mânca fără gluten, toate mâncărurile din comerț conțin gluten” sau ”nu pot ține Protocolul Autoimun AIP! Ce să mănânc?!”.
- Gătitul acasă poate descătușa creativitatea. Astfel, după inerenta perioadă de ”începător”, în care vei urma rețetele altora, poți fi deschis/ă să încerci mâncăruri și ingrediente noi și chiar să inventezi propriile rețete.
- Să gătești pentru cei dragi este un simbol al iubirii. Ce poate fi mai motivator decât să gătești mâncarea pe care o va mânca familia ta?
- Mâncarea gătită în casă este gustoasă. Pentru că o faci după gustul tău.
De ce urâm gătitul acasă?
Tot cu bullet points, voi scrie principalele motive pentru care respingem gătitul acasă. Sigur vei recunoaște motivul care te împiedică pe tine să gătești. Unul sau mai multe.
- De multe ori, aversiunea provine din amintirile inconștiente ale copilăriei: imaginea mamei epuizate, copleșite de treburile casei. Percepem gătitul ca pe o obligație împovărătoare, care ne ”fură” timpul și energia.
- Tot din trecut vine și mentalitatea de gen. Înainte doar femeile găteau, pentru bărbați chiar și în vremurile actuale poate părea insultător să gătească: ”Ce ar zice mama dacă m-ar vedea curățând ceapă?”. Iar pentru femeile emancipate respingerea gătitului vine ca o impunere a egalității cu bărbatul.
- Credem că gătitul acasă este ceva ca o meserie pe care o practică cineva fără studii înalte sau inteligență, la fel ca menajul. O mentalitate care îi face pe cei cu venituri peste medie să externalizeze gătitul, și pe cei cu venituri mai mici să cheltuiască pe take out mai mult decât le permite buzunarul.
- Frica de eșec. Dacă ai gătit o dată, de două ori, iar rezultatul nu a fost gustos sau ai ars mâncarea, frustrarea poate duce la aversiune. Lipsa unui succes repetat îi face pe oameni să creadă că pur și simplu „nu se pricep” la gătit.
- Mediul necorespunzător. Dacă, atunci când ți-ai amenajat casa, nu ai luat în considerare gătitul, asta te poate face să respingi să gătești, în mod conștient sau inconștient. O bucătărie mică, neiluminată corespunzător, fără spațiu de lucru, fără cămară, fără ustensilele și vasele necesare, nu te îmbie să gătești.
- Așteptări neconforme cu realitatea. Dacă nu ai gătit niciodată, sau ai făcut-o ocazional, tot ce ține de această îndeletnicire pare copleșitor: să utilezi cămara, cheltuind inițial o sumă mare de bani, să calculezi ingredientele pentru o masă sau pentru o săptămână, să urmezi pașii unei rețete, să înveți interacțiunea dintre ingrediente, timpii de gătire, toate acestea par să necesite un efort mult prea mare, mai ales când ai fost învățat cu take out la un buton distanță.
**
Iar acum, după ce am înșirat motive pro și contra, dacă încă mai ești convins/ă că vrei să gătești, hai să vedem care sunt cele 10 tehnici care te vor face să iubești gătitul acasă, tehnici care vin din experiența mea.
Pentru început, voi lăsa link către acest articol, în care povestesc cum fac eu ca să am zilnic mâncare gătită: cumpărături, organizare, etc.
Dacă tot nu te-am convins, las și acest articol, în care povestesc cum reorganizarea bucătăriei a dat o nouă viață felului meu de a găti.
Am împărțit cele 10 tehnici în 4 mari categorii: mentalitate, context, eficientizare și recompensă. Știu, pare complicat, dar nu este. Aceste categorii cuprind niște chestii generale care ajută la înțelegerea și acceptarea pe deplin a gătitului. Să-i dăm drumul.
I. Schimbarea mentalității (Recadrarea mentală a gătitului)
De la obligație la plăcere
Începe prin a recadra mental gătitul. Dacă și tu ești ca mine, cu amintirea copilăriei în care mama era singura care gătea, iar ingredientele de bază (ca zahărul, uleiul, carnea, ouăle) se găseau cu greu, subconștientul tău a categorisit gătitul ca pe o corvoadă. Imaginea mamei extenuate, care nu ieșea din bucătărie, în timp ce ceilalți membri ai familiei făceau ceva plăcut sau se odihneau, s-a întipărit în suflet. Nu vrei să fii ca ea, așa că inconștient respingi gătitul.
Vino în prezent. Nu ești mama ta, cel puțin în privința gătitului. Ingredientele se găsesc din abundență, rețete mai complexe sau mai simple sunt oriunde la un clic distanță, la fel și aparate și ustensile moderne. Nu ești obligat/ă să gătești, ci îți dorești asta. Îți dorești să faci din gătit un obicei zilnic, pe care să îl îndeplinești cu ușurință și chiar cu plăcere. Această mentalitate pune frâiele gătitului în mâinile tale. Tu hotărăști în această privință. Ești conștient/ă că tu trebuie să depui efortul, perseverența și atenția în a deprinde și a menține obiceiul de a găti. Nu vei găti ca mama ta, ci ca tine.
Răbdare și acceptare
Acum, că ai hotărât că vrei să gătești, și că vrei să o faci în stilul tău, ar fi bine să aloci timpul necesar pentru această activitate. Nu începe să gătești atunci când ești obosit/ă sau când ești în mijlocul unor proiecte importante. Gătitul cere răbdare și atenție, cu atât mai mult la început. Timpul este unul dintre ingredientele secrete ale mâncării bune.
Nerăbdarea poate veni din neacceptare, victimizare, sau din teama de eșec. Observă-te și vezi care este cauza principală a nerăbdării tale atunci când este vorba de gătit. Vrei să faci totul perfect de la început? Încă ai în minte mama, bunica, mătușa cocoșate de muncă? Zici că nu ai timp, nu te pricepi deloc la gătit, nu ai aia sau ailaltă?
Gătitul ca timp de calitate (Mindfulness)
Probabil că ai auzit sau chiar ai practicat mindfulness, acea tehnică de a fi prezent și conștient de gândurile, emoțiile și senzațiile din momentul curent, fără a le judeca. Mindfulness ajută la crearea echilibrului interior, reduce stresul și te scoate din reacțiile automate. Când ești complet în prezent, observi lucrurile, oamenii și obiceiurile cu alți ochi, ai altă percepție asupra vieții și asupra lumii.
Abordează gătitul ca pe o sesiune de mindfulness. Lasă la ușa bucătăriei gândurile pe care le-ai ruminat toată ziua și concentrează-te pe senzații: sunetul uleiului ce sfârâie în tigaie, mirosul ierburilor, vaniliei, piperului, textura și culoarea legumelor. Această prezență conștientă te ancorează în moment și transformă munca în meditație.
Începe cu ceva simplu
Nu încerca să gătești ceva complicat din prima zi. Începe cu un singur obiectiv realizabil. De multe ori am primit comentarii ale unor cititoare dezamăgite că nu le-a ieșit pâinea fără gluten. Majoritatea mi-au declarat că nu vor mai încerca niciodată să facă pâine. Eu le-am spus să înceapă cu ceva mai simplu, cum ar fi lipii sau chifle. Acestea sunt mai ușor de făcut, iar riscul de eșec este mai mic. Au revenit încântate de lipiile sau chiflele fără gluten, care le-au ieșit perfect.
O mică reușită la început declanșează o eliberare de dopamină, construind o asociere mentală pozitivă pentru gătitul acasă. Așadar, baby steps.
II. Crearea unui mediu plăcut (Contextul contează)
Castelul numit ”bucătărie”
”Atunci când mi-am renovat bucătăria, nu conștientizam cât de important a fost acest gest. Tot eu gândisem și vechea bucătărie, dar simțeam că nu mai rezonez cu ea. Aveam o mică strângere de inimă când intram acolo și încercam să scurtez cât mai mult timpul petrecut gătind. Aragazul se tot defecta și am cheltuit o grămadă de bani reparându-l. Nu mai puteam menține ordinea și curățenia așa cum aș fi vrut eu, oricât timp petreceam încercând să fac asta. Așa că mi-am luat inima în dinți și am purces la renovare, deși eram speriată de mizeria care se va face și de banii cheltuiți.”
Am lăsat mai sus link-ul către articolul din care am redat acest fragment. Pentru a iubi gătitul acasă, trebuie să iubești spațiul în care această îndeletnicire se petrece. O bucătărie luminoasă, organizată, ușor de curățat, cu suficient spațiu de lucru, dar și frumoasă, ne îmbie să stăm acolo și să creăm cu plăcere mâncăruri minunate.
Bucătarul este răsfățat
După ce ne-am creat castelul numit ”bucătărie”, să dăm importanța cuvenită castelanei sau castelanului, persoana care va găti în acea bucătărie, adică tu. Când intri în bucătărie, faci ceea ce îți place. Începe cu o muzică bună în surdină, sau un podcast și un șorț simpatic. Răsfață-te. Dacă în restul zilei ești un om de afaceri responsabil sau o mamă atentă la nevoile altora, în bucătărie nu te lua prea mult în serios.
Eu îmi pun alături un ceai cald sau un pahar cu vin, din care sorb cu plăcere din când în când. Am o oglindă în formă de inimioară lipită pe backsplash, în care îmi zâmbesc și chiar port o conversație cu mine însămi. Uneori dansez în timp ce bag o tavă cu prăjituri în cuptor. În bucătărie sunt regină și fac ce vreau.
Starea de flux: mise en place și cuțite bune
”Mise en place” înseamnă să pregătești toate ingredientele înainte de a începe să gătești efectiv (porționat, tocat, măsurat). Dacă ai totul pregătit înainte pe spațiul de lucru, în castronele și farfuriuțe, tocătorul este curat și cuțitele bine ascuțite, asta te ajută să intri și să te menții în starea de flux, acea stare pe care o caută toți creatorii.
Într-un interviu, Mihaly Csíkszentmihályi, părintele acestui concept, a descris fluxul ca fiind „implicarea completă într-o activitate de dragul activității în sine. Egoul dispare. Timpul zboară. Fiecare acțiune, mișcare și gând rezultă inevitabil din cel anterior, ca atunci când cânți jazz. Întreaga ta ființă este implicată și îți folosești abilitățile la maximum”. Când intri în starea de flux în bucătărie, ”simți” ingredientele, știi instinctiv de ce este nevoie ca să iasă din mâinile și mintea ta cea mai minunată mâncare.
III. Eficientizarea și simplificarea (Eliminarea stresului)
Cumpărături cu cap
Pe timpul mamelor noastre, ingredientele erau puține și uneori greu de găsit. Uleiul era de floarea soarelui, zahărul era alb, iar carnea era un noroc dacă o găseai. Acum există o mare diversitate de ingrediente. Uleiul este de multe feluri: de măsline, de cocos, de șofrănel, de susan, etc. La fel sunt și restul ingredientelor. Paradoxal, așa cum am spus în acest articol, când opțiunile sunt prea multe, alegerea este mai grea decât dacă ai de ales între 2-3 opțiuni. Însă, odată alese ingredientele, modalitatea de a le procura este simplă. Supermarket, magazin de cartier, piață sau comandate online, găsim tot ceea ce ne dorim, pentru toate buzunarele.
Binefacerile tehnologiei
Gama de aparatură numită ”electrocasnice mici sau mari pentru bucătărie” este și ea inepuizabilă. Nu te repezi să le cumperi pe toate, o bucătărie în care ai prea multe aparate este la fel de greu de folosit ca una în care nu ai nimic din ce ai nevoie. Există electrocasnice pentru toate nevoile și pentru toate buzunarele.
Eu am toată gama de mărimi de blendere. De la cel mai mic, în care fac 2 linguri de sos într-un minut, la cel mai mare, în care fac 4-5 porții de supă cremă, trecând prin cel mediu, în care fac pastă tartinabilă pentru 4 felii de pâine. Mai am o oală sub presiune, în care fac supă de oase și fierb păsările de țară, un air fryer, în care fac rapid 2 porții de mâncare, un cuptor electric încorporat, în care fac mai multe porții, un grătar cu apă, tigaie de oțel pentru clătite și de fontă pentru orice. Am prăjitor de pâine, sandwich maker și aparat pentru gofre. Am un robot cu vas pentru pâine și prăjituri și un mixer mic de mână pe care nu prea îl folosesc.
Așa cum am spus, sunt multe aparate electrocasnice. Mai sunt slow cooker și multi cooker, dar mie nu îmi place ideea de a pune acolo totul de-a valma. Fiecare ingredient are timpul său de gătire, iar depășirea acestui timp îi schimbă gustul, proprietățile și textura. Însă aceasta este doar percepția mea, aceste aparate sunt folosite de mulți oameni.
Anticipează (gătitul în avans și meniul săptămânal)
Ultima tehnică propusă de mine pentru a iubi gătitul acasă este cea mai elaborată, ca să zic așa. Ea presupune să faci niște pași în avans pentru a-ți ușura munca în bucătărie în zilele în care ești mai ocupat/ă și vrei să o lași mai moale cu gătitul, dar să ai totuși ceva pregătit de mâncare.
Una dintre tehnici este cea în care gătești baza pentru mai multe mese în zilele în care ai mai mult timp liber. Folosesc această tehnică, dar destul de rar. Nu îmi place în mod deosebit mâncarea reîncălzită, mai ales legumele gătite. Coc uneori în cuptor o bucată mai mare de pulpă de porc sau o tavă cu aripioare, din care mâncăm 2 zile. Însoțesc carnea de fiecare dată cu altceva (piure de conopidă, orez, legume călite rapid, sos de ierburi și usturoi, etc.). Prefer să fac o supă miso rapidă decât o oală cu ciorbă din care să mâncăm noi 2 zile și cățelul alte 2 zile. Dar, din nou zic, asta este percepția mea.
O altă tehnică, pe care o folosesc ceva mai des, este meniul săptămânal. Nu îmi fac o listă cu meniul bătut în cuie, dar sunt atentă să am 2-3 mese cu pește pe săptămână, ouă la mic dejun de 3-4 ori pe săptămână sau terci de ovăz de 2-3 ori pe săptămână, de exemplu. Însă un meniu săptămânal bine stabilit, scris pe hârtie, care ține seama de preferințele fiecărui membru al familiei, de timpul alocat gătitului și de nutrienții necesari, poate fi făcut, pentru persoanele cărora le place predictibilitatea sau care doar astfel pot ține în frâu cheltuielile inutile și risipa alimentară.
IV. Reflecția și recompensa
Cele 10 tehnici propuse de mine nu sunt exhaustive. Mai sunt și altele, cum ar fi să faci din gătit o activitate socială și de conexiune, dacă percepi gătitul ca pe o povară individuală sau dacă vrei să petreci astfel timp de calitate cu familia. Toți membrii familiei pot participa la activitatea din bucătărie, fiecare cu ce poate. Sau unul dintre membrii familiei este responsabil cu cumpărăturile, altul cu gătitul. Mie îmi place să gătesc singură, în ritmul meu, iar cumpărăturile de obicei le facem împreună, soțul meu și cu mine. Fiecare își exprimă preferințele culinare pentru zilele următoare, iar ingredientele cumpărate oglindesc acest lucru.
Aceasta a fost reflecția.
Iar recompensa vine în încheiere, și a articolului, dar și a procesului de a găti. Când mâncarea este gata și așezată frumos în farfurii, ia-ți câteva momente să îți amintești de ce ai vrut să gătești. Savurează clipa. Ai reușit. Indiferent care a fost motivul, ai reușit. Fie că ai gătit pentru prima oară, fie că ai mai gătit înainte, dar fără prea mare tragere de inimă, acum ai gătit, iar mâncarea este pe masă. Ai făcut economie la bani sau ai pregătit o masă conformă cu o anumită dietă. Ai pregătit masa pentru familia ta sau doar pentru tine. Obiectiv îndeplinit.
Gătitul acasă poate fi învățat, la fel ca orice altă îndeletnicire. Thomas Edison a spus că genialitatea înseamnă 1% inspirație și 99% transpirație, subliniind astfel că munca asiduă, efortul constant și perseverența sunt mult mai importante și mai valoroase pentru succes și atingerea genialității decât ideea inițială sau scânteia de moment. Nu este nevoie să devenim toți genii ale gătitului. Dacă avem inspirația de a găti, orice efort depus în această direcție este binevenit, chiar și 25%.
Poza este preluată de pe Pixabay.